180 matches
-
generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile și rîsetele păreau să capete o altă dimensiune, cu atît mai mult cu cît acel cotlon Îndepărtat de lume, cel mai neprimitor, pierdut și părăsit de mîna Creatorului și de memoria oamenilor, nu fusese niciodată pînă atunci martorul unei asemenea zarve. Familiile de lupi-de-mare, pe malul apei, negrele iguane, Îngrămădite pe stînca lor, sau sutele de mii de păsări din copaci păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau amurg. Apa mării era neagră-vineție. Vântul dormea și el somnul dulce al dimineții, lăsând norii să troneze deasupra mării. Crestele albe ale valurilor se spărgeau ușor de mal, cu zgomot surd, ca un geamăt. Nisipul era rece și umed, neprimitor. În fiecare clipă, lumina zilei creștea. Acum deslușeam totul. Vântul se trezise și el și începuse a se zbengui, stârnind panică printre crestele înspumate. Deodată cerul se coborî la orizont, apoi o văpaie trandafirie se răspândi în tot văzduhul. Cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau de cel de sub pleoape. Rece, umed, neprimitor. Cum să adăpostească, la o adică, ființa fragilă a fantasmelor sale? Dar Eritreea, Gaza, Golanul, Iordanul, Iudeea? Și, mai ales, pe Erwin Gancz scriindu-i din Kibbutz-ul său Înecat de verdeață, la doi pași de granița cu Siria: „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așteaptă și privește. Nu te clinti. Rămâi absolut nemișcat. Se spune că viața e tenace. Că și numai cu jumătate din șanse sau mai puțin, viața se va dezvolta, va exista și va evolua oriunde, chiar și în cele mai neprimitoare și improbabile locuri. Viața va supraviețui mereu, se spune. Stai absolut nemișcat. Continuă să te uiți în apă. Continuă să te uiți cu mare atenție. Am citit textul de câteva ori. Am pus pagina înapoi în dosar. Am golit paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al ambasadei. In calitate de Ministru-consilier la Paris, a făcut numeroase demersuri, pe lângă autoritățile franceze și române, pentru a reda sălii de teatru a ambasadei faima culturală de odinioară. La Brasilia, a transformat misiunea diplomatică, dintr-un sediu cenușiu, închis, neprimitor, într-o ambasadă dintre cele mai plăcute și ospitaliere și a deschis saloanele misiunii pentru organizarea de manifestări culturale, fiind organizate diverse concerte sub patronajul Asociației soțiilor ambasadorilor acreditați in Brazilia. După 1989, în timpul misiunilor sale la Lisabona, Paris și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea de-a doua. Mă simt oaspete nechemat. Senzația de frig din spate se accentuează. Un interior ultra-ordonat. Larg, foarte larg, dar fără filling, neprimitor. Nu văd nici o ușă. Nici perdele. Mă așez cu gîndul să plec. Nu știu de ce, evit să mă uit la el. Toarnă, țeapăn ca litera majusculă I, în două pahare mici, un lichid vîscos. Acoperișul de peste drum se vede multicolor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vede o stâncă izolată, în plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață în pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat în fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda îi atrage atenția că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
imaginea lui Alex îi vin în minte. Legătoria este un pretext... Un pretext pentru a-l revedea cât mai repede. Pentru a se cufunda în privirea lui catifelată care poate să facă să dispară toate angoasele... Dorina se ridică de pe neprimitorul fotoliu gri și, în cadrul unicei ferestre a micii săli de așteptare, se apleacă discret pe minuscula claviatură a portabilului. Visează... Visează cu ochii deschiși. Nu reușește însă să formeze numărul cunoscut căci o voce metalică, o inumană voce aspră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și să-l înrăiască și mai tare pe păcătos, în loc să-l îndrepte. După dulcea și neprețuita libertate, în care oamenii roiesc slobozi, adesea fără s-o bage de seamă, acum mi se desfășura dinaintea ochilor acea încăpere