7,995 matches
-
trei capete, atât de firesc în excesele sale, are toate atributele firescului și de aceea este și atât de înspăimântător. Cei trei tineri veniți la hotel ca să se sinucidă sunt proprietarii unei vieți care nu merită să fie trăită și neputința lor de a se înțelege și de a se exprima este izvorul violenței îndreptate împotriva lor sau împotriva celorlalți. Regizorul construiește bine agitația vană a grupului, permanenta defazare a membrilor săi: ei nu reușesc să se exprime pe ei, nu
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
ai făcut datornici astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând ghemul vrăjitoarelor, ca un Cadavru somnolent abia-mi împleticeam Picioarele prin pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire de insecte. Din mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică hlamidă, noptaticul peregrin Sări somnambul
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
când urgența camuflării minciunilor din campania anterioară a mai pălit, iar vremea amorsării noilor minciuni electorale încă n-a sosit. Dacă Banca Națională vizează în felul acesta "însănătoșirea" leului - și nu, cum cred eu, câștigarea unei bătălii simbolice cu propria neputință - de ce așteaptă atâtea luni? De ce nu trece la treabă chiar de mâine? Aici e tot chichirezul: pentru că operația pregătită cu atâta pompă e încă una dintre afacerile aducătoare de câștiguri uriașe pentru oameni aleși pe sprânceană: înafara prosperității câtorva firme
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
telefon cu o amică, ne căinam și cădeam de acord, cu schimbul, într-un registru argheziano-celinian, pe tema: "Ce vremuri trăim!" Ce mizerie! Ce senzație de descompunere! Ce lipsă de perspectivă! Ce silă! Silă de lume și silă de propria neputință, silă de silă, SILĂ!... Dincolo de defularea într-un fel de rînjet cinic, se decupa, simplu și înspăimîntător, un fapt: oricît de irațional ar suna, să ne ierte Dumnezeu, dar avem cam aceeași stare - de împotmolire fără speranță - de la sfîrșitul anilor
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
este când? Când, oare spațiul mioritic va intra În normalitate, cu politicieni pe măsură, demni și onești? Octavian Paler afirmă cândva că, spre deosebire de politicienii tranziției actuale, personajele lui Caragiale erau ridicole, dar sănătoase la cap! Prolog N-a fost cu neputința. N-a fost greu. Aseară am vorbit cu Dumnezeu. La fel de clar, de simplu, de senin, Cum ai tăifăsui cu un vecin... E drept că El tăcea. Sau, mai curând, Iradia În fiecare gând, În fiecare șoaptă și impuls, În fiecare
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
cum, la începutul anilor '70, am văzut Vicarul, într-o seară, la Grădina Icoanei, în regia lui Radu Penciulescu; între timp, "am uitat tot" din acel spectacol, în afară de o senzație copleșitoare pe care ți-o inducea - de vinovăție și de neputință; a fost, de altfel, în acea seară, singura dată cînd am asistat, într-un teatru, la următorul fenomen: un spectacol - excepțional! - se încheie, iar sala privește înmărmurită, incapabilă să aplaude! Lumea s-a ridicat și a ieșit într-o tăcere
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
de mii de ori vestea, ar fi zadarnic... vestea că un bărbat singur, cumplit de singur sta înfipt în timp, în timpul cel de jos, de pe pământ." După numeroase frământări, Ina, învinsă până la lacrimi de momentul inspirației poetului imaginat și de neputința ei de a compune, conchide firesc, într-un final în care ea recunoaște forța versului care "oprește" mersul timpului: "Ce muzică să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
spectacolului. Excelenți Angel Rababoc și Nicolae Poghirc în Dobcinski și Bobcinski, un fel de Farfuridi și Brînzovenescu, chiar de la nivelul replicii. Adrian Andone în Luka Lukici Hlopov este un nătîng și cabotin inspector școlar, terorizat de nevastă și de propriile neputințe, fără coloană și vocație, îndoit de umilințe și prosternări în fața puterii. Oricare ar fi ea. Energică și aferată este Natașa Raab în soția Primarului, o dominatoare mahalagioaică ce trage sforile din umbră și nu precupețește nici un efort să se tăvălească
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
ontologia în centrul căreia se află analiza categoriei fundamentale a muncii, este ironizatul "patron filosofic" al romanului. Patronul poetic-ficțional este Carlos Drummond de Andrade, citat chiar în deschiderea romanului (" Marțianul m-a întâlnit pe stradă și s-a temut de neputința mea umană. Cum poate să existe, și-a spus el în sinea lui, o ființă care pune în existență o atât de mare anulare a existenței ?") Povestea micului aventurier care încearcă să "fure" mafiei niște droguri, pentru a se îmbogăți
