225 matches
-
Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și astfel afinitățile: Amețit sufletul de atâta slavă Să se legene ca rimbaldesca navă. (Protocol) Ca Prince Henry am stat (Duo) Intonînd hölderlianul acord... (Dintr-o iarnă) Două poezii poartă chiar titlurile Gérard de Nerval și Coleridge. Eminescu ocupă un loc proeminent în această arenă, care capătă treptat ecouri mitice și chiar biblice. Autorul "Luceafărului" considera că mitul este un simbol, o hieroglifă în care e încifrat misterul existenței începuturilor, care se descifrează prin poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
torturii și morții ce vor urma. În pictură, motivul a fost reluat de mai multe ori de El Greco, expresie a profundei neliniști existențiale și metafizice. Iar la poeți, regăsim tema la Alfred de Vigny și mai ales la Gérard de Nerval. În ambele registre pictural și poetic, apare reproșul făcut divinității de a-și fi părăsit fiul pradă cruzimii umane. O triadă Van Gogh, Nerval, Georg Trakl s-au autoeliminat din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
metafizice. Iar la poeți, regăsim tema la Alfred de Vigny și mai ales la Gérard de Nerval. În ambele registre pictural și poetic, apare reproșul făcut divinității de a-și fi părăsit fiul pradă cruzimii umane. O triadă Van Gogh, Nerval, Georg Trakl s-au autoeliminat din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
s-au autoeliminat din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
naște din nou din abisul neantului muzical: ...Dar cel având visarea soră, Mâhnită-i doarme o mandoră Cu-adâncul neant muzical. Încât numai din sânul său La geam deschis spre ideal Noi ne-am putea naște din nou. Gérard de Nerval, în sonetul Versuri aurite, după ce amintește viziunea lui Pitagora, conform căruia, în ciuda geometrismului riguros universal, "totul este simțire" încheie cu versul "Sub scoarța unei pietre se-nvoaltă-un spirit pur." Aceasta este menirea supremă a poeziei: să-l smulgă pe om din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
proclame iubirea universală, replică la otrăvirea de către Greci a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea umană culminează pe muntele Ghetsemani, moment tragic condamnat de diverși poeți, precum Alfred de Vigny și Gérard de Nerval și înnemurit pictural, mai cu seamă de grecul vizionar din Toledo El Greco sau de Rembrandt. Empedocle afirma că lumea este expresia conflictului etern între iubire și ură. Ce bogată recoltă a răului a făcut Dante cu Infernul său ! Shakespeare, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
piesei de teatru - radiofonic ascultată, Ulciorul sfărâmat, iar mai apoi lector încrâncenat al pasionantului roman Michael Kolhaas, am simțit cruzimea și particularitatea faptei, când am aflat în ce chip și companie și-a curmat zilele Heinrich von Kleist. Gerard de Nerval se spânzurase de un felinar, într-o noapte de dezastru, pe o străduță pariziană, Esenin pare-se și-a tăiat firul vieții într-o pădure, certat de principialul Maiakovski care, totuși, i-a urmat curând apoi exemplul. în exil se
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
toți nemernicii. Cum poți crede într-o schimbare în bine de la ăștia, coane Victorache?" "Ești prăpăstios, Iordan". "Nu-s prăpăstios, sînt obiectiv". N-a fost "altfel". Sigur că aveau muzica. Tata compunea piese pentru voce și pian. Pe versuri de Nerval ("Frères, je vous trompais: Abîme! abîme! abîme!/ Le Dieu manque à l'autel où je suis la victime"), de Novalis, de Musset, de Jules Laforgue... Iordan răspundea la orice chemare de-a concerta împreună. Și tata, la orice chemare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
parțial acelei lumi. În timp ce singura hrană a somnului este visul. Că ea ar fi îndestulătoare sau nu, nu putem ști, căci este mereu ceva care ne precipită visele și ne întoarce în ceea ce numim viață. Aș vrea, ca și altădată Nerval, "să revărs visul în lumea reală". Nu e nimic mai neliniștitor decât diminețile ce se sparg în deplina uitare și efasare a viselor de peste noapte, pe care le împingem conștiincios către acele zone adânci și obscure ale conștiinței și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în confruntarea cu moartea, cei mai pasibili de accese aproape incontrolabile de "nihilism activ". Fără îndoială, chiar și în Apus, numărul celor care au ales să-și