67 matches
-
are ce să-i spună, cum nu are ce ne spune eposul întreg despre ultimii ani și despre moartea acestui om părăsit. Iar Tetis, de câte ori e pomenită în Iliada, se află în adâncul mării, la tatăl ei, printre surorile sale, nereidele nemuritoare, sau alături de Ahile lângă Troia, sau pe Olimp, la zeii ceilalți, tot în folosul copilului ei. Din viața sa de dinainte de războiul troian, tot ce aflăm din epopee, în afară de faptul că fusese crescută și răsfățată de Hera și dată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fi certat atât de rău pentru o fată, care mai bine-ar fi murit, săgetată de Artemis, pe corabia în care o aducea ca pradă. Tetis. Alături de iubirea lui Patrocles pentru Ahile, cea mai adâncă este cea a mamei sale, nereida Tetis. Ce trebuia știut despre ea până începe acțiunea Iliadei am spus deja, rămâne restul. Care e important 73 și pentru a ști cum se raportează Tetis la Ahile și pentru că intervenția ei este hotărâtoare pentru întreaga acțiune a poemului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate Nereidele, care își bat pieptul în marea peșteră plină de lumină. Tetis le spune 75 durerea ei, că l-a născut pe cel mai slăvit dintre eroi și l-a crescut ca pe un arbore tânăr, ca pe o viță-de vie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vaietelor înălțate de captive, îl ține pe Ahile de mâini, de teamă să nu-și reteze, cu sabia, gâtul. Ahile scoate un țipăt cumplit, pe care Tetis îl aude din adâncul mării și vine la fiul ei însoțită de toate nereidele. Lui Ahile nu-i mai pasă acum de bunul lui nume și de slava sa. „Ce bucurie să mai am acum, când prietenul meu a murit, el pe care, între toți, îl prețuiam ca pe un alt mine însumi? Acum
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
festivaluri. Ele se țineau pe lună plină, în ziua a șaptea a lunii și în general prezentau elemente străine credințelor obișnuite ale elenilor. Ceea ce este interesant este faptul că aceștia se înconjurau de zeități precum Pan, nimfe, naiade, driade și nereide 327. La fel cu satirii și centaurii. Cultul misterelor, al lui Isis și Serapis s-a răspândit în perioada elenistică, având un caracter din ce în ce mai îndepărtat de tradiția primordială 328. Pământul, marea, munții, râurile și-au pierdut din aspectul lor natural
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
K.C. Guthrie, The Greeks and Their Gods, 1985. 325 Jean-Pierre Vernant, Myth and Society in Ancient Greece, 1980. 326 George E. Mylonas, Eleusis and the Eleusinian Mysteries, 1974. 327 Nimfele trăiau în peșteri, naiadele în izvoare, driadele în copaci și nereidele în apele mării. 328 W.K.C. Guthrie, Orpheus and Greek Religion: A Study of the Orphic Movement, 1967. 329 Birgitta Bergquist, The Archaic Greek Temenos: A Study of Structure and Function, 1967. 330 Arthur Bernard Cook, Zeus: A Study in
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
existență livrească. Își părăsește, și la propriu, și la figurat, liniștea căminului pentru a începe o aventură amoroasă cu o "inocentă și decentă pâlnie", dar una șlefuită și adusă "pe o superbă cochilie de sidef" de o "duzină de Driade, Nereide și Tritoni". În acest punct, narațiunea capătă un caracter dialogic: Pâlnia și Stamate parodiază celebrele intervenții ale zeilor din majoritatea epopeilor și, ulterior, din poemele eroic-comice. Aventura existențială a prozaicului Stamate se va dovedi una fantastică, extraordinară, care vizează spectaculosul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imberb, el nu putea fi dojenit decât că umblă prea des printre ziduri de cetate, în loc să se lase văzut numai în elementul lui, călare pe vreun talaz, cu mâna stângă în coama de spume, iar cu dreapta liberă să cuprindă nereida pe care o fugărea.” Articolul din care am extras citatul de mai sus a fost publicat de Vladimir Streinu în „Glasul patriei”, la 20 aprilie 1965, reluat de George Muntean în ediția citată 1. Accentul principal cade pe activitatea ziaristului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