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
homosexualitatea lui se pare că n-a fost un secret. Ce face filmul cu această materie de viață? O întoarce pe dos. Nevasta nu-l părăsește nici o clipă (cel mult sparge oglinda de la baie într-o criză de isterie și neputință), refuză să-l reinterneze, îl ajută să-și domine boala, să se "reintegreze în societate", și, la bătrînețe, după o viață de iubire, lăcrimează, la decernarea premiilor Nobel, cînd, de pe scenă, El i se adresează direct: "Numai în misterioasele ecuații
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
-i aducă profit. Este o stare de spirit în spectacol pe care cred că regizorul ar fi trebuit să o ducă și mai departe în acest exercițiu dur de a ne privi radiografic, de a ne depista limitele, putințele și neputințele. "Să spargi limbajul pentru a atinge viața înseamnă să faci și să refaci teatrul". Antonin Artaud
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
au purtat steaua galbenă, în șase colțuri. Tragediile n-au ținut seama de "decorațiile", de etichetele inventate și lipite de naziști. Din răsfățul lui Max și poezia Berlinului antebelic plăcerile au fost definitiv alungate. În locul lor au apărut umilințele, trădările, neputința de a pricepe ce se întîmplă chiar cu propriul eu. Condiția acestor descoperiri mi se pare cel mai puțin sau insignifiant urmărită în montarea de la Bulandra. Eu cred că aici se găsește greutatea piesei, între-un fel ignorată. Probabil, în
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
se mai întîmplă (în speță în altă tabără, e suficient să-i menționăm pe un Adrian Păunescu sau pe un Fănuș Neagu), ci ideile clare, argumentele, gesturile demonstrative anevoie de contracarat. De foarte multe ori chiar, în perimetrul bunului-simț, cu neputință. Punctul d-sale de plecare îl constituie conceptul de intelectual, mediatizat de Maurice Barrès cu ocazia celebrei "afaceri Dreyfus" (1894-1906), definind, în sens tehnic, "persoana care folosește inteligența (cunoașterea, știința) și spiritul în analiza semnelor și a simbolurilor opuse materiei
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
am întreprins în chestiuni de spirit și de moralitate, chiar în starea mea de suferință și lepădare de sine aproape absolută - plăcerea ce o aflu în setea mea de cunoaștere mă poartă pe înălțimi de unde triumf asupra oricăror torturi și neputințe." (p. 178) Marea revelație pe care o aduce acest pasaj este, cred, faptul că Nietzsche și-a făcut din propria lui viață un spațiu unde să testeze ceea ce rezulta din exercițiul lui filosofic, unde să-și testeze toate ideile îndrăznețe
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
pînă acum iar traducerea Ancăi Măniuțiu a fost și un fel de inițiere - conține în complicata-i structură simbolistică și filosofică - cîteva puncte care îl "obsedează" pe Măniuțiu: absența acțiunii, angoasele vieții și cele ale morții, misterul și disputa lor, neputința și fatalitatea sintetizate în stări, și nu neapărat în replici. Cele cîteva rostite preț de o oră și ceva unesc ca un liant scenele tratate în registrul nonverbalului, aduc pe scenă un alt tip de tensiune în traseul coregrafic care
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
semna o analiză a reflectării în literatură a conflictului din Golf, însoțită de o cronică în sinteza a celor mai recente lucrări consacrate războiului din Irak și noii poziții a Statelor Unite ( Bob Woodward, Bush at war, Robert Kagan Putere și neputință, Emmanuel Todd Superputerea S.U.A., Volker Perthes Grădini secrete). Oriana Falacci își exprima în cuprinsul unui virulent articol simpatia față de actuala politică a lui Bush și antipatia viscerală față de lumea arabă, celebrul dirijor Daniel Barenboim dădea glas temerilor că războiul nu
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
a tuturor disoluțiilor și dezamăgirilor, "tînărul Georgescu" propune, ca pe o supremă perversitate, euforia pionieratului! Lamentația sterilă ca justificare a "nefăcutului" (nu sînt bani, nu e interes, nu se poate etc. etc) e înlocuită cu o asumare inteligentă a propriilor neputințe; tot ceea ce filmul românesc încerca pînă acum să camufleze, mimînd normalitatea, e întors pe dos și transformat în argument în 3 păzește! Actorii erau, pînă acum, plătiți prost, simbolic, ca vai de lume? Ei bine, acum nu vor mai fi
