47 matches
-
Eliade arată că "buricul" poate fi identificat cu tronul înconjurat de un șarpe. Wensink interpretează Tronul ca un simbol al centrului lumii și șarpele ca oceanul haotic ce înconjoară pământul. Deci insula, așa cum arată și Angheluș sau Călinescu, reprezintă elementul neptunic eminescian de materie primară din care ies și se revarsă toate. Omologia peșterii cu insula recunoaște sufletul integrat în atma pe drumul omului spre libertate, spre înțelepciune. Structura magică a armoniei ce stăpânește pretutindeni insula nu face s-o considerăm
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Eliade trebuie să pornim de la conceptele majore ale operei sale. El porneste in analiza de la cartea lui Uno Holmberg, Der Baum des Lebens; dupa acesta, popoarele arhaice stabileau un axis mundi, o „coloana cosmică", responsabilă de legatura între uranic și neptunic. Zeul celest locuiește pe un munte care se definește și el ca „axa primordială", de unde stăpânește fenomenologia naturală sau supranaturală. La fel, popoarele considerate "primitive" au un "ax central", care le ghidează în manifestările Ontologice. Și timpul poate fi un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atrage irepresibil nu atât ceea ce este actual într-o operă anume, cât ceea ce a rămas potențial și poate fi recuperat, în mod miraculos, prin rescrierea sa cu mijloacele, intuiția și harul creator al exegetului. Iată de ce el sondează nu nivelul „neptunic“, ci pe cel „plutonic“ al liricii eminesciene. Cum s-a remarcat însă, I. Negoițescu este într-adevăr călinescian prin arta și plăcerea de a cita, prin comparatismul lui insolit, printr-un anume histrionism și, îndeosebi, prin „voința de a modifica
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast, în care mitologicul și politicul se succed într-o retorică destul de bine articulată. Însă, înainte de orice, Bolintineanu este, aici, într-un chip mai coerent și mai inspirat, poetul "tărîmelor lichide", poet neptunic în adevăratul înțeles al termenului, cu o intuiție fină a mișcării acvatice. Limbajul lui nu este metaforic (rarele metafore din acest text și din altele sînt convenționale), ci, așa cum îi spune G. Călinescu, simbolizator (E.S.). Eseistul, cu ochi sigur, pune
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
credibile. O carte de critică spune și ea o poveste. Or, această poveste, formată din supoziții, bănuieli, soluții, ipoteze mă interesa pe mine. Citeam critica literară pentru a descoperi, finalmente, eroul din spatele ei, un autor criticul cu zona lui de neptunic. Așadar, o nouă trădare a criticii, un fel de asumare anacronică a ei nu vreau să par ceea ce nu sunt. Și nici măcar nu e orgoliu în această afirmație. Pe de altă parte, nu e numai atât, căci există, totuși, ideile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de altminteri admirabilă, Negoițescu ia ca punct de pornire ideea că antumele ar însemna abaterea poetului de la marea sa intuiție inițială, anume aprehendarea vizionară a unui univers subiacent, larvar, a unei infralumi pe care o numește plutonică, în opoziție cu neptunicul, care reprezintă claritatea discursului „conceptual”. Această dihotomie s-ar putea pune în analogie cu a lui Nietzsche, apolinic/dionisiac, sau cu cea obișnuită, clasicism/ romantism. I. Negoițescu îl vede pe Eminescu sub semnul romantismului, ceea ce e un loc comun, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la Jakob Boehme și la acel fundament originar, irațional, Urgrund sau Ungrund, în care misticul german vedea substratul Creațiunii. Opțiunea lui Negoițescu pentru romantismul de esență plutonică este exclusivă, subsumându-i total postumele eminesciene. După el, antumele aparțin în totalitate neptunicului, oscilând între un romantism minor și un clasicism al clarității exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându-l să lase postumele în stare „pre-poetică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
romantism minor și un clasicism al clarității exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându-l să lase postumele în stare „pre-poetică”. În orientarea spre neptunic, adică în retragerea pe poziții mai liniștitoare, poetul ar fi cedat și îndemnurilor lui Maiorescu, cărora exegetul le atribuie și lunecarea spre o discursivitate filozofică preponderent schopenhaueriană. I. Negoițescu minimalizează influența lui Schopenhauer, socotind că Eminescu ar fi avut afinități
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
toată opera lui cu probabilitate consultată de poet, și am constatat că Eminescu este mai schopenhauerian decât se bănuiește ”. Din fervoare și exces de consecvență, Negoițescu nu rezistă tentației simplificatoare de a suprapune total postumele cu plutonicul și antumele cu neptunicul. Este o operațiune oarecum mecanică, ale cărei rezultate nu se confirmă la analiză. Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
exces de consecvență, Negoițescu nu rezistă tentației simplificatoare de a suprapune total postumele cu plutonicul și antumele cu neptunicul. Este o operațiune oarecum mecanică, ale cărei rezultate nu se confirmă la analiză. Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul și același poem, fie atât în postume cât și în antume, de pildă Luceafărul, precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu plutonicul și antumele cu neptunicul. Este o operațiune oarecum mecanică, ale cărei rezultate nu se confirmă la analiză. Nu e greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul și același poem, fie atât în postume cât și în antume, de pildă Luceafărul, precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu numai din consecvență ci și, credem, dintr-un spirit de contradicție nu lipsit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
greu de văzut cât de mult neptunic se găsește, totuși, în postume și, reciproc, plutonic în antume. Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul și același poem, fie atât în postume cât și în antume, de pildă Luceafărul, precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu numai din consecvență ci și, credem, dintr-un spirit de contradicție nu lipsit de virtuți stimulatoare, I. Negoițescu acordă poemului o destul de redusă stimă). Există în postume mai multă discursivitate decât în antume și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