nespațioasă, sufocantă și neprimitoare, în care calci pe beton și privești în tavan betonul; în care patul este rece și din cale-afară de tare și de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el era chiar o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o secundă când el se uita în oboroacă și-n căldare, pline cu nuci petrecându le și mângâindu-le cu mâinile lui mari, crăpate de muncă, am privit prin locuință. De afară am intrat într-o tindă goală, rece și neprimitoare, de unde printr-o ușă care scârțâia de m-a speriat, am intrat într-o cameră cu un cuier pe un perete în care erau agățate o polcă și un surduc. Lângă perete se afla o laiță acoperită pe jumătate cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
figuri desenate prin coordonare la distanță, dar de la nivelul solului, nu de la mare altitudine. Sagan nu are predilecție visătoare și nici febleți estetice. Posedă un intelect lucid de o răceală draconică, ale cărui lămuriri lasă impresia unei săli aerisite și neprimitoare, grație voinței de a lichida problemele prin explicații scientiste. Nici urmă de înfiorare cosmică în demersul lui, ci doar un elan social de natură melioristă, în virtutea căreia lumea poate fi făcută mai bună depistîndu-i la timp relele: pericolul bombei atomice
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
de dragoste. Sau, mai curînd, mărturisirea jindului după o ancoră, ceva care să acopere, să întregească, să îngroape la rădăcina biblicului pom acest trup bătut de lumini. Nu se întîmplă, și corpul-belvedere rămîne pe loc, ocolit de căile lumii. Fragil, neprimitor și indiscret, ca o casă de sticlă.
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
rîde Cu-aceleași buze ca și ale mele Singurele din lume Singurele din lume Care oricînd de acum încolo Vor putea spune despre mine A murit tata Vîrste M-am îndreptat spre vîrstele mele Precum spre niște orașe Tot mai neprimitoare Am fost mereu întîmpinat cu invidie Și dat în cele din urmă afară Cu pietre Rănile mi le-am dus mai departe Nefericit și singur mereu La urmă am întrebat De ce Pentru ce Iar cineva Parcă abia așteptînd Mi-a
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
în voie pe scenele vieții, sigur fiind că va fi admirat de restul chiriașilor pământeni și că drept premiu va primi toată atenția primatelor. Curiozitatea l-a rătăcit spre locuri necunoscute și într-o zi s-a întâlnit cu frigul. Neprimitor, acesta a început să îi înghețe urechile, nasul și picioarele și atunci, inventiv, omul s-a gândit să le acopere cu ceva. A luat o frunză și i-a dat-o colegei sale de suferință. Aceasta a amplasat-o strategic
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
fire, sau cel puțin așa eram pe-atunci. La așa natură vrăjmașă, așa locuitori prevăzători. Nici eu nu știu de unde mi-au venit primii oameni, cu pielea albă, care s-au așezat în clanuri de dimensiuni mici prin ținuturile mele neprimitoare. Domnește o pace de-a dreptul ancestrală prin sătucurile lor minuscule, toate cu case albe, fără etaj, cu ușile și ferestrele vopsite în verde. Mare noroc am avut cu Manrique al meu, care i-a convins pe toți ai noștri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
secretar, am dat jos, așa cum îi văzusem pe cei de la Șesu, tabloul cu Ceaușescu, care stătea la loc de cinste în biroul meu. Cărțile din bibliotecă au fost strânse și depozitate în sala de ședințe. Biroul părea acum pustiu și neprimitor pentru ochiul meu obișnuit cu tabloul și cărțile voluminoase, cu coperțile roșii care ocupau toate rafturile micii biblioteci. - Ce facem cu ea?, am auzit vocea șoptită a secretarului pe holul primăriei. Despre mine era vorba. Nu i‑a răspuns nimeni
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