râului Sperheu până la mare, în partea de sud a Tesaliei, bogat în cai și în vite. La naștere, zeii i-au făcut daruri bogate, apoi, la vremea cuvenită, i-au dat drept soție pe Tetis, fiica Bătrânului mării, Nereu, o nereidă, o zeiță. La nunta lor au venit să petreacă nu doar cei mai slăviți dintre greci, ci și zeii, cu toții, și însuși Apolon a cântat, pentru miri și nuntași, din marea sa liră. Zeii cerului i-au dăruit lui Peleu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Spartei. Era pe atunci cea mai frumoasă dintre muritoare. De unde războiul cu Troia al grecilor confederați, pentru a o redobândi pe Elena. Soarta lui Peleu a rămas până la capăt legată de acest șir fatal de întâmplări: din însoțirea lui cu nereida Tetis i s-a născut Ahile, pe care l-a iubit. Peleu a domnit îndelung și a domnit ca rege bun și vrednic. Știa să-și sfătuiască poporul, pe mirmidoni, cu vorbe frumoase, îi plăcea să aducă zeilor jertfe bogate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
copilărit împreună, în cea mai mare apropiere, și s-au legat pe viață. Se pot aduna din Iliada știri despre copilăria lui Ahile. Tetis, mama lui divină, nu pare să-i fi lipsit cu totul și, de-a lungul poemului, nereida spune în câteva rânduri că l-a crescut ca pe un arbore tânăr care se înalță, ca pe o viță de vie care urcă pe colina însorită a unui deal; iar într-un rând o vedem, după câte își amintea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
are ce să-i spună, cum nu are ce ne spune eposul întreg despre ultimii ani și despre moartea acestui om părăsit. Iar Tetis, de câte ori e pomenită în Iliada, se află în adâncul mării, la tatăl ei, printre surorile sale, nereidele nemuritoare, sau alături de Ahile lângă Troia, sau pe Olimp, la zeii ceilalți, tot în folosul copilului ei. Din viața sa de dinainte de războiul troian, tot ce aflăm din epopee, în afară de faptul că fusese crescută și răsfățată de Hera și dată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fi certat atât de rău pentru o fată, care mai bine-ar fi murit, săgetată de Artemis, pe corabia în care o aducea ca pradă. Tetis. Alături de iubirea lui Patrocles pentru Ahile, cea mai adâncă este cea a mamei sale, nereida Tetis. Ce trebuia știut despre ea până începe acțiunea Iliadei am spus deja, rămâne restul. Care e important și pentru a ști cum se raportează Tetis la Ahile și pentru că intervenția ei este hotărâtoare pentru întreaga acțiune a poemului: ea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate Nereidele, care își bat pieptul în marea peșteră plină de lumină. Tetis le spune durerea ei, că l-a născut pe cel mai slăvit dintre eroi și l-a crescut ca pe un arbore tânăr, ca pe o viță-de vie pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vaietelor înălțate de captive, îl ține pe Ahile de mâini, de teamă să nu-și reteze, cu sabia, gâtul. Ahile scoate un țipăt cumplit, pe care Tetis îl aude din adâncul mării și vine la fiul ei însoțită de toate nereidele. Lui Ahile nu-i mai pasă acum de bunul lui nume și de slava sa. „Ce bucurie să mai am acum, când prietenul meu a murit, el pe care, între toți, îl prețuiam ca pe un alt mine însumi? Acum
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
epoca modernă; de exemplu, stâlpul sacru de la Tekekioi, lângă Skopje, replică a coloanei minoice, venerat atât de creștini, cât și de musulmani. Credința că izvoarele sacre sunt asociate cu zeițe se regăsește în Grecia clasică, unde izvoarele erau adorate ca Nereide; el persistă în zilele noastre: zânele se numesc încă Nereide. Ar fi inutil să multiplicăm exemplele. Amintim că un proces analog de continuitate a structurilor religioase arhaice caracterizeză toate culturile "populare", din Europa Occidentală și regiunea Mediteranei până în Câmpia Gangelui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
