299 matches
-
aia flotă! ) Undeva între cină și pijamale, venea tata. Atmosfera se mohora. Tăcuți, indienii se strecurau sub plăpumi. Numai că nu adormeau întotdeauna. Nu, nu prea adormeau... L-a lăsat să plece. Cu ochii deja uscați de nesomn, cu barba nerasă, cu aerul acela aparent neinteresat, cu un la revedere identic celui adresat atâtor tineri drăguți fascinați de el, fascinați de Thule. Ce era să fi făcut? Îl pierduse, ori cum, de prea mult timp ca să-l mai poată revendica. Îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și trupul încins, parcă, într-o mătase grea, care o arde până la os, până când rămâne numai ea, numai suflet, în pâcla subțire a nopții care mijește a ziuă. El era. Omul ușor adus de spate, cu umeri lați și barbă nerasă, îmbrăcat ca în urmă cu douăzeci de ani. Ochii lui nu se în dreaptă spre geam. Poate și el o simte pe ea, acolo, pentru prima oară adevărată, vie, reală, la capătul atâtor nopți în care marea i-a sunat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
farfurioare - Alex părea genul care și bea cafeaua dintr-o cană mare cât un hârdău) aduce a cimitir parizian, din care un cadavru proas păt livrat încă mai fumegă. Transport direct din plămânii lui David. David e un pelerin 100% neras, exilat de o săptămână pe Tărâmul Sfânt al apartamentului fratelui mai mare. Big Brother. Űbermensch. Ochiul care nu doarme. David e posesorul unei perechi de ochi umflați (de plâns? de nesomn? retenție de lichide? Iată un detaliu care ne scapă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se va trezi într-o cameră înmiresmată și goală. O va cerceta în amănunt, sperând în zadar să descopere un bilet, un semn care să-l facă personajul central al unui thriller polițist. Se va îmbrăca în grabă, va ieși, neras, în oraș, va cerceta Plaza de Armas, tot Barrio Santa Cruz, Plaza de España și Parque María Luisa, va alerga pe Calle Cuna, va trece, ca o furtună, dincolo de Betik Wahd-Al-Khabir, Guadalquivirul de azi, în Triana, se va întoarce în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu-i nimic. Am subiecte! Am la subiecte! O să apăreți cu toții în romanul meu. Intuneric II BUNICA, BUNICUL, GETA, FANE, stau in același loc, au activități casnice. BUNICUL citește ziarul, BUNICA tricotează, GETA răsfoieste o revistă pentru doamne iar FANE, neras, cățărat pe un scaun bate cu greu un cui pentru a prinde un tablou abstract care e rezemat de perete. Casa e decorată și cu alte tablouri aberante, ca ale unui amator care s-a apucat de pictura modernă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o prietenă dădeau pe la mine. Nu mă mai rădeam zilnic, podeaua era plină de cărți și a început să îmi fie frică să mai ies din casă. Am intrat în panică și m-am uitat în oglindă. Aveam părul vâlvoi, neras, parcă eram o epavă, aveam 100 de ani, boșorog. Așa că mi-am zis: „Georgescule, vrei să mori, continuă așa” și imediat m-am râs, am ieșit și am reluat treaba. Dacă nu muncesc, mor. EA: Și eu muncesc, fac mâncare
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
nu ar fi chiar nimerit să dau citate din dânsul, în conjunctura actuală, însă nu ne aude nimeni aici, oamenii sunt preocupați de cu totul alte probleme, deloc național socialiste sau filozofice. Săbii ascuțite, cizme înalte, picioare care put, bărbi nerase, cai în spume și haleală fără e-uri nu e chiar paradisul, însă tot e ceva. A, și să nu uităm laitmotivul întregii scene moartea. Heidegger filozofa despre moarte, era mic copil, aici îți suflă în ceafă Îndoliata, miroase-a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