-l apere de vânt și să mențină temperatura din jur constantă. Așezat într-o mică groapă în nisip, în cortul improvizat, dar rezistent, este în stare să aștepte să treacă orele cele mai călduroase ale amiezii, în mijlocul întinderii celei mai neprimitoare, fără ca focul dogoritor de afară să-l afecteze prea mult. Dar cea mai modernă și mai ucigătoare dintre armele automate fusese concepută astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu posibil, iar mărimea cămășii unei uniforme nu se putea nicicum compara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de îndată treptele pe culoarul întunecat al blocului cu locuințe de închiriat, fără să se atingă de nimic, ca nu cumva mizeria să lase vreo urmă. Ajung apoi în vârf, adică la etajul patru. E ultima stație. Odată cu căminul lor neprimitor își face apariția și epuizarea, care deschide în silă ușa încordării, fiindcă aceasta mai are și alte planuri pe ziua de azi, la care nu va mai avea nevoie de cei doi frați. Gemenii intră din nou în cotidian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o privință: Heinrich era cu adevărat un porc mic. Nu am sunat-o pe Frau Lange ca s-o anunț că merg la ea și, deși era de-abia ora 8 când am ajuns pe Herbertstrasse, casa părea întunecată și neprimitoare, ca și cum cei care locuiau acolo ar fi fost plecați sau s-ar fi dus deja la culcare. Dar ăsta e unul dintre aspectele cele mai pozitive ale acestei profesii. Dacă ai descâlcit cazul, atunci ești întotdeauna sigur de o primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Andrei Fischof, acesta îl citează în revista „Vatra veche” din România [Tg. Mureș] pe poetul și criticul A. Mușină: „Există «Cărți-neveste» și «Cărți-amante». Primele sunt recunoscute în public ca o lectură obligatorie și de la sine înțeleasă pentru intrarea în societatea neprimitoare, enciclopedică a intelectualilor cultivați adică, în vreme ce în categoria doua intră lecturile «nepermise», făptuite pe sub masa oficială, conținând, chipurile, atentate la pudoare intelectuală, dar pline de adevăruri și emoții nefalsificate. Ca în viața de toate zilele, prima categorie devine plictisitoare după
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
o pildă a învățătorului nostru, spuse ucenicul cu curaj, iar Baraba îi dădu drumul încet și se așeză la locul său. Ucenicul continuă. -...Care ne spune despre comoara sufletului nostru ce se află îngropată undeva într-un pământ străin și neprimitor. Noi trebuie să săpăm această comoară să o scoatem din locul ei și să o ridicăm la cer fiindcă unde este comoara noastră acolo va fi și inima noastră. Iar dacă inima noastră jinduiește după comori pământești precum aurul și
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
o pildă a învățătorului nostru, spuse ucenicul cu curaj, iar Baraba îi dădu drumul încet și se așeză la locul său. Ucenicul continuă. -...Care ne spune despre comoara sufletului nostru ce se află îngropată undeva într-un pământ străin și neprimitor. Noi înșine trebuie să săpăm această comoară să o scoatem din locul ei și să o ridicăm la cer fiindcă unde este comoara noastră acolo va fi și inima noastră. Iar dacă inima noastră jinduiește după comori pământești precum aurul
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
canapea, un fotoliu pat, o masă și un șifonier într‑o cameră, iar în cealaltă un pat adus de la primărie, o masă încărcată de cărți și două scaune. Bucătăria era strâmtă, rece și umedă. Locuința era rece, urâtă, sărăcăcioasă și neprimitoare. Am ieșit afară să‑i dau de mâncare lui Miki, câinele lup, și la cele câteva animale pe care le adunasem pe lângă casă: un purcel, trei curcani și zece găini care făceau ouă. Pichirile cloncăneau prin copaci pândind plecarea mea
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
neamului înseamnă întoarcerea la Biblie pentru a ne lăsa schimbați, renăscuți de ea, înseamnă dobândirea spiritului de toleranță a iubirii aproapelui nostru, înseamnă întoarcerea la Dumnezeu, la Tatăl ce ne așteaptă ca pe niște fii rătăcitori. Înseamnă să lepădăm atitudinea neprimitoare a fiului mare, înseamnă „deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte!”” Să urmăm acest îndemn! Octavian Curpaș Phoenix, Arizona
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]