166 matches
-
mai mici sau cel mult egale cu ale acestor microcanale. Dimensiunile microporilor creați prin umflare vor fi cu atât mai mari cu cât s a utilizat mai puțin agent de reticulare la obținerea rețelei tridimensionale /74,75/. În cazul mediilor nepolare schimbătorii de ioni de tip standard sau gel nu pot fi utilizați pentru îndepărtarea substanțelor organice. Nici în cazul folosirii schimbătorilor de ioni drept catalizatori în reacții ce se desfășoară în medii nepolare nu se poate vorbi de utilizarea celor
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
rețelei tridimensionale /74,75/. În cazul mediilor nepolare schimbătorii de ioni de tip standard sau gel nu pot fi utilizați pentru îndepărtarea substanțelor organice. Nici în cazul folosirii schimbătorilor de ioni drept catalizatori în reacții ce se desfășoară în medii nepolare nu se poate vorbi de utilizarea celor de tip gel. Pentru a rezolva aceste inconveniente s-au înlocuit schimbătorii de ioni de tip gel cu cei de tip macroporos. Obținerea acestui tip de schimbători de ioni se poate realiza fie
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
și canale create prin polimerizarea monomerilor în prezența unor substanțe inerte, în timpul procesului de copolimerizare, numite diluanți. Studiile privind comportarea schimbătorilor de ioni macroporoși în solvenți au fost dictate, în principal, de necesitatea aprecierii porozității și utilizării lor în medii nepolare, precum și de faptul că atunci când solventul este apa, aceasta determină modificări ale porozității față de starea uscată. Schimbătorii de ioni macroporoși prezintă capacitate de reținere și în acei solvenți în care ei practic nu se umflă, astfel de solvenți fiind: benzenul
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
apa, aceasta determină modificări ale porozității față de starea uscată. Schimbătorii de ioni macroporoși prezintă capacitate de reținere și în acei solvenți în care ei practic nu se umflă, astfel de solvenți fiind: benzenul, toluenul, n-heptanul și ciclohexanul. Reținerea solvenților nepolari pe schimbători de anioni sau cationi depinde de proprietățile copolimerului, dar și de natura procesului de transformare chimică. Reținerile de solvenți nepolari de către schimbătorii de anioni macroporoși sunt mai mari decât în cazul schimbătorilor de cationi care au la bază
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
care ei practic nu se umflă, astfel de solvenți fiind: benzenul, toluenul, n-heptanul și ciclohexanul. Reținerea solvenților nepolari pe schimbători de anioni sau cationi depinde de proprietățile copolimerului, dar și de natura procesului de transformare chimică. Reținerile de solvenți nepolari de către schimbătorii de anioni macroporoși sunt mai mari decât în cazul schimbătorilor de cationi care au la bază aceeași rețea tridimensională. S au efectuat studii de reținere a unui număr mare de solvenți pe schimbătorii de ioni macroporoși /17,36
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
de reticulare și de natura diluantului folosit în sinteza copolimerilor suport.. Când un schimbător de ioni are un conținut mare de DVB și s-a folosit drept diluant un solvent rău, reținerile de apă devin comparabile cu cele pentru solvenții nepolari (toluen, ciclohexan). Acest lucru se poate explica prin rigiditatea mare a rețelei, reținerea realizându-se în cea mai mare parte prin adsorbție în pori deja existenți. O serie de lucrări s-au ocupat cu studierea distribuției porilor în rășinile schimbătoare
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
Formarea complexului cu magnezon II se bazează pe capacitatea liganzilor de acest tip de a funcționa în mai multe forme: 14. Oxina (8-hidroxichinolina) este un reactiv organic folosit pentru identificarea multor cationi. Întrucât coordinarea acestuia se realizează prin intermediul unor grupări nepolare, iar ligandul nu mai conține alte grupe polare, compușii rezultați sunt insolubili (cu foarte puține excepții, respectiv ale compușilor coordinativi care mai conțin în sfera de coordinare și molecule de apă). În șase eprubete se introduc câte 2 ÷ 3 cm3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui exces de substanță solidă se formează o soluție saturată în care există bineînțeles și cristale
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui exces de substanță solidă se formează o soluție saturată în care există bineînțeles și cristale
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
