265 matches
-
op. cit., p. 63, 64, 66 footnote>. Și Sfântul Nicodim Aghioritul, care a adunat textele Părinților filocalici În colecția „Filocalia”, În limba greacă, la anul 1782, era cuprins de o nesătulă iubire pentru Maica Domnului. Deci, sfinții au avut o dorință nepotolită de preamărire a Împărătesei Cerurilor. Cu cât Înțelegeau din mărețiile ei, se minunau și admirația lor se transforma În iubire manifestată În imne și cântări. Și „tot ce nu puteau să prindă cu mintea, ci numai cu simțirea, devenea substanță
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
i-a făcut loc, articolului, în volumul „Printre cărți". Viețile noastre șunt paralele dar, iată, se și intersectează... Încerc să-i trimit o urare mediteraniană: să se bucure de sănătate, că-i mai buna decat toate. Și să rămînă acelaș nepotolit, neobosit, veșnic adolescent pe care îl știu eu de o viață.
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
subiect sau pentru domeniu. Dacă e vorba despre presa serioasă, care face dezvăluiri, care promite să ofere date și fapte, analize, investigații, reportaje, care înseamnă un efort de atenție, atunci publicul grăbit, care răsfoiește Internetul în devălmășie, mânat de setea nepotolită a navigării, s-ar putea să ignore aceste subiecte sau să treacă repede peste ele. -Cine pe cine imbecilizează? -Suntem în epoca divertismentului și a consumului de fast-food cultural, cum ne atrag atenția Douglas Kellner, în Cultura Media, sau George
„Practica românească de a escamota bârfe sub acoperirea «pe surse nu face decât să discrediteze profesia” interviu cu jurnalistul şi profesorul Brînduşa Armanca [Corola-blog/BlogPost/92602_a_93894]
-
22 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului TOMNATIC GÂND Mai cade iată câte-o frunză Se mai alunga câte-un vis Și timpul ne-nțeles mă doare Și ce departe astăzi mi-s! De marea ta neadormita mare De ochii tăi nepotoliți Și mă întreb de-atatea ori De ce suntem mereu grăbiți! Mai cade iată câte-o frunză Mai cade undeva în mine Alunecă încet,tăcută Încercând dorul să-mi aline! Referință Bibliografica: TOMNATIC GÂND / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOMNATIC GAND de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381723_a_383052]
-
desigur, vila! Fără să mai achiți ceva. Nu discut astfel de probleme. Nu sunt dispus să i-au în considerare pe această așa-zisă amică a ta. — Nu-mi este amică, e doar o cunoștință care păstrează o ură de nepotolit fostei tale neveste. Are motive întemeiate spune ea, să urască această femeie din vina căreia ar fi murit mama ei. Mă aștept ca tu, Carmen, să pui la punct pe această duduie. Lasă baltă această prietenie, nu duce nicăieri. Tu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384143_a_385472]
-
excursiile sale în Egipt, pentru că avusese loc un atentat în acea perioadă, ea și șeful de grup au primit câte un revolver. Era mic și ușor de purtat în poșetă,l-a păstrat pentru orice eventualitate. Cu acesta, cu ura nepotolită, cu dispreț nemăsurat pentru familie, copil, atacă. Desigur logica nu are ce căuta în astfel de acțiuni. Intră tiptil în casă. Avea chei, alarma nu era pusă. Delia nu mai armă alarma de când plecase Cristi. Era un cartier liniștit. Dar
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII SFÂRȘIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384234_a_385563]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Emilia nu uitase de jurământul ei, dar pierduse din vedere pe cea asupra căreia ura ei nepotolită se revărsa. Acum știa! Carmen va fi victimă sau ajutor neprețuit? se întreba ea. Era numai lapte și miere. Cu multă experiență în activitatea de turism îi da noii angajate, lui Carmen, sfaturi legate de problemele de serviciu, așa că o
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383749_a_385078]
-
fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, Doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate, și anume cu ,,traducerea în
