42 matches
-
negată devine imposibilă, receptorul nu poate privi, ci doar verifica existența și obiectivitatea lucrurilor, perfecțiunea simulacrului, care creează fascinație. Pentru Jean Baudrillard, "această fascinație atinge în egală măsură și arta modernă, al cărei obiectiv este literalmente de a deveni de neprivit, de a sfida orice seducție a privirii. Arta modernă nu mai exercită decât vraja dispariției sale"219. În acest context, situația valorilor estetice și statutul operei de artă și al creatorului sunt în disoluție. Transmutării tuturor valorilor îi este subsumată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nepoți, Într-un alt element, șapte ceruri mai sus, Doar atunci am să știu că mă duc și-am ajuns. Vă iubesc. Voi iubi toată jalea din voi, Niciodată, firesc, n-am să vreau înapoi, Doar voi râde suprem, nevăzut, neprivit. Numai voi veți primi dorul meu nesfârșit. 10 octombrie 2011 Cântec de suflet Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
său, credeam că pot desluși gândirea lui Dumnezeu după pâlpâirile și schimbările culorii lor. Iar dacă o stea descria brusc o elipsă pe cer, stingîndu-se în aerul întunecat, gândirea Lui eșuase timp de o clipă, destul ca un monstru de neprivit să se nască, șon-ticăind printre temple cu arhitrave de cristal. Ne priveam ochi în ochi, Dumnezeu și cu mine, de-o parte și de cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a unei oglinzi. Ne adânceam unu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întind pliante pentru vânzători de automobile BMW), primul semn de anormalitate. Mizeria asiatică a străzilor. Într-o lună, o singură lună de zile, TV-urile au căzut și mai jos - mă refer la jurnalele de știri, care au devenit de neprivit. O simplă colecție de fapte diverse. Intelectualitatea românească ce se pupă-n cur reciproc prin ziare structurate pe grupuri de interese. Apărători ai civilizației în declin, atleți ai creionului gen TR Ungureanu în „Revista 22“ (pericol islamic) versus... apărători ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
salvatico (Dicționarul omului sălbatic), Giovanni Papini (născut în același an cu Bacovia) îl atacă pe „burghez” în termeni pamfletari, de o vehemență extremă: „Bor-ghe-se, iată cele trei silabe eterne cu care e format numele celui de nenumit, al celui de neprivit [hidos - n. m.], al celui de neapropiat, al celui ce infectează orice, al celui ce înciumează totul, al absolutei bestii triumfătoare, al neînduratului exterminator al celui ce este. - El (acest înspăimîntător Leviatan al băligarelor) a scos coroana regilor, a batjocorit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fotografic Pogromul de la Iași, realizat de Radu Ioanid împreună cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România. Studiul istoric al lui Radu Ioanid, bazat pe documente de arhivă și pe înregistrări cu mărturii ale supraviețuitorilor, cele 129 de fotografii, majoritatea aproape de neprivit, precum și date despre victime și călăi publicate unitar pentru prima dată fac din acest album documentar un neprețuit instrument istoric și educativ, care nu ar trebui să lipsească de la nicio școală care are în programă istoria recentă a României. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sămânța mirabilă/ ce-nchide în sine supreme puteri" ascunde "un cer de înaltă lumină"3. Dă de văzut acest ascuns în deschidere - acest mister deschis - de vreme ce semnul pe care îl face se ascunde la vedere, semnifică și arată ceva de neprivit? "Micul incendiu/ ascuns în inima brândușei de toamnă"4 este imaginea voalată care arată nearătându-se; fără să fie prezentă, nu e nici absentă întru totul. Deschiderea e chiar această distanță a posibilului între prezență și absență, loc al semnificabilului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
între-vede nu e decât ceea ce - ca urmă - urmează să fie văzut, dă de văzut și (se) spune dând de înțeles: "de-a lungul vremii" (și al răstimpului rostirii poetice) o "palidă lumină" în a cărei transparență se developează priveliștea de neprivit a veșnicului reînceput. Departele - un peisaj evacuat În Preludiu 17 vizibilul și rostibilul participă la lucrarea comună a întrupării semnificabilului, dar în momente diferite ale apariției fenomenale. Manifestarea primară aparține sunetului, vocii care începe să se rostească, în absența oricărei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a dansat nevăzut în noapte,/ ca un nou cuvânt, ca o înviere,/ amețind stelele, tremurând tăcerile". Rostire imprezentabilă, dans al slăvirii cuvântului ce se naște - nu e aceasta imaginea invizibilă a zămislirii noului cuvânt, preludiul inaparent al unui chip de neprivit care își țese trupul în lumina