68 matches
-
stimulul modelat, R reprezintă răspunsul deschis corespunzător, iar Sr reprezintă stimulul întăritor. Învățarea observațională se presupune că este atinsă printr-un proces de întărire diferențială. Când comportamentul imitativ a fost întărit în mod pozitiv, iar răspunsurile divergente au fost fie nerăsplătite, fie pedepsite, comportamentul celorlalți intră în funcțiune ca stimul discriminator pentru răspunsurile pozitive. În viața de zi cu zi și în majoritatea studiilor de laborator asupra imitației întârziate, comportamentul modelat este adesea reprodus de observatori în absența unei întăriri externe
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acționeze ca impulsuri, dar care se disting într-o manieră specifică de impuls. Dacă primul răspuns nu este recompensat prin ceva care să reducă din impuls, acest răspuns tinde să fie anihilat și vor apărea altele. Anihilarea unor răspunsuri succesive nerăsplătite produce așa-numitul „comportament incident”. Dacă unul dintre răspunsuri este urmat de recompensă, legătura dintre indicii și răspuns este întărită, așa că următoarea dată când același impuls și alte indicii apar, este foarte probabil să apară acest răspuns. Această întărire a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
tendința de a relua acele călătorii revine treptat după anihilare, așa că, luna următoare sau anul viitor, poate își va încerca norocul din nou. Această tendință, ca o deprindere înăbușită să reapară după un anumit interval de timp, în care încercări nerăsplătite nu mai apar, este numită recuperare spontană. Posibilitatea recuperării demonstrează că anihilarea nu distruge vechea deprindere, ci doar o inhibă. Cu trecerea timpului, forța factorilor inhibitori ai anihilării slăbește mai repede decât forța tendinței originale de a pune în practică
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
atât mai mult generalizarea va apărea și, prin urmare, va fi cu atât mai greu ca discriminarea să fie învățată. Cu cât indiciile sunt mai asemănătoare, cu atât efectele recompensei sunt mai generalizate, pornind de la indiciul răsplătit și până la cel nerăsplătit; și cu atât efectele anihilării sunt mai generalizate, pornind de la indiciul nerecompensat către cel recompensat; astfel încât ar fi imposibil ca discriminarea să fie învățată. 5.3.5. Descreșterea efectelor recompensei (gradient in the effects of reward)tc "5.3.5
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
preț. Ea nu îți asigură un loc de muncă, dar îți oferă reale șanse să-l obții. Nimic din munca temeinică, discretă și susținută de credința în Dumnezeu, nu rămâne fără urmări. Nu există nicăieri rău nepedepsit și nici bine nerăsplătit. Există doar neânțelegere și insensibilitate aproape destinală față de tot ceea ce se întâmplă. O problemă de metafizică personală până la urmă. Din toamna lui 2009, pe noua structură a anului universitar Bologna de la UAIC, nu va mai exista tradiționala sesiune de examene
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în funcție de plasamentul adversarului în momentul execuției. Smeciul se utilizează fie pentru a încheia un schimb de mingi, fie cu scopul de a provoca un răspuns slab al adversarului. Se recomandă utilizarea foarte rațională a lui întrucât necesită un efort mare, nerăsplătit în toate cazurile, iar recâștigarea poziției centrale în urma executării lui este mai greu de realizat existând posibilitatea de a fi surprinși de către adversar. 5.2.2. Tactica în apărare Tactica în apărare cuprinde totalitatea acțiunilor, principiilor și regulilor după care
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
nu prin internare în clinică (procedeul fusese discreditat de sovietici) ci prin grija părintească, prin apropierea pas cu pas de cei chinuiți de demonul nesupunerii și al căutării de orizonturi de dincolo de zarea carpatină. Iar eforturile nu i-au rămas nerăsplătite dixit LP. Academia l-a primit cu brațele deschise, ca o amantă recunoscătoare (pierduse o Savantă de Renume Mondial), et le vie continue... EPILOG SAU DINCOLO DE REGISTRE 1. Nota lui AS Nu se știe dacă Medi-Cocoș Rotat a existat într-
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cățeaua tocmai a născut și își dezmiardă în eternitate cei șapte căței roșcați, dar în care mujicul cel rău nu va intra niciodată altfel decât metamorfozat în mujicul cel bun. Cântecul cățelei reprezintă abisul suferinței mute care nu poate rămâne nerăsplătită dacă dincolo există o răsplată. * Și ticăloșii vor să aibă o imagine bună despre ei înșiși. Așa se explică unele fapte bune pe care le fac, nu atât de ochii lumii, cum se spune și se pretinde (căci lumea, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