replică a coloanei minoice, venerat atât de creștini, cât și de musulmani. Credința că izvoarele sacre sunt asociate cu zeițe se regăsește în Grecia clasică, unde izvoarele erau adorate ca Nereide; el persistă în zilele noastre: zânele se numesc încă Nereide. Ar fi inutil să multiplicăm exemplele. Amintim că un proces analog de continuitate a structurilor religioase arhaice caracterizeză toate culturile "populare", din Europa Occidentală și regiunea Mediteranei până în Câmpia Gangelui și în China (cf. § 14). Pentru discuția noastră e important
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Lemnos; Zeus îl azâriise din înaltul Olympului pentru că ținuse partea mamei sale, Hera (Iliada, I, 590 sq.). După o altă versiune, Hera 1-ar fi aruncat în mare în momentul nașterii, rușinată de urâțenia lui (Iliada, 18,394 sq.). Două nereide, Thetis și Eurynome, 1-au dus într-o peșteră adâncă din mijlocul Oceanului. Acolo, vreme de nouă ani, Hefaistos a învățat meseria de fierar și meșteșugar. S-au remarcat analogiile cu tema "copilului persecutat" și cea a "noului-născut malefic": în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adolescenților și cultul eroic este deseori oficiat de către efebi. Numeroase episoade din saga lui Teseu sunt, de fapt, confruntări inițiatice: astfel, scufundarea sa rituală în mare, încercare inițiatică echivalând cu o călătorie în lumea cealaltă, în palatul de sub mare al Nereidelor, zâne prin excelență courotrophoi; la fel, pătrunderea lui Teseu în labirint și lupta sa cu monstrul (Minotaurul), temă exemplară a inițierilor eroice; tot așa, în sfârșit, răpirea Ariadnei, una din multiplele epifanii 39 G/i eroi greci, p. 313. Paginile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o cântă Homer, pe Glaucos, zeul marin, oracolul zgomotos și temut, cu părul plin de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În toată strălucirea și candoarea lor virginală. Plângeți pe cei care, sub același climat violent și necruțător al mării, propriu și indispensabil crimelor pasionale, n-au simțit inima lor bătându-le să sară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frate cu Eros prin care, Însă, abia mai târziu mi-am dat cont, prin care Însă acea zeitate ascunsă și insuportabilă pentru ochii noștri umani, Prezentul, Își face apariția. Poate În cortegiul său, al lui Dionysos, printre fauni, nimfe, delfini, nereide, driade și alții, se strecoară și el, modest, dar... ce mai Înseamnă acest epitet la unul dintre atotputernici?! Și, ca și Eros, stăpân și peste cei mai puternici, peste zei, Iisus Însuși, care În pustiu a Învins categoric cele trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
complexă și necesită o analiză diferențiată a funcțiilor pe care le îndeplinește. Ipostaza sa didactică are o vechime milenară: „Ideea de «învățător» este conținută în definiția centaurilor și știm că Chiron născut din iubirea dintre Saturn metamorfozat în cal și nereida Philyra a fost învățătorul lui Ahile”. Ca maestru inițiator, calul urmează îndeaproape secvențele rituale ale neofitului. El deține un summum al cunoașterii, înglobând toate dimensiunile duratei, pentru a-i deschide feciorului accesul spre sacru. „Principalul merit al calului este de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
imberb, el nu putea fi dojenit decât că umblă prea des printre ziduri de cetate, în loc să se lase văzut numai în elementul lui, călare pe vreun talaz, cu mâna stângă în coama de spume, iar cu dreapta liberă să cuprindă nereida pe care o fugărea." Articolul din care am extras citatul de mai sus a fost publicat de Vladimir Streinu în "Glasul patriei", la " aprilie ", reluat de George Muntean în ediția citată. Accentul principal cade pe activitatea ziaristului. Despre poet este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]