32 matches
-
privirea tristă și oarecum pierdută, cercetîndu-mă. Era mărunțică la trup și vioaie, avea cam treizeci și opt de ani, părul blond și ondulat și cei mai albaștri ochi pe care îi văzusem vreodată. Fața-i obosită, pleoapele grele și buzele nerujate răspîndeau o blîndețe tristă și neajutorată. - Vin din partea căpitanului Blay - am zis. Pentru desen... Mă privi o clipă de parcă nu înțelegea. Apoi zîmbi: - A, da. Intră. Dar mi se pare că Susana nu s-a hotărît încă. Fata asta a
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
apariția, urmată îndeaproape de două umbre. Erau fetele ei, una de 45 de ani, cealaltă de 40. Deși trecute de prima tinerețe, se vedea limpede că cele două femei nu-și trăiseră viața lor, ci pe-a mamei. Subțiri, nemachiate, nerujate, îndoliate, niște figuri șterse. Mama vorbea în numele lor, mama cerea detalii: câte costume, câte femei, câți bărbați; când actorii vor veni la probe ea va trebui să fie musai de față, în fine, când leam invitat să vadă spațiul de
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
și egală, de parcă nici un cuvînt nu merita rostit mai apăsat. Lanark văzu păr negru și strălucitor, lăsînd descoperită o frunte albă, un ochi ușor mare și desăvîrșit, subliniat cu rimel, un nas mare și drept, o gură dreaptă, mică și nerujată, o bărbie mică, dar fermă, un bust bine conturat sub un pulover negru. Dacă îi simțea cumva privirea, se prefăcea că nu o sesizează ci își lăsa capul pe spate suflînd fumul pe nări. Gestul ei îi amintea atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
când e vorba să fie impresionanți, apăi sunt foarte impresionanți. Atât de sănătoasă! Da, tocmai asta mă hipnotiza la ea - faptul că era inimoasă, fermă; într-un cuvânt, ca un dovleac! Șikse a mea zdravănă, cu fundul mare, cu buze nerujate, cu picioarele goale, unde ești acum, Kay-Kay? Câți copii ai? Oare chiar ai ajuns o grăsană? Ei și! Să ne-nchipuim că te-ai făcut cât casa - oricum ai nevoie de-o vitrină pentru caracterul tău! Cea mai bună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cedric Allen, cu reverele crem, pe care Kay o admira atît de mult. Rămăsese Îmbrăcată așa, Își dădu acum seama, pentru că dorea s-o impresioneze pe Julia, dar imaginea Juliei, cu părul proaspăt spălat, pantalonii șifonați, șosetele, papucii și gura nerujată - și, mai rău, aerul acela de strălucire și degajare cu care se purta - o deconcertă. Își scoase mîinile din palton anevoios, de parcă nu și-ar mai fi scos niciodată un palton În viața ei. Julia o privi scurt și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
căzu pe podea. M-am aplecat s-o ridic. — Nu-i nimic, zise și se înclină spre mine. Era îmbrăcată cu o altă bluză, albă, cu o floare mare din paiete. — Mașina? șopti. Vocea îi era nesigură, ca și buzele nerujate. Am privit în spatele ei, locuința ordonată și sărăcăcioasă și mi s-a părut și mai tristă decât era cu puțin înainte. Dar nu m-a deranjat, dimpotrivă, am simțit o plăcere secretă văzând că totul în jurul meu era cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
femei? a întrebat Josephine. Da! John Joe ne-a uluit pe toți răspunzând atât de prompt. Sunt tot timpul nemulțumite și plâng tot timpul și mereu trebuie să le porți de grijă! —Hmmm! Un zâmbet atotștiutor a înflorit pe buzele nerujate ale lui Josephine. Și cine le poartă de grijă? —Bărbații. —De ce? Pentru că bărbații sunt puternici. Bărbații trebuie să aibă grijă de ceilalți. Dar tu te afli într-o poziție ingrată, nu-i așa, John Joe? l-a întrebat ea în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]