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul lor pătimaș. Să fugi de ele, cât vei vedea cu ochii! Să fugi, și să tot fugi! A împrumutat, de la șatră, o căruță. Sa dus la un castel de-al său, mai apropiat. I-a plătit descântătoarei, cât n-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un curs sunt competente, dornice de ambiții [sic!] profesionale, capabile de performanțe cerebrale...“ „Nenumărate persoane, mai mult sau mai puțin supraponderale, au tendința de a-și disprețui propriul trup. Principalul vinovat ești chiar tu însuți, gurmandul. Te lași amăgit de nepotolita foame, lăsându-te antrenat în excese culinare, adevărate dezmățuri gastronomice“ etc. În mod curios, Ovidiu Pecican, semnatarul unei scurte prezentări, apreciază această aforistică popească (ușor hilară, pentru că amestecă viața spirituală cu problemele de serviciu și regimurile de slăbire). Ceea ce salvează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cum se și întîmplă, cu o teribilă conștiință a urzelii, căreia altcîndva i se va da un sens: "rîvnim să se schimbe mereu, dar lăuntrul nostru păstrează nețărmurita lui dragoste pentru monoton, pentru vremea înceată și sigură și urăște cruzimea nepotolită a veșniciei." (p. 36) Șmelche, negustorul evreu, ca bună parte din eroii micilor scenete, nu vinde nimic. E însuși pierde-timp, un Mitică fără umor, lansîndu-și tragicele calambururi printre oameni la care nu prind. Simili-absurde, poezii, în fond: "Căsuța noastră - am
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
a făcut-o./ Faceți burta mare, haliți până la os,/ să nu lăsați nici zgârciurile, nici pielea/ de parcă ați fi pus în capul mesei Mafoamea./ Leorbăiți ciorbe, vinuri, zămăraie,/ nu v-ar mai ajunge, nu v-ar mai sta.../ Nehaliților! Nesătuilor! Nepotoliților!!!/ Guri de burdihan, guri de iad!/ Se ciocoí lumea, nu vezi,/ stă la căldurică toată ziua/ cu mâna pe puță./ N-are treabă, nu tu cărat apă/ nu tu făcut foc, nu nimic./ Barem de animale, nici capu nu-i
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
a toate e o urzeală / De lacrimă îngropată, acest discurs / Floral, în visul celui defunct: tînăr mire. / Și rîde scuturînd pădurea inima jucăușă / Ce are soarele în al său curs. Mă voi hrăni din tine, vapor-fantomă, / Prin mijlocirea sfîrșitului în nepotolita dimineață. / Pentru a reîncepe o altă viață / Înaintea mirtului mă plec. Sunt malul născut din Fenix, / Ce invadează lumina și umple / Flăcări și săgeți de cunoaștere fericită, / De vrajă ca ultimă ispită. / Și tîmplele cară cuvintele / Într-o bătaie de
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
a ilustra de fapt o tendință avangardistă, cea a coincidenței creației cu viața. Nu eliberarea de sub tutela formelor consacrate (un proces deja consumat) impune în producția d-sale, cît o expansiune personală a lirismului ce-și revarsă pe teritorii largi nepotolitele materii, scînteietoare de efortul unei cuprinderi magnanime. Discursul nu ocolește defel eposul, se dorlotează în teatralitate: „Doamne, toți trăim în telenovela Ta / de la începutul lumii / nu mai știm dacă am nimerit rolurile, / Tu Însuți joci rolul vieții Tale / joci și
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
de cei doi scriitori în Statele Unite ale Americii în intervalul noiembrie 1935-ianuaiie 1936, este o carte care demonstrează din plin nu numai umorul lor devenit deja celebru, ci și un spiiit de observație ieșit din comun, susținut de o curiozitate nepotolită. În timpul drumului cu mașina de-a curmezișul Statelor Unite, de la Atlantic la Pacific și înapoi, Ilf și Petrov, secondați de neobositul și memorabilul Mr. Adams, vizitează locuri arhicunoscute și orășele uitate de lume, celebrități și proletari, excentrici și inși banali. Observațiile
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
ingenioase. Într-o altă viață și într-un ziar ce se numea "Informația Bucureștiului" publicasem un cursiv intitulat "Agitometrul". Era vorba despre un imaginar aparat care ar fi putut măsura "agitația la români". Acea stare-nestare de perpetuă mișcare, acea vânzoleală nepotolită, acea grabă împiedicată de nenumărate bețe-n roate. Dar ce legătură poate fi între răbdare și agitație? Poate fi atunci când e vorba de o "răbdare agitată" sau, dacă vreți, de o "agitație răbdătoare" din care nimic bun nu poate ieși
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
