910 matches
-
cuvintele până acum / înscrise". Chiar și oprirea inimii devine un prilej de lectură, lunară: "Într-o zi / inima se oprește // când e lună plină. / Ca să / dea de citit, se oprește"), Cuvânt și lume rămân, iată, mereu solidare, cu spusul și nerostitul lor, golul din peisaj e și un vid de cuvinte, nimicul poate fi și el ascultat, propria ființă e auzită de tăcerea lumii: "Sub stâncile / negre și pe landă, nimic, / nici / un cuvânt. // A spune ar însemna să consimți / la
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
Fiecare din ele poate fi definită astfel: "o numim ziua A/ pornind de la/ prima literă/ atît de scurtă/ încît ușa se/ deschide cu/ furie (cu aceeași/ furie cu care a/ fost închisă)". Versurile alunecă în absurd (pe deasupra unui ce tragic, nerostit): "fîl fîl/ un înger/ înecat în/ mîl", "sufletele-s/ coapte pînă/ la nori se/ vor așterne/ ca penele/ în limb/ pe creștet/ n-o să-mi iasă/ prea devreme/ nimb voi/ zîmbiți/ cu dinții/ un pic/ îngălbeniți/ lăsați/ trufia/ ciocanul va
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
frunții tale. Am putea să nu ne vorbim cu anii stând la capetele opuse ale mesei de sărbătoare. Privirea mea trece prin flacăra lumânării lăsând urme de arsuri pe carnea limbii tale. Semănăm ca două picături de apă moartă. Cuvintele nerostite se lovesc de geamul închis. Fiece petală e o limbă plutitoare. Umbra din oglindă ascultă pașii lașității. Pasărea are gust de diavol. Dacă am fi murit nu am fi păstrat acum o tăcere de mormânt.
Tăcerea din pahare by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/14329_a_15654]
-
greieri rămașiîntr-o umbră de coasăsă-mi redobândesc libertatea de a fidincolo de calapod... XXVII. ARATĂ-MI DRUMUL, IUBITE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016. Tot mai departe rătăcești, tot mai aprope tăcerea cade... Un gând nerostit se sparge, eres în unda de cleștar. Voit a fost că tu să fii o ultimă dezlegare când spinii germinează pe tălpile căutărilor. Pygmalion, imi zămislesc iubirea din mine și din tine, înainte ca soarele eternității să-mi scuture cuvintele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
foșnesc la frângere de drum când trupul își seamănă risipirea! Vânători ai luminii ne întoarcem acasă... Arată-mi drumul, iubite, sufletul înnoptat de îndoieli străluminează-l! Citește mai mult Tot mai departe rătăcești,tot mai aprope tăcerea cade...Un gând nerostit se sparge,eres în unda de cleștar.Voit a fost că tu să fiio ultimă dezlegarecând spinii germineazăpe tălpile căutărilor.Pygmalion, imi zămislesc iubireadin mine și din tine,înainte ca soarele eternitățiisă-mi scuture cuvintele împrăștiateîntr-un ochi de timp.Câte clipe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, ... Citește mai mult Dintr-odată mulțimea s-a potolit.Strigătele lor se auzeau până înCetatea îngerilor aglomerată deConștiințele încărcate ale oamenilorCare și-au alungat privirileSenine. Ele desenauCerul în serile
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
noaptea răstignindșoaptele celor mirați înNecunoscutul clipei de tăcere.Este singurul oraș care, încăMai venerează stelele stropindCu lacrimi urmele pașilorCopiilor născuți în rugăciuneSub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri,În trecut, în glasul putregăit deTăcere, amorțit de cuvinte nerostite.Acesta este orașul în care am fostCălător, soț și amant, ... XXIV. CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ȘASEA COLOANĂ), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012. ploaie de primăvară, am pedalat pe bicicleta copilăriei
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
tăcute, dezgolite, desprinse și înălțate, se vor întoarce risipite în paginile albe ale clipelor noastre, printre amintirile vii, cu primul și ultimul cuvânt, șirag de mătănii în cerul oglinzii din care și-au luat zborul. Retrase în singurătate, rostite sau nerostite, continuă să respire, continuă să palpite, pe cerul nopții tale. Va veni o zi, o altă uluitoare zi, când fără cuvinte, apă și foc, sămânță și spirit, origine a lumilor, o nouă poveste tulburătoare de culoarea timpului va răsări în
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