pună capăt vieții este relativ ridicat: de la Seneca și Petronius la Chatterton și Nerval și de la Virginia Woolf și Cesare Pavese la Paul Celan și Sylvia Plath. Totuși, dacă alegem să-i comparăm pe occidentali fie și numai cu prozatorii japonezi care s-au sinucis în secolul al XX-lea, suntem foarte repede copleșiți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întâi din Faust a fost realizată, în 1862, de Pogor și Skeletti. Conștienți de precaritatea limbii literare române, cei doi au folosit, drept mijloace de autocontrol, versiuni franceze celebre, una a lui Henri Blaze și alta a lui Gérard de Nerval 16. Alegerea lui Nerval demonstrează că traducătorii români cunoșteau relația strânsă a operei lirice a acestuia cu literatura germană și considerau că acest fapt era de natură să ofere rezolvări mai adecvate decât cele proprii. Petre P. Carp este singurul
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
fost realizată, în 1862, de Pogor și Skeletti. Conștienți de precaritatea limbii literare române, cei doi au folosit, drept mijloace de autocontrol, versiuni franceze celebre, una a lui Henri Blaze și alta a lui Gérard de Nerval 16. Alegerea lui Nerval demonstrează că traducătorii români cunoșteau relația strânsă a operei lirice a acestuia cu literatura germană și considerau că acest fapt era de natură să ofere rezolvări mai adecvate decât cele proprii. Petre P. Carp este singurul român care, în secolul
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
fazelor de eșec, marcate de boli și de rătăciri. Nimic nu trebuie să altereze o imagine a desăvârșirii" (p. 510), în condițiile în care, de o bună bucată de vreme, critica europeană a lăsat deoparte orice reținere în fața "măștilor diformului", Nerval, Nietzsche, Hölderlin, de pildă, sunt supuși, în Occident, unor ample explorări, ce nu le scad din anvergură, ci îi situează, nuanțat, cât mai aproape de adevărata lor condiție, una complexă și tragică. Merită citit subcapitolul La Berlin, care, discutând contribuția cercetătoarei
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Giordano Cele șapte capitole ale cărții lui Paolo Giordano, Singurătatea numerelor prime (La solitudine dei numeri primi, Mondadori, 2008), având fiecare indicat anul revelant pentru cei doi protagoniști, sunt precedate de o remarcă citată din Sylvie (1853) de Gérard de Nerval privind ridicolul modei trecute. Și eroina debutantului Paolo Giordano îmbracă la un moment dat rochia de mireasă a mamei, trădând prin gest și comentariu, asemenea eroinei lui Nerval, aceeași reacție de atracție-respingere. Relevarea ambivalenței își are rostul ei în ambele
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
sunt precedate de o remarcă citată din Sylvie (1853) de Gérard de Nerval privind ridicolul modei trecute. Și eroina debutantului Paolo Giordano îmbracă la un moment dat rochia de mireasă a mamei, trădând prin gest și comentariu, asemenea eroinei lui Nerval, aceeași reacție de atracție-respingere. Relevarea ambivalenței își are rostul ei în ambele opere concentrate asupra psihologiei personajelor. Volumul lui Giordano, câștigător al râvnitului premiu Strega, surprinzător de bine construit și scris, având în vedere vârsta și profesiunea autorului (fizicianul torinez
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
de ce, - ma per che?... Eram împăratul Bizanțului... și-atunci?... Se tot uita în pașaportul meu... Signor, i-aș fi spus... signor... Dar italiana mea era atât de șubredă... I-aș fi explicat românește: Signor... când eram adolescent... strigam... recitam din Nerval: "Rends-moi le Pausillippe et la mer d'Italia..." Și iată-mă, Signor, în Italia!... Dar am tăcut. Tușesc de emoție la Ventimiglia cu ideea lui Constantin cel Mare sugerată de un vameș mai spiritual decât i-o cere meseria... Mă
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
în primul rând, a muzicii beethoveniene. Heller a compus pentru ca Schumann să fie, la rându-i, just interpretat. L. N.: Muzica versurilor nu e mai puțin seducătoare. Am luat iar în mână Rebis, cartea alchimiilor, a secretelor, a ecourilor... din Nerval, Dan Botta, Ion Barbu, Mallarmé... Cu ce muzică v-ați însoți poezia? Ș.F.: Cu, mă scuzați, niciuna. Muzica „bruiază” poezia. L. N.: Vă văd trubadur la curțile unei virtuoase regine... În ce timp v-ar fi plăcut să vă
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