așa cum i le cunoaștem de mult și cum i le-am verificat din nou, deunăzi, când am văzut această Divină Comedie - dată pe românește cu eforturile și chinurile marelui nostru poet, cu erudiția co mentatorului și cu sacrificiul editorului, toți nerăsplătiți -, rămasă nevândută Încă de la apariție (1924-1932) și zvârlită astăzi spre desfacere la tarabele din stradă ale Anticariatului General cu prețul de 120 de lei volumul. Cât un kilogram de prune, azi, În toiul verii. PARCĂ NICI NU-ȚI VINE A
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aprigă ca o leoaică, și m-a târât pe sus la un hotel, unde mi-a oferit o noapte de pomină. Când m-am trezit dimineața, amețit Încă de excese, eram singur. Nu putuse Înțelege ca generozitățile mele să rămână nerăsplătite. DEȘI EROU SENTIMENTAL CAPABIL DE EFUZIUNI, DEVOtamente și generozități romantice față cu femeile, de parcă aș fi fost mâ nat spre ele ca purtat pe unde providențiale de lebăda mistică a lui Lohengrin, cavalerul În armură albă de argint din poemul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la leagăn copiilor lor dragostea pentru limba și literatura țărei, sunt în stare să citeze un singur vers din poeții de mai sus? Teatrele noastre sunt goale, scriitorii noștri duc viață nenorocită și nevoiți sunt să puie stavili unui talent nerăsplătit, pentru a se ocupa de alte afaceri care să le deie putință de a trăi de azi pe mâni. Acesta e mijlocul neprielnic unde trebuie să se zbată omul care are naivitatea de a crede că poate ca în alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de pătimiri, de trudă, de povară, de chin și obidă; clăcașii, numiți adesea prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite și zâmbete neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită. Clăcașii au umeri gârboviți de poveri, dar parcă și mai sugestive sunt mâinile lor, „cinstite mâini de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
ce le-a fost sortită. Clăcașii au umeri gârboviți de poveri, dar parcă și mai sugestive sunt mâinile lor, „cinstite mâini de soare arse”, ei au „palme aspre de plugari” pe care stă „rezemată lumea toată”. Poezia mâinilor, a „mâinilor nerăsplătite”, surprinde un detaliu dintre cele mai elocvente și sintetizatoare. Sporind expresivitatea portretului, ca în studiile marilor maeștri, ele capătă valoare de simbol al muncii, al caznei, al jertfei. Cu alte cuvinte, al jalei, care, la rândul ei, stârnește geamătul, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
vremurilor, a' cărui neobosite mîini 175 Sînt astfel de asprime urîțite, de sabie și sulița, Dalta și ciocan de lemn, eu, ale cărui lucrări vaste Orînduiesc noroadele, despărțind familie de familie, Singur nu mă bucur. Eu singur, în supremă suferință, Nerăsplătit întreaga-mi bucurie-o dărui lui Luváh și Valei. 180 Atuncea Pleacă, O viitor întunecat! Te voi zvîrli din aste Ceruri ale creierului meu, și nici nu voi la viitor să mai privesc. Azvîrl departe viitorul, si spatele-mi întorc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sunt mai bine plătite decât cele fără concesii. Cvasigratuitatea elogiului începe să fie regula de aur a puterii, care se vrea ridicată în slăvi pentru Ea însăși și nu pentru dinarii răsplătiți"95. Scriitoarea expune portretul aproape fiziologic al curteanului nerăsplătit pecuniar, serviabil, prompt la solicitările partidului. Apoi se direcționează spre literatura valoroasă care reușește să treacă de cenzură fără ca autorul să slujească interesele politice. Capitolul II Rolurile și implicațiile exilului literar postbelic II.1. Vârfurile emigrației reacționare În cele ce
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dacă vor ca, ulterior, să se bucure de cea mai înaltă apreciere. Și, cum Ministerul Culturii și Cultelor nu i-a băgat în seamă, în ocazii anterioare și pe artiștii dansatori și coregrafi, ei au rămas, între alți confrați, singurii nerăsplătiți și financiar, că tot au salarii mici și mai nou li s-a spus că vor fi trecuți de la prima la a doua grupă de salarizare, ceea ce este o formă întristătoare de desconsiderare. Și totuși, aceste reflecții ulterioare nu au
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
au decît! Ideea lui Petru Creția, documentata de întreaga lui carte, este ca Eminescu a rămas viu tocmai datorită acestei ștafete trecute din generație în generație și, nu în ultimul rînd, a muncii pe brînci a acestei secte ciudate și nerăsplătite a editorilor săi, cărora li se cuvin adăugați criticii, adică bunii cititori. Tot restul e declamație festivă a unor oameni care-și fac din Eminescu o icoană dată jos din pod de două ori pe an.