redusă stimă). Există în postume mai multă discursivitate decât în antume și mult mai mult romantism elocvent, de tip hugolian, de exemplu în Memento mori, în Mureșanu, în altele, precum și, virtual, în proiectele dramaturgice. În postume, Sarmis, e mai curând neptunic, în schimb Gemenii, urmarea sa purtând aceeași dată 1881, are o încărcătură plutonică foarte apropiată, ca temă și cadru, de Strigoii (1876). O postumă din 1876, Femeia... măr de ceartă, e o imprecație discursivă de un misoginism schopenhauerian ca și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al lui G. Călinescu ; de unde până la el postumele erau practic ignorate, am ajunge acum să ignorăm antumele. Călinescu ni l-a relevat pe Eminescu întreg ; ar fi absurd (și, din fericire, practic imposibil) să părăsim acum ce avusesem înainte. Dihotomia neptunic/plutonic propusă de I. Negoițescu e, de fapt, o polaritate, nu o antinomie, și cu atât mai puțin o alternativă. Antinomia e un cuplu de teze logic contradictorii și totodată egal de întemeiate logic. (Vezi tabla antinomiilor kantiene sau, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rezultă în mod legitim excluderea în bloc a tot ce ține de structura cealaltă. Alternativa nu e posibilă, în ultimă instanță, decât în ordine practică, recte morală : Bine/Rău. Așadar, logic și teoretic, nu e admisibilă alternativa între plutonic și neptunic, după cum, estetic, nu e acceptabilă alternativa între antumele și postumele eminesciene. Cât despre plasarea totalității antumelor sub semnul neptunicului și a totalității postumelor sub al plutonicului, nu socotim necesar să mai explicăm de ce o socotim falacioasă și incompatibilă cu elementara
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ultimă instanță, decât în ordine practică, recte morală : Bine/Rău. Așadar, logic și teoretic, nu e admisibilă alternativa între plutonic și neptunic, după cum, estetic, nu e acceptabilă alternativa între antumele și postumele eminesciene. Cât despre plasarea totalității antumelor sub semnul neptunicului și a totalității postumelor sub al plutonicului, nu socotim necesar să mai explicăm de ce o socotim falacioasă și incompatibilă cu elementara regulă a oricărei judecăți particulare (cum sunt cele ce decid asupra valorii și categoriei unui obiect), anume de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rând, în sfârșit, ceea ce relevam mai înainte, faptul că exegeza sa nu e în fond critică ci „confesiune lirică”, întemeiată pe un raport existențial cu universul postumelor. Această poziție, în fond pasională, îl face să se derobeze de a vedea neptunicul existent totuși în postume, nu numai când e amestecat cu plutonicul, dar nici în stare pură. „Raportul existențial” (nu existențialist, dar apropierea e posibilă, existențialismul fiind în definitiv o filozofie romantică de un tip mai profan) îl duce pe I.
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de nicăieri, dar fundamental există. El e sâmburele oricărei mari poezii, care, chiar când aparent e „discursivă”, crește din acest germene primar ; versurile strict discursive nu sunt, de altminteri, niciodată poezie. El există, deci, și în antume, există și în „neptunic”. Mediația pe care o efectuează cizelarea expresiei, „arta” deci, îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației”, îl ocultează, fără a-i diminua câtuși de puțin esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte din postume, fie ele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Mediația pe care o efectuează cizelarea expresiei, „arta” deci, îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației”, îl ocultează, fără a-i diminua câtuși de puțin esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte din postume, fie ele neptunice ori plutonice ; plutonicul însă, chiar și cel din antume, e „mai ontic” prin natura sa. I. Negoițescu, prin așezarea sa „existențială” exclusiv plutonică din postume, se află mai aproape de centrul ontic al poeziei eminesciene, de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl face, firește, mai puțin sensibil la mișcarea sferelor mai îndepărtate, de unde și poziția restrictivă, oarecum „segregaționistă” în cuprinderea operei lui Eminescu. Dar aceasta rămâne un tot solidar, cum spuneam, cu antume și postume, cu neptunic și plutonic. Când am numit postumele o dată „zăcământ subteran”, iar altă dată „masa subacvatică a ghețarului de la suprafață” (dacă aceste comparații au avut cumva norocul - ne întrebăm cu sfială - ca și cititorul să le găsească oarecum nimerite), foloseam, cum se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
subacvatică a ghețarului de la suprafață” (dacă aceste comparații au avut cumva norocul - ne întrebăm cu sfială - ca și cititorul să le găsească oarecum nimerite), foloseam, cum se poate remarca, în primul caz o imagine „plutonică”, iar în al doilea, una „neptunică”, pentru același subiect. Un continent are și țărmuri de mare și zăcăminte subterane. Altfel n-ar fi continent. Comicul și zeflemeaua Decanul caragialiștilor, Șerban Cioculescu, folosește aproape totdeauna, când vine vorba, formula „umorul lui Caragiale”. Firește, nimeni nu poate contesta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
măsură, combătând interpretările și calificările excesive. Descrierea operei pune pentru prima dată accentul pe postume și își propune cartografierea amănunțită a temelor romantice la Eminescu. În capitolul Cadrul psihic se recompune registrul afectiv eminescian, cu evidențierea câtorva note fundamentale (vocația neptunică și uranică, erotismul, înclinația spre extincție). În Cadrul fizic se trec în revistă temele romantice (germinația, geologia sălbatică, borealismul etc.) și elementele materiei (apa, vegetalul, muntele). Două minuțioase capitole, Tehnica interioară și Tehnica exterioară încheie descrierea operei. În Analize, Eminescu în
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]