a Editurii Humanitas Fiction de a republica marii autori cu serii de capodopere mi se pare o idee extrem de fertilă. Astfel poate fi urmărită fidelitatea traducătorului față de propria metodă, dar mai ales poate fi testată longevitatea unei traduceri. Faust-ul lui Nerval rămâne neegalat în franceză, maqamat-ele traduse de Rückert n-au mai fost abordate niciodată de altcineva în limba germană, căci la ce bun o variantă apteră, chiar dacă ținând, să spunem, de altă generație? Greu de crezut că își va mai
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
Aurora al scriitorului, etnologului și criticului de artă Michel Leiris apare pentru prima dată în limba română în excelenta traducere a lui Emanoil Marcu. O carte de aceeași frumusețe stranie ca aceea a romanelor lui Raymond Roussel, a Aureliei lui Nerval, a încă netradusei în românește Nadja a lui Breton și a Zenobiei lui Gellu Naum. Ca secretar-arhivist al „Misiunii Dakar-Djibouti”, Leiris parcurge timp de aproape doi ani întreaga Africă, experiență în jurul căreia se țes atât prima lui carte, Africa fantomă
Pe urmele Aurorei… by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5660_a_6985]
-
de reprezentări deloc etanșă, deschisă magiilor romantice. Ne dă ghies, purtată de respirația ilimitată a visului, dar și, laolaltă, de precizia erudită a personajului, o altă referire scandinavă, care i-a marcat pe mulți, de la Blake și Emerson la Balzac, Nerval, Baudelaire și Borges. «Magul Nordului», cum a fost numit Emanuel Swedenborg, stabilea o întreagă simbolistică a Arcanelor celeste, un joc ierarhizat de corespondențe, după noima unei fascinante convivialități. Cînd îngerii vorbesc despre sentimente bune, se prezintă animale frumoase, blînde și
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
lin ca un miraj: Trădările ei, pecetluite cu săruturi, Pe toate le-a trăit: și-adeseori Îl aud râzând în camera de-alături. Mă privește-acum, târziu în noapte Lucrând la un poem, ochii-i sclipesc De-aceeași boală, a lui Nerval, ascuns. O, fără de rost e, ca-n această casă veche, Să-ntrebi oglinda, masca sa de nepătruns! Un portret al Theodorei Mi-o aduc aminte: avea un pistrui de aur În pupila unui ochi, o bobiță aurie. După ani, Uitând
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
acum ca un pregnant exeget al suprarealismului. Textele dedicate lui Tristan Tzara, Ilarie Voronca, M. Blecher, Claude Sernet, Jules Perahim sau Aurel Baranga merită să reintre în bibliografia de bază a exegezei avangardei românești. Ca și textele despre Apollinaire, Kafka, Nerval, pe care Sașa Pană îi interpretează ca precursori ai suprarealismului. Memorialistul avangardei este dublat, iată, de un critic aplicat și ingenios, capabil să găsească filiații și asociații neașteptate, în încercarea de a da un nou eșafodaj teoretic avangardei. Și de
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
Musset și alții (inclusiv Victor Hugo) se numărau printre stâlpii acestei organizații. Nu peste mult, Hugo și Sainte-Beuve vor fonda, în salonul celui dintâi, un nou cerc de lectură, căruia i se vor asocia alți tineri autori (Mérimée, Gérard de Nerval, Gautier). Există, în compensație, și acte violente de desolidarizare. Cauzele variază de la caz la caz. Generic vorbind însă, dezacordurile sunt de cele mai multe ori provocate de anumite incompatibilități. De gust, de sensibilitate, de nivel cultural. Cu alte cuvinte, de interpretare. Se
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
de aceea boemul nu trăiește de ochii lumii, spre a-și epata contemporanii. Cînd totuși spiritul cabotin apare, avem de face cu forme de histrionism alterat, ca în cazul lui Baudelaire vopsindu-și părul în verde, al lui Gérard de Nerval plimbînd prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
explică cu răbdare și cu bucurie. În plus, mai mult decît în Viață și texte, e aici, oferit cu discreție și doar în limitele necesarului, spectacolul unui comparatist, care-i invocă în cunoștință de cauză pe Rimbaud, Lautréamont, Novalis sau Nerval, pe Dali, Giorgio de Chirico, Mozart sau Huysmans. Oricum, cunoscut drept cea mai autorizată voce (alături de aceea a lui Marin Mincu) în cunoașterea avangardei românești, Ion Pop își demonstrează aici forța de sinteză și puterea analitică, neacceptînd ideea că poezia
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]