34 matches
-
puternic ionizată. Anodul poate fi, fie un con atașat la periferia catodului printr-un izolator, fie camera însăși. Polarizarea substratului se utilizează pentru depunerile fără vizualizare. NB: Această definiție nu se aplică la depunerea cu arc catodic aleatorie cu substraturi nepolarizate. 5. placarea ionică este o modificare specială a procedeului general TE-PVD, în care o sursă de plasmă sau de ioni este folosită pentru ionizarea materialului care se depune, iar o polarizare negativă se aplică pe substrat pentru a facilita
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
punctul critic al dispozitivelor semiconductoare: acestea trebuie menținute la o temperatură cât mai apropiată de temperatura camerei pentru funcționarea lor corectă și o durată de funcționare cât mai lungă. TSTG - temperatura de depozitare, reprezintă valoarea temperaturii de stocare a diodelor (nepolarizate). R(Θ) - rezistența termică, reprezintă diferența dintre temperatura joncțiunii și temperatura aerului exterior diodei (R(Θ)JA), sau dintre joncțiune și contacte (R(Θ)JL), pentru o anumită putere disipată. Valoarea este exprimată în oC/W. Ideal, această valoare ar
Diodă semiconductoare () [Corola-website/Science/302486_a_303815]
-
ceea ce arată că luna nu este un obiect "lambertian". Folosind simetria funcției formula 21 deducem că, la incidență normală, reflectivitatea la unghiuri formula 42 mari are valoare mare. Daca suprafața este netedă, reflectivitatea ei este caracterizată de o singură funcție (pentru lumină nepolarizată) R(θ). Aceasta poate fi calculată cu ajutorul ecuațiilor lui Maxwell cunoscând indicii de refracție și coeficienții de absorbție ale celor două medii separate de suprafață (Formulele lui Fresnel).
Reflectivitate () [Corola-website/Science/314918_a_316247]
-
materiei. Se vorbește atunci despre entropia radiației electromagnetice. Ne mărginim în acest articol numai la tratamentul clasic al entropiei. După legile lui Kirchhoff, în interiorul unei cavități opace și închise, ținută la temperatura T, se găsește radiație electromagnetică izotropă, omogenă și nepolarizată, a cărei densitate de energie u depinde numai de temperatură: u=u(T). Radiația exercită o presiune p asupra pereților cavității și poate efectua un lucru mecanic asupra exteriorului. Ea poate fi privită ca un "obiect" termodinamic cu volumul V
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
un interval de frecvențe (sau lungimi de undă)) definită mai sus are aceleasi proprietăți ca cea globală: Prin aceeași procedură, comparând cu radiația corpului negru, putem atribui temperatură și entropie unui fascicol polarizat de raze. Radiația corpului negru este "complet nepolarizată". Aceasta inseamnă că (i)Valoarea medie in timp a (pătratului) proiecției câmpului electric E = (E,E,E) pe orice direcție din planul perpendicular pe direcția de propagare este independentă de direcția aleasă și (ii)Dacă E(t), E(t) sunt
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
media în timp a produsului EE se anulează:<br>formula 33 unde ultima egalitate este o consecință a proprietăților transformatei Fourier. Cum intensitatea medie I = <E>+<E>, deducem din (i) că <E>=<E>=I/2. Ne putem deci imagina lumina "complet nepolarizată" ca fiind echivalentă cu o superpoziție de două raze polarizate perpendicular una pe cealaltă, fiecare cu intensitatea I/2 și incoerente (proprietatea (ii)). Temperatura unui fascicol polarizat cu frecvențe intre ν si ν+dν cu intensitatea I se obține rezolvând
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
îi considerăm nu își modifică poziția și orientarea în spațiu. Deoarece însă nu există nici o direcție preferențială in formularea problemei, e natural să presupunem că axele lor sunt orientate izotrop, astfel incât, la stabilirea echilibrului, radiația este izotropă și "complet nepolarizată". Aceasta inseamna ca valoarea medie a lui E(t) este "independentă" de direcție. Definiția luminii naturale dată până aici folosește variația cu timpul a câmpului electric într-un singur punct. În cartea sa (1906) Max Planck dă o definiție diferită
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
densitatea de energie poate depinde - după legile lui Kirchhoff. În ultima egalitate I(ν,T) este „densitatea” intensității față de frecvență: este cantitatea care e folosită în discuția radiației corpului negru.Folosind "ω = 2πν", deducem:<br>formula 41 Deoarece radiația este complet nepolarizată, intensitatea I poate fi scrisa ca suma intensităților a două unde electromagnetice - fiecare egală cu I/2 - incoerente una cu alta, cu aceeași direcție de propagare și polarizate de-a lungul a două direcții arbitrare reciproc ortogonale din planul perpendicular
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
relația mai precisă: cu g din (2.4). Prin analogie cu (2.5) definim pentru radiația corpului negru fluxul de entropie (densitatea lui în raport de frecvență) prin: cu același h(x) din (3.2). Radiația corpului negru este "complet nepolarizată". Ea este echivalentă cu o superpoziție a două raze independente, fiecare cu intensitatea I/2, polarizate perpendicular una pe cealaltă; direcția de polarizare a uneia din ele poate fi aleasă arbitrar în planul perpendicular pe direcția de propagare. Entropia fiecăreia
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]