44 matches
-
la Istoria orașului Iași”... Știam că la culcare am închis ușa și nu am lăsat nici un volum cu documente pe masă, ci le așezasem pe prichiciul sobei... Cine a umblat prin încăpere înainte de a mă trezi eu?... Și unde-i nepricopsitul care m-a purtat prin atâtea locuri necunoscute?” “Sunt aici și îți stau la dispoziție chiar și pentru un duel, amice!” - i-am auzit glasul printre hohote de râs. --Da’ nu te-oi prinde eu la cotitură? Și atunci să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ĂȘTIA NU MAI AVUSESERĂ DE MULT PRILEJUL DE A PARTICIPA LA VREO LUPTĂ. EXISTENȚA ARSENALELOR ȚINUSE ÎN VIAȚĂ ARMATA, DAR DE ANI ȘI ANI DE ZILE RANGUL DE OFIȚER ORI SOLDAT NU MAI ERA DECÎT O SINECURĂ CĂUTATĂ DE TOȚI NEPRICOPSIȚII CARE AVEAU INFLUENȚĂ SAU BANI PENTRU A DA MITĂ. IATĂ-I, STÎND ÎN PICIOARE SAU PE JOS, FĂRĂ SĂ GÎNDEASCĂ NIMIC, AȘTEPTÎND SĂ TERMINE O DATĂ TREABA ASTA STUPIDĂ PENTRU A SE ÎNTOARCE LA AMANTELE SAU JOCURILE LOR, LA EXISTENȚA LOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc, goldăneștenii fluturau neîncrezători din cap, precum taurul brav, învrăjbit de îndrăzneața apropiere a unei potăi viclene. Fluturau din cap, ca taurul, atunci când cei mai nepricopsiți și mai mișei, scârțâind din condeie cu penițe gata exersate sau înmuind creioane chimice în gură, semnau cereri de intrare în Gospodăria Agricolă Colectivă. Se obișnuise cu ambianța grea, otrăvită în fum de țigară, cu acest decor de scaune descleiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au mai apărut două citate din clasici, nu știu cine le confecționează la imprimantă. Au sublinieri galben-fosforescente, acolo unde-i ideea mai importantă. Sunt mobilizatoare, înălțătoare, filozofice, destinate sufletelor sensibile. Cu un mesaj clar: dacă ești geniu, te vor batjocori-ignora-izola-disprețui-neînțelege-răni-învinge-pune-la-pământ-întina-memoria... măgarii, neaveniții, nepricopsiții ăia. Cum nu-s geniu, le desprind liniștit de pe perete, le mototolesc în pumn și le arunc la coș. Nu nimeresc din prima. Dar mă gândesc, totuși, dacă n-ar fi bine să aduc ceva în loc, vreuna dintre pancartele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cum păcatele mele să te-aștept fără să am ce-ți pune dinainte? Ia hai, haide și-i sta și cu mine un ceas de vreme, că la Bercu Croitoru știu că zăbovești destul. Ca să nu mai zic nimic de nepricopsitul de frate-tău. M-oi fi zbârcind eu la mânie, da' măcar cât un șip de rachiu tot mai prețuiesc. Ia hai, bărbățele... (îl ia de după gât, ies împreună) Tabloul 3 (Din nou acasă la Dănilă.) SMARANDA (din casă): Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
directori executivi și avocați specializați în proprietatea intelectuală. Într-un mod sau altul, acolo erau reprezentate aproape toate companiile de biotehnică din America. Era un loc perfect în care fugarul să își întâlnească persoana de contact. Fugarul arăta ca un nepricopsit. Avea o față inocentă și un mic smoc de păr sub buza de jos. Mergea gârbovit și părea timid și inept. Dar adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni transgenici într-un termos criogenic și îi transportase prin toată țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
serie. Era o boală. Nu, nu, nu. Barry Sindler își făcea griji pentru un singur lucru: chiria. Avea un etaj întreg într-o clădire de birouri de pe Wilshire și Doheny, cu douăzeci și trei de avocați în birou, toți niște nepricopsiți. Dar imaginea lor stând la birouri îi impresiona pe clienți. Și puteau să se ocupe de treburile minore, ca luarea depozițiilor sau depunerea moțiunilor de amânare, lucruri cu care Barry nu voia să-și piardă vremea. Barry știa că procesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
puști de vârsta lui și era cu cel puțin treizeci de centimetri mai înalt decât oricine din școală. Era mai solid chiar și decât cea mai mare parte a profesorilor. Nimeni nu se punea cu el. Slăbănogul ăla de Jamie, nepricopsitul ăla cu dinți ca de iepure, ar fi trebuit să nu stea în calea lui Billy. Markie Lester the Pester îi trimisese o pasă, iar când se dăduse în spate să o prindă, se împiedicase de Bucky Beaver și căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
urla după ajutor, ca un bebeluș ce era. Unora dintre amicii lui nu le plăcu asta. — Hei, lasă-l în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales poveștile de groază cu lăcuste, cu tufele de măceș și cu mielul sau nu știu ce de aur, după care au tânjit nepricopsiții ăia, și că bărbații se apucau unii pe alții de acolo unde ea, ca fată mare, nici nu ar pune mâna, ptiu, și că-și taie ceea ce le-a zămislit acolo Dumnezeu. Chiar și în ziua de azi, când - cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