căzută din cer, clandestin, clandestin, clandestin. La Cină cea de Taină nu am fost, dar Iosif din Arimateea mă știe pe de rost! Graalul e în mine, căci paznic eu îi sunt, stăpân pe toate, vrere, în tainele acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat! Bălul Moresca uită cavalcada, iar dogele privește cum se afuma slavă pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Spectacol!” Cântați, Cântați, Cântați și toți voioși să fim! LA DONNA E MOBILE, când e trădata! Din volumul Conspirația iubirii Editură NEMESIS, Montreal, 2010 Un Copil vine în Lume ca un Mesager. El cunoaște toate răspunsurile la întrebările rostite și nerostite, altfel de ce ar mai veni? Copilul însă nu poate să ni le dezvăluie vorbind, iar când începe să vorbească e deja prea târziu, pentru că poartă de deasupra capului i s-a închis și invizibilul nu i se mai arată. Dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
căzută din cer, clandestin, clandestin, clandestin. La Cină cea de Taină nu am fost, dar Iosif din Arimateea mă știe pe de rost! Graalul e în mine, căci paznic eu îi sunt, stăpân pe toate, vrere, în tainele acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat! Bălul Moresca uită cavalcada, iar dogele privește cum se afuma slavă pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Spectacol!” Cântați, Cântați, Cântați și toți voioși să fim! LA DONNA E MOBILE, când e trădata! Din volumul Conspirația iubirii Editură NEMESIS, Montreal, 2010 Un Copil vine în Lume ca un Mesager. El cunoaște toate răspunsurile la întrebările rostite și nerostite, altfel de ce ar mai veni? Copilul însă nu poate să ni le dezvăluie vorbind, iar când începe să vorbească e deja prea târziu, pentru că poartă de deasupra capului i s-a închis și invizibilul nu i se mai arată. Dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
că trecerea nu a adus-o decât în antecamera bunătății”<footnote Ibidem, 40, 5-8. footnote>. Prin purificarea Duhului, „ea caută adâncimile lui Dumnezeu în sanctuarul interior al paradisului și, după cum a spus marele Pavel, vede lucruri nevăzute și aude cuvinte nerostite”<footnote Ibidem, 40, 9-12. footnote>. A interpreta Cântarea Cântărilor înseamnă a fi atras de Sfânta Sfintelor. Tăcerea fără imagini a acestui sanctuar reprezintă realitatea cea mai interioară a textului sacru a cărui unic scop este de a conduce sufletul spre
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
asigură Scorobete. Arta plastică este ceea ce am studiat, calculatorul este ceva complementar, sunt foarte mulți tineri artiști care fac grafică computerizată. Pasiunea pentru istorie este, cred, legată de vârstă. Nu, nu mă consider un Matusalem - îmi preîntâmpină el întrebarea încă nerostită - dar, la 20 de ani ai un anumit gen de preocupări, după încă 15-20 de ani ai altele. La bătrânețe voi fi interesat probabil de religie”. Până una alta, cel care și-a făcut din meserie hobby și din pasiune
Agenda2004-51-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283168_a_284497]
-
de urmărit - i se adaugă un dar aparte al narației, atît de firească și de discretă încît devine aproape transparență; și autorul posedă în cel mai înalt grad artă de a înregistra fluxul amestecat al gîndului, atît rostit cît și nerostit, pentru a arunca cititorului în chiar mijlocul procesului urmat de erou, la care parcă participa și-l poate structura el însuși: "Nicola murise pe front a doua zi de Crăciun, undeva pe malul Bugului, iar ea, Ioana, îi făcu în
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
o lume goală pușcă, așa cum a făcut-o Dumnezeu", fără a se mai opri la aparențe, fiind însă condamnat la imposibilitatea de a se apropia de ceilalți, de a putea comunica cu ei - răspunsurile pe care le așteaptă de la celălalt, nerostite, pot fi foarte bine doar ecouri ale propriilor gînduri. Personajele care populează ultima piesă, Creierul, sînt tot paria ai societății, nebunii, prezenți pe scena transformată într-un laborator de neurologie doar cu... creierele, sediul gîndurilor și conștiinței dar și mediul
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
sau nu literatura în favoarea politicii ori, pur și simplu, în favoarea unei vieți burgheze lipsite de griji, evoluând de la statutul unor teribiliști la acela al unor persoane publice importante, cărora li se fac la moarte funeralii naționale. Melodia nostalgica a unui nerostit "Ubi sunt qui ante nos?" acompaniază întreaga istorisire. Într-un film al lui Ingmar Bergman, Fragii sălbatici, există o secvență a întoarcerii unui bătrân în lumea copilăriei lui. Fără să fie văzut, dar putând să vadă, personajul contemplă cu lacrimi
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