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
ei, se zbate în cumplită încercare un om care îl iubește necondiționat pe cel de sus. Nenorocirile l-au adus la marginea cetății, părăsit, urmași nu mai are, averi nici atît, iar buboaiele purulente și urît mirositoare îl tăvălesc în neputința durerii. "Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat", se aude, ca un murmur continuu, din închisoarea cea de toate zilele și nopțile ridicată pe scena de la Sibiu. Fiecare perete al construcției metalice " o figură geometrică cu multe
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
Constanța Buzea Poate sunt de nedescris în adolescență. Vă spun aceasta confirmând cu probele proprii, câte voi fi produs la vremea mea. De nedescris atunci starea ca de maladie fără nume, cu neputință de numit paloarea sub care copilul intră în zi auroral și vede lumea într-o lumină în care se simte singur și străin. Abia mai târziu transparența aceea vastă va coagula prin atingere lăsându-i binefacerile limitei, paradoxal liniștitoare, în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
mult clipa ce zboară, fericirea ta pe cale să se ofilească, întrucât totul revine de unde a plecat. Teoretic. Practic, firește, nemaiavând cum să știi, cum să te bucuri, eventual, întrucât revenirile au loc în cantități de timp anevoie, dacă nu cu neputință de apreciat... Poți muri - așadar - fiind nemuritor, constată filosoful. Deoarece, în veșnica întoarcere a toate, clipa se repetă ; prin urmare și existența ta, în inexorabila curgere a Timpului, revine, se repetă... E ca și cum un spectator, la galerie, entuziasmat, ar striga
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
marele zero sîngerînd în algoritmii zilei/ țanțoș libidinos ofuscat/ cu limba scoasă la stele" (Să te încumeți dincolo de cercul de cretă). Sau: "cinismul/ unei îmbălsămări/ cînd știi că totul este zadarnic" (Copilăria nu mă afectează). Sau: "Mi-e scîrbă de neputință" (ibidem). Trăirea se arată paradoxal incongruentă cu simțirea ei: "de ce nu-i de trăit exact cum simți" (ibidem). Însăși libertatea se videază - dilematic însă - de un conținut ce n-ar putea fi decît repulsiv: "nu am nevoie de o libertate
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
organizația "17 Noiembrie". În loc să întrebe cu ce se mănîncă această organizație, s-au găsit parlamentari care au confirmat de participare, deși "17 Noiembrie" e recunoscută pentru acțiunile sale teroriste și pentru orice om cît de cît informat ar fi cu neputință ca NATO să accepte să aibe de-a face cu această organizație. Comentînd aceste semnături de participare, Cornel Nistorescu scrie: "Ce politică externă serioasă și credibilă poate face România cînd, într-un moment cheie al istoriei noastre, aleșii poporului - pentru
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
febrilitatea argumentelor, unele mai bolnave decât altele, prin care guvernanții motivau reducerea paturilor din spitale. Conform directivei năstăsiote suntem o nație de bolnavi închipuiți. Conform realității - o țară de sănătoși închipuiți. Trebuie să fii mare ticălos pentru a-ți motiva neputința administrativă dând vina pe românii care, chipurile, ar prefera să stea în spitale pentru că e mai ieftin decât acasă! Bine-bine, dar un spital nu e sala de așteptare a gării din Cucuieți. Nu poți intra cu desaga în spinare ca să
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
izbitor profunda diferență dintre Nicolae Balotă și Adrian Marino, impozanții dioscuri ai științei literare autohtone. Tentația enciclopedică, susține N. Balotă, e una de abdicare de la "esențele ultime", o retezare a dimensiunii metafizice, un refuz al valorii religioase, o capitulare a neputințelor vizibilului în fața invizibilului pentru care nu are organ: "Ori de cîte ori omul renunță la sesizarea esențelor ultime, ori de cîte ori se mulțumește cu adunarea sîrguincioasă a faptelor, cu inventarierea febrilă (ca sub o amenințare a metafizicii lezate) a
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
când puteai să intri imediat în partid, a trece la ei era o rușine îngrozitoare în lumea în care circulam noi. Era o descalificare, nu mai puteai scoate nasul în stradă. A scrie "pe linie" mi-ar fi fost cu neputință în acei ani. Iar a publica - nu se punea problema. Între ’45-’65 au trecut totuși douăzeci de ani. Am început să public. Prima poezie, pe o pagină întreagă în Gazeta literară era dedicată zborului lui Gagarin. M-a entuziasmat
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]