meci de fotbal alături de prieteni cu burțile rotunjite de vârstă și de inevitabilul sedentarism... Fu scuturat de un frison, dar nu era indus de frig, în cort era o moleșeală plăcută, iar puloverul gros îl îmbrăca liniștitor până sub bărbia nerasă, de ce să te razi atunci când pleci la munte, pregătit pentru contactul cu aerul rece?, puse mâinile sub ceafă, chiar se simțea bine, îi făcea plăcere să plimbe cuvintele pe cerul gurii, să le simtă savoarea, să muște din ele cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spectru. Boris își deschide șlițul - fesele i se contractă, ridicându-i pelvisul. De o parte și de alta a trupului, două lumânări își proiectează împrejur luminile tremurătoare; ele se unesc și formează una singură, întunericul estompându-se treptat. Fața lui nerasă, buzele uscate atingându-se, ochii neclari și reci - Aksinya își lipește fundul de gresia rece și-un frig dureros îi electrizează carnea, degetele i se încleștează; e o imagine atât de clară cu ea în luciul apei, plutind lângă acel
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Ceaușescu, coleg cu câțiva copii de nomenclaturiști. Trăiau retrași în lumea lor interzisă nouă, bine îmbrăcați și aroganți cu profesorii. În noaptea de Crăciun sau poate a doua seară, la televizorul alb-negru Olt 151, am văzut imagini neverosimile: un Ceaușescu neras, scos pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției rulată de zeci de ori, dâra neagră curgând de sub capul Elenei Ceaușescu. Apoi am văzut sicriele cu morții despuiați de la Timișoara, alte imagini venite parcă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mă lași singur în fața morții? glumește Lionel. — Iar te repeți. Te-ai uitat la tine cum arăți? Cum îndrăznești să te prezinți în halul ăsta în fața unei femei? Lionel se duce în fața oglinzii din hol. Într adevăr, arată deplorabil. E neras, are cearcăne sub ochi. Maioul e mai mult murdar decât gri murdar, iar boxerii - să nu mai vorbim. Mai e și desculț pe deasupra. E jalnic. Băut fiind, are chef de glumă: — Tu ești femeie? Am crezut că ești o prietenă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
acolo: polițiștii, jandarmii, armata, agenții secreți și echipele de televiziune. Lionel ia lumânarea de pe tort, o aprinde și o pune în fereastră. Din stradă se aude un oftat. Se duce în fața oglinzii. Din oglindă îl privește un om terminat. E neras de două zile, are cearcăne sub ochi, iar șampania i-a lăsat urme adânci pe obraji. Își aranjează cravata. Își dezleagă și releagă mai strâns șireturile de la pantofi. Stinge lumina. Toți telespectatorii umblă la contrast. Se duce, pe bâjbâite, spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
viteza trenului. Când Simona coborî din vagon, el se afla chiar lângă scara acestuia. Bine ai venit acasă, fata tatei! Simona nu mai găsi cuvintele trebuitoare în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă, îl sărută pe obrazul asprit de o barbă nerasă, îi sărută mâna și se topi toată de drag în el. Simțea din plin dragostea părintelui său. Deseori rememora clipele copilăriei, toți anii petrecuți sub acoperișul casei părintești, când tatăl ei îi spunea cu orice prilej: ,,Tu ești cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
copil să preia fizionomia strămoșilor lui? Precum se vede, e posibil! Își spuse tot el. Se așeză pe pat și adormi așa îmbrăcat, cum se afla. A doua zi dimineață, se trezi în zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele probleme la care încă nu găsise răspuns, dar își zise cu un zâmbet nedeslușit: Am îmbătrânit! Sunt tată, băiatul meu a împlinit o zi... Ei, băiete, altă făină se macină de acum la morile tale! Viața e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zice: — Putem să intrăm? Nu ne gândiserăm că o să meargă așa de greu. Planul B, dacă găsim acasă un bărbat, trecem la planul B. Tipul cu mașinuțele de curse duce sticla la gură și suge din ea cu obrajii lui nerași. Dă capul pe spate, și restul de bere dispare, bolborosind. Se dă într-o parte și zice: — Haideți înăuntru. Se uită la sticla goală și zice: Beți o bere? Intrăm, iar el se duce în bucătărie. Se aude un fâsâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mare. Stătea deci în ghișeu, totuși îi era frig. Aruncă o privire nămeților de zăpadă de pe peron, apoi alta ceasului de pe birou. 11:43. Continuă integrama. Avea 54 de ani, o casă, un televizor, părul gri, unsuros, obrajii supți și nerași, dinții galbeni, semăna cu Robert de Niro, dar nu știa asta. - Greu la cântar, mormăi. În cinci, ia să vedem... Nu găsi nici un cuvânt corespunzător în creierul obosit. În schimb, auzi niște pași. Cine putea fi? Gara avea doar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