urmașii lui Banquo până la a șaptea spița, adică până la Iacob Stuart), ămplinindu-se astfel previziunea vrăjitoarelor: el va domni, dar Banquo este strămoș de regi. Instrument magic, oglindă face legătura ăntre cei care se uită și actorii tragediei, ăntre dorințele lor nerostite și ăntruchiparea lor posibilă. Oglindă multiplică acțiunea oferind alte unghiuri, care adăugate privirii frontale, redimensionează personajele și acțiunile lor. an fața oglinzii, scena propriu-zisă, este imensă sala de așteptare a Istoriei, cu ușile ei cu turnichete, pe unde se intră
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
la care cineva încearcă să cânte Bach sub bătaia ploii, despre carnavalul curselor de cai, cu măști, arlechini și punchinelli, despre celebrarea Anului Nou sub un soare de vară, nimicitor. În toate aceste întâmplări Europa este punctul de referință, uneori nerostit, dar întotdeauna recuperat prin rescriere. Autoare a unui studiu fundamental despre tema exilului în literatura australiană, The Tomis Complex, apărut în 1996 la Editură Peter Lang din Berna, dar și a unor volume de proza și poezie publicate în România
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
să facă să se topească și fierul cu fixitatea privirii lui. Pe el nimic din ceea ce e lumesc nu-l perturbă și nu-l iluzionează: " Am născocit un cuvânt de forma trupului tău. Apoi altul./ Și încă unul. Frumoase, de nerostit, într-o limbă nouă,/ bogată și moartă. Unul câte unul./ Dar cuvântul ce-l căutam inimii mele tot nu se-arată./ Așteaptă - răgazul scurt al vieții nu e de-ajuns./ Ai moartea înainte pentru a spune ce ai de spus
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun, Trost. L'infra-noir, Éloge de Malombra, Le sable nocturne păstrează forța manifestelor avangardiste de la început de secol, însă mesajul este departe de a fi la fel de clar, de univoc: "Cu buzele lipite de cuvintele de nerostit pe care le sărutăm, ne mișcăm într-o cameră înzestrată cu nenumărate balanțe lascive, gigantice și delicate" etc. Persoana întîi plural (caracteristică manifestelor avangardiste) se va transforma, în prozele lui Gellu Naum, în persoana întîi singular. Gellu Naum, Întrebătorul, Editura
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
pe urmă albastru, își părăsește soțul după zece ani de căsătorie, fără nici o explicație. Revine acasă după doi ani, ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Narațiunea se structurează în jurul încercărilor soțului de a desluși partea nevăzută și nerostită a vieții Magdei... Romanul următor, Virtuosul, este povestea unui amor imposibil între tînăra contesă Carlotta și cîntărețul de operă castrat Gasparo Conti, într-o Italie a veacului al XVIII-lea. Cartea, care a avut un imens succes, este pe cale de
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
personalități franceze sau de expresie franceză, spuneați, la un moment dat, că �un public din ce în ce mai larg așteaptă și ascultă și cealaltă voce, de dinainte sau de după carte. Poate pentru că, dincolo de presupusa ei perfecțiune, opera lasă întotdeauna un spațiu de umbră, nerostit, pe care foamea noastră de sens îl dorește mai limpede". Este ceea ce intenționez să aflu și eu de la dvs. acum, domnule Ion Pop, adică personajul care sînteți, omul care se ascunde dincolo de cărți. Invariabil, atunci cînd mă gîndesc la dvs.
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
deopotrivă, Gregory Dudden, medicinistul riguros și vag dement care consideră somnul o boală ce ronțăie o treime din viața fiecăruia; narcoleptica Sarah Tudor, o ființă fragilă, dilematică, incapabilă să distingă între vis și realitate; Robert Madison, prietenul sfîșiat de iubiri nerostite și de drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit și insomniac care poate recunoaște orice actor în orice poză, fără
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
la sfârșit de secol XX de către Isus însuși (persoana întâi care sugerează identificarea eului auctorial cu naratorul e și o ocazie unică pentru Mailer de mitologizare a eu-lui). Căci evangheliștii au scris "multe exagerări [...] mi-au pus în gură vorbe nerostite de mine cândva și care au zis că aș fi fost blând, când eu eram alb de furie [...]. Astfel că îmi voi spune propria mea versiune." (p.9) Spre deosebire de Evanghelia după Isus Christos a lui José Saramago unde scriitorul portughez
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]