uitării albe, leoaică a domnului și zeița celor două nopți. Adun ce nu se poate aduna în cupa mea și o beau fiindcă eu sînt preoteasa și templul. Trec din beție în beție ca să se știe că setea mi-e nepotolită. Mă iubesc singură și mă reproduc ca să creez un popor de urmași, apoi îmi omor iubiții ca să le fac loc celor ce nu m-au cunoscut încă. Mă întorc din temnița uitării albe pentru cei ce încă nu m-au
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
omor iubiții ca să le fac loc celor ce nu m-au cunoscut încă. Mă întorc din temnița uitării albe pentru cei ce încă nu m-au cunoscut, ca să fac loc mă întorc și ca să se știe că setea mi-e nepotolită, din albul uitării ca să iau cu asalt viața și ca să sporească numărul, ca să-mi omor iubiții mă întorc. Sînt Lilith femeia-pădure. Nu am cunoscut așteptări îmbietoare dar am cunoscut leii și cei mai teribili monștri. Fecundez toate coastele mele ca să
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
voința de puritate, dictează cutare sau cutare gest ori cuvânt. Dacă voința de putere nesatisfă- cută generează un resentiment care, în primul rând și în legăturile noastre cu lumea, se traduce printrun complex de inferioritate, voința de puritate de asemenea nepotolită dă naștere altuia, a cărui expresie, în raport cu noi înșine, devine un întristător complex de vinovăție. - Tendința de a avea, tot în legăturile noastre cu lumea, un complex de inferioritate este în general sadică; pe când cea a complexului de vinovăție, care
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
El nu ezită ... Îmi cuprinse că o flacăra trupul și sufletul, mă încătușa din ce in ce mai mult, pana reuși să-mi închidă pleoapele ... Seducătorul îndrăznețul mă fură. Era somnul” (72). Nicio mirare că Sărina Cassvan ne lasă cumva cu dorințele stârnite, dar nepotolite. Aceasta este și esență eternei seducții. Ceea ce e minunat e că seducătorul cassvanian vrea nu doar trupul, ci și sufletul victimei sale. Zâmbetul din final se adresează atât cititorului, cât și autoarei înseși. În egală măsură, scriitura Sărinei Cassvan seduce
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
Brumaru Ce gît superb pe umerii înalți... Ce gît superb pe umerii înalți! Îți vine de rușine să-ți descalți Cuvintele și-apoi dînsele, goale, În laude-ndelungi să-i dea tîrcoale Din parfumatul creștet pîn’ sub șale... Și, mai nepotolite, iar să urce La sînii ei ce poate-o să le-ncurce Drumul spre pletele-i lin prăbușite Să ne trezească simțur’le-ațipite... De face-un pas se clatină văzduhul Să-i prindă, să-i ascundă de noi trupul
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
iar amplificarea pe care alții o caută având confidenți, el o dobândește având asociați de încredere, care totuși nu știu nimic. Mistificări asemănătoare sunt uneori necesare în literatură, unde omul e înconjurat din toate părțile de o mulțime de criticaștri nepotoliți care aranjează autori, precum pețitoarea 6 aranjează partide. Cu cât e vorba mai puțin de un motiv extern (rațiuni de familie, dorința de a avansa, timiditate etc.) care îndeamnă omul să procedeze tăinuit, cu cât mai mult e un fel
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
fiziologice atinge o paradoxală inocență (naturalia non turpia), împrospătînd poezia în cauză, apropiind-o de exercițiul ,impudic" al ,douămiiștilor"... încă un binom contradictoriu în creația Norei Iuga. Pe de o parte o tradițională reverie, mai bine zis o fantazare sentimentală nepotolită, neoprită ca o amețitoare rotire într-un carusel cu o viteză in crescendo: ,mi-am ales poteca din dreapta, el pe cea din stînga. eram doi cai înhămați la o droșcă. aveam stații speciale unde ne opream, cum își marchează catolicii
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
a primit darul teologiei. Și Sfântul Nicodim Aghioritul, cel care a adunat textele Părinților filocalici în colecția „Filocalia“, în limba greacă, la anul 1782, era cuprins de o adâncă iubire duhovnicească pentru Maica Domnului. Deci, sfinții au avut o dorință nepotolită de preamărire a împărătesei Cerurilor. Cu cât înțelegeau din mărețiile ei, se minunau și admirația lor se transforma în iubire manifestată în imne și cântări. Și tot ce nu puteau să prindă cu mintea, ci numai cu simțirea, devenea substanță
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]