Pt se verifică presupunerea făcută inițial privind identitatea compusului respectiv. REFRACȚIA MOLECULARĂ Considerații teoretice La așezarea unei substanțe în câmp electric, dacă aceasta este un dielectric (nu conține sarcini electrice) va avea loc fenomenul de polarizație moleculară. Prin polarizare, molecula nepolară se transformă într-un dipol. În cazul moleculelor polare, polarizarea se manifestă prin creșterea momentului dipolar propriu; acest tip de polarizare se numește polarizare de deplasare (Pd) și este dat de relația: d el atP PP = + (39) Pel = polarizarea obținută
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
asociație sunt sisteme disperse eterogene liofile în care faza dispersată este reprezentată de agregate supramoleculare numite micele de asociație, alcătuite dintr-un număr mai mare sau mai mic de molecule amfifile iar mediul de dispersie este un lichid polar sau nepolar. Moleculele amfifile sunt molecule organice ce conțin un număr de atomi de carbon cuprins între 8 și 20, legați prin legături covalente, într-o catenă alchilică, liniară, ramificată sau alchilarilică ce constituie partea hidrofobă (nepolară) și o grupare polară ce
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
este un lichid polar sau nepolar. Moleculele amfifile sunt molecule organice ce conțin un număr de atomi de carbon cuprins între 8 și 20, legați prin legături covalente, într-o catenă alchilică, liniară, ramificată sau alchilarilică ce constituie partea hidrofobă (nepolară) și o grupare polară ce constituie partea hidrofilă. Schematic, molecula amfifilă poate fi reprezentată ca în figura 34: Moleculele amfifile, în soluție, au tendința de a forma agregate supramoleculare numite micele de asociație. Legătura dintre moleculele amfifile ce intră în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
DE TIP L1/L2 (EMULSII) Considerații teoretice Emulsiile sunt sisteme disperse liofobe microeterogene, stabile, cu gradul de dispersie cuprins între 105 și 107 m-1, obținute prin dispersarea a două lichide nemiscibile între ele (un lichid polar și un lichid nepolar), prin intermediul unui emulgator,. Emulsiile se împart în două clase: * emulsii de tipul ulei în apă U/A sau emulsii directe, când faza continuă este lichidul polar (apa); * emulsii de tipul apă în ulei A/U sau emulsii indirecte, când faza
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Emulsiile se împart în două clase: * emulsii de tipul ulei în apă U/A sau emulsii directe, când faza continuă este lichidul polar (apa); * emulsii de tipul apă în ulei A/U sau emulsii indirecte, când faza continuă este lichidul nepolar (uleiul). Emulsiile concentrate se numesc creme. Emulsiile sunt stabile numai în prezența emulgatorilor sau emulsionanților și prin urmare componentele unei emulsii sunt: lichidul polar (apa), lichidul nepolar (uleiul) și emulgatorul. În practică se folosesc două categorii de emulsionanți (emulgatori): emulgatori
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
apă în ulei A/U sau emulsii indirecte, când faza continuă este lichidul nepolar (uleiul). Emulsiile concentrate se numesc creme. Emulsiile sunt stabile numai în prezența emulgatorilor sau emulsionanților și prin urmare componentele unei emulsii sunt: lichidul polar (apa), lichidul nepolar (uleiul) și emulgatorul. În practică se folosesc două categorii de emulsionanți (emulgatori): emulgatori coloidali: săpunuri, alchilsulfați și alchilsulfonați, săruri cuaternare de amoniu, substanțe macromoleculare (albumină, gelatină, cazeină) (tabelul din anexa 11); emulgatori solizi: pulberi cu grad de dispersie ridicat. Emulgatorii
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
obținerea unei emulsii de ulei în apă în prezența unui astfel de emulgator: Se observă faptul că în procesul de emulsionare, în cazul emulsiilor de tip U/ A, emulgatorul (oleatul de sodiu) se va orienta cu partea lipofilă spre faza nepolară (ulei) și cu partea hidrofilă spre partea polară (apă). Prin această orientare a moleculelor de săpun, tensiunea interfacială inițială se modifică, întrucât apar noi suprafețe de separație unde se manifestă o tensiune redusă; ca urmare, tendința de contopire a picăturilor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
să permită obținerea celor trei componente principale (celuloza, lignina, hemiceluloza) într-o serie mai puțin modificată. Alături de aceste componente, în masa celulozică se găsește o largă varietate de substanțe chimice ce pot fi extrase din lemn, utilizînd solvenți polari sau nepolari: terpene, uleiuri, ceruri, fenoli, alcooli, steroli, acizi grași și alcani. Ponderea acestor compuși variază între speciile diferite de arbori, de la 0,4% pînă la 8,3%, raportat la substanța uscată. Dintre proteine predomină glicoproteinele, bogate în aminoacizii hidroxiprolină, prolină și
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