stau lipit de un birou. Spre deosebire de Valeriano, care nu se mișcă de la biroul lui. Chiar și în ziua când urc la el, îl găsesc acolo, dar nu pare ocupat cu treburile guvernului: curăță un revolver cu tambur. Surâde în barba nerasă, văzându-mă. Spune: — Ai venit, prin urmare, să cazi și tu în capcană, împreună cu noi. — Sau să-i prind pe alții în capcană, îi răspund. — Capcanele sunt plasate una într-alta și se închid toate deodată. Parcă vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a terminat, Bîlbîie pricepu, se ridică, rămase nemișcat cu fruntea ușor înclinată, ca pentru un salut politicos, semimilitar, dar nu plecă. Aștepta răspunsul. Atunci Mihail își frecă obrazul, se bărbierea zilnic, dar de la o vreme avea senzația că e mereu neras, ,,ăă, cum să-ți spun eu dumitale, am o informație sigură, în chestiunea asta nici un om de pe pămînt nu s-a înșelat, nu mai am vreme, efectiv nu mai am decît foarte puțin timp. Trebuie să te grăbești, dragă Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise să arate cît mai boțit. Neras, cu ochii lăcrimînd, i-o fi pus ceva praf sub pleoape, era în stare bietul Leonard, cu o cămașă ruptă în spate, mai bine zis sfîșiată destul de credibil. Adjutantul Popianu făcea o figură grozavă. Și eu l-aș fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
proaste orice ai face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și mor de acum, zise omulețul și se așeză În zăpadă, sprijinindu-și spatele de stâlp, la două palme de sticla de bourbon. Pe obrazul neras Îi curgeau șiroaie de lacrimi. Nu plânge, omule, era doar un porc... Da, un porc! Da' știi dumneata ce Înseamnă să pierzi un porc? Și nu un porc oarecare, ci Porcul, domnule! Ăla pe care Îl visezi un an, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
barbare, din miez de noapte. N-are chef de querelle d'amour cu mine. Vacanța '79 începuse prost. Cu vagonul tras în afara peronului și cu Iordan luînd-o neatent înainte, uitînd să mă ajute să cobor. Scenă comentată de un rapper neras: " Ia-o-n brațe, tataie". Ne oprisem la 2 Mai. Vama Veche era un port prea îndepărtat. Mă săturasem să șofez. Mașina o scosesem la vînzare. A lui era în reparație capitală. Pendulam între Fedia (calcan la grătar) și Restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un ceas, ca Nababul, cu capac), sugea picioarele unui munte de crabi. "Încearcă stridii, tataie, sînt afrodisiace". Mătancureala, zdamătii ("poate nu știi peste cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cere un pic de abstractizare. Mă legănam lehămețit de banalitatea subiectului și încercam să-mi inhib centrele nervoase care l-au generat și să mi-l imaginez pe amicul meu,demnitarul, fără buzunare . Tocmai atunci apare moș Pantalon, bine dispus, neras și pus pe taclale. Dormi? Se vede că ți s-a dus agerimea... Ceea ce nu-i cazul la tine. Ești deja matrofolit? Lasă, dă berea aia încoace. Ia-ți-o singur, că nu ești olog! Se vede că ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cutremură. O să devin o curvă. Săracu' Gavril, se va răsuci în mormînt! Interiorizată complet, Aneta nu observă că cineva s-a oprit la fîntînă. Era un bărbat în pantaloni scurți, cu un rucsac în spate, cu o șepcuță ponosită și neras cam de multișor. Am văzut că plîngeți și m-am oprit, se scuză el stîngaci. Aneta vine spre fîntînă și cu vocea ei blîndă îl întreabă: Doriți ceva? Nu, nu ceva anume, dar v-am auzit plîngînd și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]