poemului?22. În Ivoriu bunăoară, nu de o imaginară recluziune e vorba, de insularitatea unei conștiințe abandonate care își deplânge condiția. Dimpotrivă, ceea ce pare la prima vedere exil voluntar definitoriu pentru natura poetică este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apare nu e cu putință - nu e în puterea manifestării - decât din inaparentul care-i e esență. Astfel încât imaginile sunt fenomenalizări ale inaparentului, iar ceea ce devine vizibil conferă o imagine invizibilului, îl arată așa cum se arată, în chipul - altfel de neprivit - al unei forme. Aici, ceea ce e inaparent sau diafan, spuneam, nu e imaginea vizibilă, ci mediul în care ea arată invizibilul, vălul transparent în care ea se imprimă drept chip al invizibilului, prin care acesta se arată. Iar ceea ce se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a se face vizibil; ea este fața necunoscutului, chipul transparent pe care putem citi semnul viu al ne(mai)văzutului. Ce spune acest semn care se dă spre citire, imaginea prin care vedem până în adâncul deschis al inaparentului? Semn de neprivit în spectacolul formelor sale care duc înțelegerea în derivă, ci de văzut în chiar donația prin care el se dă vederii, ne atinge în propria sa dezvăluire. A-l între-vedea implică a te situa în vederea lui, în perspectiva pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din ochi. Antipeisajul e rodul depoetizării radicale, al unei catastrofe abrupte. Pieire, dizolvare, absorbție, diminuare, decolorare - iată etapele unei fulgerătoare dispariții care nu pare să lase nimic la vedere. Dar ceea ce dispare totuși se vede, apare în dispariția însăși; priveliștile neprivite rămân în vedere, însă numai ca imagini desprinse de lucrurile pe care nu le mai reflectă. Imagini pure care se arată pe sine într-o lume pustiită, evacuată de realitate. Semnifică ele ceva în absența lucrurilor reale, în chiar dispariția
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nimic de văzut, imaginea ultimă, fără un dincolo în care și-ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou. Iar ceea ce apare e tărâmul unui inaparent de neprivit, imprezentabilul unui pustiu arzător 51. Vederea nu e acum mistuită, absorbită de preaplinul care i se impune; ea e arsă de preagolul unei lumi neîncepute, de imaginea neființei care își află locul, locuiește în lumina putinței- de-a-fi. Căci ceea ce nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
act. Dar ca ceva să fie ulterior în act trebuie să se ivească din ceea ce anterior e în potență. Altfel spus, putința mișcării nu stă în impulsul unei exteriorități la care ne raportăm ca la ceva ce nu ne privește. Neprivite, lucrurile se mișcă în absența imaginii; în lumea poemului însă lucrurile sunt mișcate altfel, așa cum o imagine fotografică mișcată arată devierea, transferul spre ceea ce, de data aceasta, se pune în mișcarea posibilului, curge în ochiul care vede. Imaginea exterioară e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la sensul dintâi, în ritmul indicibil al necuprinsului în care toate se cuprind: "Numim lumini nespuse și singura lumină/ și nimeni, niciodată/ izvorul să-l privească,/ buna umbră/ adâncul necuprins"52. Necuprinsul - incomprehensibilul - e neasemuirea, apariția de nespus și de neprivit a străfundului, "Cuvânt/ văzduh", "roua Cuvântului ce-nvie dăruiește", dă numele și "înfățișarea cuvintelor": "izvor/ înmiresmată de Cuvânt amiază"53. Numește fără a putea fi numit, ridică lucrurile din moarte la viață, căci ele respiră acum în lumina în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arată ca taină a tainelor ce luminează tăinuind. Or acest absconditum rămâne în noaptea numinosului, nu are față pe care să o arate, este "fără de chip, ca să ne fie drag/ și fără-nfățișare, ca să ne putem uita"64. Fața de neprivit a dumnezeirii al cărei "văl acoperă să nu/ ne orbească adevărul/ ochii noștri de țărână/ nu mai pot cunoaște cerul"65. Cel neasemuit este fără chip, adică fără asemănare cu vreunul din lucrurile existente. El instituie pasajul, trecere și ruptură
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu îi pasă de cuvântul care o spune. Se spune singură, arătându-se așa cum este, desprinsă - laolaltă cu râul - de preaplinul unei intenții, al unei vizări cu privire la. Între glasul păsării și colină, pajiștea e intervalul inaparent, golul unei transparențe de neprivit. Spațiul invizibil - invizabil - al retragerii din vedere: "pe când/ pădurea refuză orice refugiu, orașul se retrage/ lent din ochi, apele/ alunecând tăcute/ într-un sentiment de orizont al iernii". Niciun reper stabil, niciun azil în care privirea s-ar putea refugia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]