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
Topîrceanu. Cronica veselă care i-a provocat cunoscutul Răspuns al micilor funcționari se cheamă (sic!) Elegie. Deplângerea, destul de neîndemânatică, sorții de conțopiști. Mai reușită este, însă, o altă elegie, recapitularea, cu multă milă de sine, a unei vieți de poet nerăsplătit. O reproduc aici, ca pe o amară, totuși, privind dinspre viitor, presimțire: „În cursul vieții meleatât de triste?/ Am scris atâtea cronice rimate,/ Ce dorm acum pierdute prin reviste -? Și tot nu-s încă o celebritate.// Am scris la Convorbirile
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
instituției, care îi vinde pontul că, la adresa cu pricina, sunt cam multe mașini și strică aspectul. În următoarele 5 minute se deplasează la fața locului, și, după cum are fiecare ghinionul, ridică o mașină. Portarul care a dat pontul nu rămâne nerăsplătit, primește o mică atenție din partea celor care tractează mașinile, în general 10 lei per bucată ridicată. Portarii fac și 3000 de lei pe lună din ponturi Pentru un portar de o instituție fără parcare, salariul este doar o mică atenție
Operaţiunea Houdini: Portarul dă pontul, hingherii de maşini le saltă la minut () [Corola-journal/Journalistic/25625_a_26950]
-
șansele să rămână insesizabil. Dintr-un inexplicabil instinct masochist, reușesc rareori să părăsesc astfel de cărți înainte de final. Nu mă pot împăca cu gândul că nu există acel singur vers reușit cât de cât. Uneori, strădania și bunăvoința mea rămân nerăsplătite. Alteori nu sunt chiar sigur că am găsit ceva. Ca acum: "cerul meu e o intersecție de gânduri". Dar, măcar atât Ca să închei tot cu Borges, scriitorul argentinian spunea într-una din celebrele lui conferințe despre poezie că, de vreme ce nu
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
transfiguratoare astfel cum o lentilă ar concentra lumina pînă la aprindere: "duc în brațe cartea/ singurătatea/ lumina ei ca nisipul/ privind în neliniște// mă așez în genunchi/ lipindu-mi obrazul/ de cuvinte/ sărut în gând muritoarea mână/ care a scris nerăsplătită/ singură" (duc în brațe cartea). Sau: "in// veșmânt în iarbă/ păstrînd evlavios/ căldura altui trup// alb in// în tine intru lent/ ca într-o moarte de apoi/ în care cred" (in). O precipitare de senzații domoale trădează starea antecontemplativă, virtualitatea
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
putință în contextul unei societăți comuniste, ca eu să pot beneficia de un grad cât mai mare de independență și să am acces la învățământ, de pe o poziție egală cu cei din generația mea. Eforturile investite în educație au fost nerăsplătite. Ele s-au transformat într-un capital de experiență care ulterior mi-a deschis orizonturi nebănuite. În anul 1995 eram absolvent al unui Liceu de Arte Plastice, iar în 2001 am absolvit o Facultate de Teologie Ortodoxă. Între 2005-2006, am
Cătălin Albu, românul imobilizat care a obţinut incluziune profesională şi socială în Canada - Interviu () [Corola-journal/Journalistic/81212_a_82537]
-
ispisoacele, hrisoavele constituie o binevenită școală de reeducare a sincerității. Ele își află iubitorii în rândurile unei stirpe puternice de cititori și scriitori ce sălășluiesc printre noi azi în număr din ce în ce mai mare și care, simțind chemarea din adâncuri a originilor, nerăsplătiți îndeajuns de ce oferă cronicile și literatura beletristică, ar dori să dea curs vocației lor de căutători de autentic. Ei au nevoie de amănuntele nesfârșitelor, măruntelor necazuri seculare, pentru că acest strat de uitate nimicuri cotidiene este balsamul barbar al naturaleții noastre
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
În vederea întîlnirii cu Gala, Dali își pregătește cu sîrg o apariție ieșită din comun (scena este descrisă în autobiografia Viața secretă a lui Salvador Dali). Preparativele dau măsura renumelui de care se bucura Gala, iar osteneala lui Dali nu rămîne nerăsplătită. Muza nu se sperie nici de costumația, nici de mirosul pestilențial pe care Dali îl răspîndea în juru-i (întreținîndu-și deliberat renumele de "coprofag"). Îl ia de mînă pe tînărul de 20 de ani, promițîndu-i că "nu se vor mai despărți
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
se va putea închide vreodată definitiv pentru sine însuși. Eliberarea e imposibilă. Nu există scăpare și nici consolare. Cu toate dificultățile, cu toate potrivniciile, cu toate ingratitudinile, excepționala muncă de editor a lui Niculae Gheran nu a rămas nerecunoscută și nerăsplătită cu onorurile cuvenite. În 1981, după 11 volume ale ediției critice, deci la jumătatea drumului, i s-a conferit Premiul ,Perpessicius" și premiul Uniunii Scriitorilor. În 2002, i s-a decernat Premiul ,B. P. Hasdeu" al Academiei Române. Acum, în 2005
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]