face ca produșii respectivi să fie candidați potențiali pentru astfel de aplicații. S-au raportat poliimid-siloxani 37 obținuți prin reacția unei biseteranhidride cu un amestec de mfenilendiamină și un oligomer siloxanic 36, ce prezintă sensibilitate la vaporii de solvenți organici nepolari (Schema 2.13) [74]. Câteva valori ale limitelor de detecție pentru o serie de solvenți clorurați au fost determinate experimental ca fiind: 0,6 ppb-pentru percloretilene; 6 ppb-pentru cis-1,2dicloretilena; 6 ppb-pentru trans-1,2dicloretilenă; 13 ppb-pentru clorură de vinil. Sa
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
sticloasă și solubilitatea au fost dependente de natura lanțului macromolecular final. În tabelul 2.2 se prezintă valorile temperaturilor de tranziție sticloasă și solubilitatea acestor polimeri modificați. Trecerea de la polimerii cu grupe hidroxilice polare 40 la polimerii conținând grupe finale nepolare alifatice 41 produce o scădere a temperaturii de tranziție sticloasă datorită reducerii interacțiunilor intermoleculare. Diferitele grupe finale ale polimerilor au condus la compuși cu solubilitate diferită. Astfel, prin reacția grupelor OH ale polimerului 40 cu trimetilclorsilan s-a obținut un
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
-a Cap. 1. Structura atomului. Atom. Element chimic. Număr atomic. Masă atomică. Izotopi. Straturi. Relații între structura atomică a elementelor și locul ocupat de acestea în sistemul periodic. Cap. 2. Legături chimice. Legătură ionică. Rețele ionice. Legătură covalenta polara și nepolara. Rețele covalente. Cap. 3. Soluții. Dizolvarea. Solubilitatea. Factorii care influențează solubilitatea. Dizolvarea unui cristal ionic în apă. Dizolvarea unei substanțe cu molecule polare în apă. Cap. 5 Metale. Proprietăți fizice generale ale metalelor. Aliaje. Întrebuințări ale metalelor și aliajelor. CLASA
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
acestuia tensiunea superficială sau interfaciala prin adsorbție preferențiala la suprafață lichid/vapor sau alta interfață. Acest compus conține în moleculă cel putin o grupare cu afinitate pentru suprafețe puternic polare, asigurând în majoritatea cazurilor dizolvarea în apă și o grupare nepolara, cu afinitate redusă pentru apa; ... c) agent de suprafață anionic - agent de suprafață care se poate determina că substanță activă față de albastrul de metilen (MBAS) prin metoda spectrofotometrica, conform SR ISO 7875-1 : 1996; ... d) agent de suprafață neionic - agent de
HOTĂRÂRE nr. 527 din 31 mai 2001 privind stabilirea gradului minim de biodegradabilitate a agenţilor de suprafaţa continuti în detergenti, produse de întreţinere şi produse de curatat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135034_a_136363]
-
de semn contrar, ceea ce face ca, în aceste stări structura să fie complexă. În stare topită sau în soluție, ionii se mișcă liberi, independenți. Substanțele cu legături ionice sunt solubile în dizolvanți polari (H2O, alcooli), greu sau insolubile în cei nepolari (hidrocarburi, eter). În stare topită soluțiile prezintă conductibilitate electrică, ionii fiind dirijați către electrodul de sarcină electrică conttrară. Natura legăturii ionice este determinată de mai mulți factori: energia de ionizare, afinitatea pentru electroni, dimensiunile ionilor, valența ionilor, polarizabilitatea lor etc.
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
proprietăți deosebite față de cele din perioada 2. Mecanismul hibridizării de forma d, s, p este același ca în tipurile de hibridizare descrise mai sus. Substanțele formate din molecule covalente sunt insolubile sau greu solubile în solvenți polari, solubile în cei nepolari. Sunt lipsite de conductibilitate electrică. Între legătura ionică și cea covalentă există tenința de interacțiune. Astfel, sunt substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt cazuri în care electrovalența tinde să treacă în covalență -. Astfel, elementele care
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
să se țină seama și de legăturile coordinative în cazul substanțelor complexe. În mulți compuși, atomii nu ating covalența maximă prevăzută conform acestei reguli, de exemplu, oxigenul în unele combinații poate fi biși tricovalent. Polaritatea legăturii covalente: molecule polare și nepolare Legătura covalentă nepolară, ideală este prezentă în moleculele formate din atomii identici, H2, Cl2 sau din atomii care au aceeași afinitate față de electronii, CH3-CH3. În cazul acestei legături, perechea de electroni este unifor distribuită între nucleele atomilor respectivi. Moleculele cu
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]