abia acum începe să priceapă câte ceva din ceea ce face, dar o face nu din voința sa, care la ultimele măsurători extrem de precise, era egală cu zero, ci din voința șefului său, jucător la două capete, adică a lui și a nepricopsitului de prim ministru. Dar gândindu mă eu așa, preț de cel puțin două zile, miam zis că, hai, să fac și voia cititorului, acest consumator de literă scrisă, fiindcă după cum se știe, biblia economiei de piață începe cu cuvintele: consumatorul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în cap? - Decât să vă prindeți toată ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva decât în niște menghine, mai bine ați vînzoli-o pe Simioneta, picolița restaurantului "Hora", cordissima și teleleica... - Horla cu neputincioșii ce s-au proțăpit la balcon! Horla cu nepricopsiții care au rămas încleiați la închinarea către Yahveh, Dumnezeul oștirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile! Horla și cu zvonurile cum că Împăratul nostru ar da "tîrcoale ca un leu care răcnește și caută pe cineva să înghită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din partea lor, o moșie, pe care scria: "Bruță, te rugăm ca să ne scuzi. Asta nu ne mai trebuie. Te implorăm, bea-o tu!..." - Să mori înfipt! - Să mă pupi... Pe când regii ăștălalți, Cei șapte ai orașului București, sânt niște gudulani nepricopsiți, ca mine și ca tine... N-are semnele distinptive. E obișnuiți. Ca tot norodul... Astora prin gând nu le-a trecut c-or să fie vreodată regi. Dacă te așezi lângă ei în tramvai - nu-s nici ciungi, nici schilozi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până unde pofteai, fără a te mai expune riscului ca umerii obrajilor să se întîlnească, pe nepusă masă, cu răceala bulbucăturii de sticlă a unui termometru flotabil ori prezența să-ți fie semnalată pe harta izobară, înjghebată de zelul cine știe cărui nepricopsit cercetător al zburdălniciilor climatice. Zburai și gata. Iar Doru Sinistratul exact cu asta se îndeletnicea, zbura de colo până colo într-o completă uitare de sine, bodăgănea și intona titlul unui poem pe care-l reținuse de la un june scriitor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați, stăteau cu picioarele întinse la soare nepricopsiții, schilozii și pociții, așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să ne împușcați? Vecinii alergară să vadă ce-i. Pică tocmai atunci și sifonarul. Era plin de troscot și afumat, după munci. - Ce-i, nene Chirică? Ce s-a întîmplat? îl întrebă apropiindu-se. - Ce să fie? Mi-au omorât nepricopsiții ăștia cîinele! - Aoleu! Și asta o auziră și ceilalți. Ei țineau la dulăi, îi creșteau din sărăcie, împărțeau bucata de mămăligă, numai să aibă cine lătra în bătătura casei. Au dat buzna în grădină. Oltenii văzură că nu-i de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Manifestările vicioase, Întâlnite la unii adulți, nu sunt, de cele mai multe ori, decât imaginea amplificată a relelor deprinderi dobândite În copilărie, când aceștia au fost lăsați să crească În legea lor. De aceea, ne atenționează un alt proverb, „Copilul nepedepsit rămâne nepricopsit”. În schimb, „Copilul de cu vreme mustrat ajunge bărbat și dă și altora sfat”.) „Când un tânăr crește frumos, iese parcă din strâmbătate o lume Întreagă.” (C. Noica) Repetiția este mama Învățăturii - Repetitio est mater studiorum. (Desigur, nu orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aduce serioase prejudicii intereselor ascunse ale unora dintre oamenii mari.) Rău e când plâng părinții. (Înseamnă că, În acele familii, copiii n-au Învățat Încă valoarea respectului față de altul, și nici ce presupune asumarea unor anumite responsabilități: „Copilul nepedepsit ajunge nepricopsit”; „Cui i-e milă de copil nu-l iubește”; „Copilul spune că-i bătut, dar nu spune de ce”.) Pedepsirea nu trebuie să presupună Însă bătaia: „N-am văzut ca bătaia să dea alt rod decât un spor de lașitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
măsori drept,cu aceeași oca,a stăruit ―țăranul". -Nu se poate, că-i plină de lapte.Îți măsor cu asta! Și a scos de sub tejghea altă oca. -Păi ,ocaua asta-i mai mică, a zis ―țăranul". -Ce te pricepi tu,nepricopsitule!Ocaua-i oca și gata! Atunci “țăranul” a scos căciula din cap, a lepădat sumanul și s-a arătat în tunica albastră,cu epoleți auriți,ca un domnitor.Neguțătorul a înlemnit . De uimire a scăpat ocaua din mână. -Ei,negustorule
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]