1,166 matches
-
rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian și să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol ca un nerv în cochilia dintelui cariat îmi place să-mi pipăie nervurile brațelor privirea mirilor zburători ai lui Chagall, acei flamboyanți roboți erotici polenizatori pe care mi-i culcă vântul în jurul gâtului în anotimpul albastru îmi place să simt globulele orange ale sunetului de tubă cum îmi diluează sângele din vârful falangelor
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
ce poate fi mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru mine bat clopotele pentru plânsul fericit dar și pentru plânsul în temere al celei nevolnice niciodată proprietare de sicomori nici liberă ca pasărea cerului adesea ispitită
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
să rămânîn ramul toamnei aș vrealupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite ... Citește mai mult Ai revenit pasăre albăîn trupul cu nervuri de toamnăceasul bate a pământînșir zilelecorolă pe lujerul inimii ars de apussă mă regăsesc într-un mâine incertapatică trăiredoar amintirile înfrunzescîn partea aceeanevăzută a lumiiau încă în ochicandoarea primăverilor uitatezborul necoaptelor iubiriuitătura blândă a ciutei rănitede verde estompat în frunze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
expresiv album de familie intelectuală. Aci ne propunem a stărui pe, după cum ziceam, relația dintre trecut și prezent, astfel cum se revelă în paginile de restituție și interpretare migălite de doamna Cioculescu. Aura romanțioasă se destramă în raza constatării unor nervuri în care palpită un duh polemic. Să fie oare Eminescu reductibil la doctrina sa naționalistă, de "protolegionar", cum i s-a spus? Fără a nega preeminența crezului național în opera politică a poetului, cercetătoarea scoate în relief alte teze ale
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
turci. Mai târziu, în 1474, din ordinul lui Matei Corvin, a fost desființată și trecută sub stăpânirea bisericii romano-catolice din Sibiu, iar în prezent este biserică a parohiei evanghelice din Cârța. Stilul cistercian al cetății, evidențiat în primul rând de nervurile masive ale monumentului, de capiteluri decorate și ferestre circulare, precum și de alte elemente decorative, a exercitat o puternică influență asupra arhitecturii din sud-estul Transilvaniei. Dacă ajungeți în această zonă trebuie neapărat să vizitați acest monument impresionant, iar dacă nu este
Agenda2005-07-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283396_a_284725]
-
cel al treburilor țării, conducînd-o și ca șef de guvern. Și încă unul nedemocratic, deasupra partidelor și împotriva lor, servind regelui ca prim experiment al domniei autoritare personale. Era prea mult și, în împrejurările amintite, a clacat lamentabil. Dar din nervurile acestui imens eșec s-au nascut două lucrări memorialsitice, dintre care, cea dinții (O viață de om) este o efectivă capodoperă a genului în literatura română. E răzbunarea, rară, a literaturii asupra politicii. Supt trei regi, desi tot memorialistica, are
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
XIX-lea, pentru că al IV-lea capitol despre primul război mondial și consecințele sale se integrează, de fapt, în substanța temei sale anunțată în titlu. Aceste capitole au rostul de a familiariza cititorul din străinătate cu istoria fenomenului românesc, din nervurile căreia avea să se nască, mai tîrziu, în 1927, mișcarea legionară. Căutînd precursorii acestei funeste mișcări politice, autorul relevă că Legiunea se revendica de la ideologia naționalistă a lui Eminescu, A.C. Cuza, A.C. Popovici, doctrina poporanistă a lui C. Stere neintrînd
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
idealuri și reflexe de gîndire, apt de permanente modificări și adaosuri. Propria să filozofie presupune o gîndire în perpetuu glisaj, ea se desfasoara im piruete intelectuale elegante, care fac trecerea de la un palier al existenței la altul, circulînd prin toate nervurile (ca să folosesc chiar un cuvînt simmelian) imaginabile ale universului. Cultură filozofica nu este, crede autorul, o sumă de teorii distincte, așa cum, de pildă, cultura artistică nu presupune un inventar de opere de artă separate. Ambele culturi presupun mai curînd o
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
periculoasă a jocului profan. Cea de-a doua categorie de lucrări folosește ca suport lemnul, mai exact scândura, și duce economia de semn plastic până aproape de gradul zero. Lăsat an cea mai mare parte an starea lui brută, cu textura, nervurile și accidentele sale, panoul de lemn este simultan suport și expresie, material inert și depozit de sensuri latențe. Pictorul cade aici subit an beția vidului și an fascinația geometriei. O grafică sumara, ănsotită din când an când de o pată
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
grădinii. Gânduri pragmatice i-au urâțit chipul și buzele i-au devenit neplăcute; tot bodogănind ceva, ea cântărește în mână un fruct mare și ridică din umeri, nehotărâtă. După plecarea ei, observ disprețuita granată. E coaptă, aurie și străbătură de nervuri fine, pielea-i e transparentă ca pumnul unui vârstnic. Iar o fracțiune de veșnicie a zăbovit în palma-i micuță. Strecor rodia în căptușeala vestei mele. La doi pași distanță, un agent de pază oscilează ca acul unei busole de la
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
unei semnături ce o țineai uitată/ Proscris, sîngele fiarei ți se prefiră în așternut;/ Sub săruturi vestejindu-se în domestice firide/ Carnea sfîntului cheamă îndărăt spinul pierdut" (Fragmentele). Oricum, sensul declasării, al prăbușirii sub stigmatul metafizic e limpede precum o nervură vizionară a întregii producții în cauză, care o situează într-un spațiu escatologic. Dezvăluindu-și frustrările, dezamăgirile elegiace ori atroce, poetul ajunge la o superbie luciferică, la un ideal ŕ rebours, cel al unei capodopere care e chiar "pierzania" proprie
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Or, Maiorescu este cel dintîi care a așezat acest criteriu la fundamentele actului valorizator. Desigur, nu mai stă în picioare a sa diferențiere între condiția materială și ideală a poeziei, valabilă la începuturile secolului al XIX-lea. Dar chiar din nervurile acestei categorisiri, expusă sistematic, se înalță, sigure pe sine și perene, elementele necesare afirmării principiului autonomiei esteticului, fără de statuarea căruia n-ar fi fost posibilă evoluția modernă a literaturii române. Nu scria el la mijlocul secolului al XIX-lea la, în
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
primei ediții...), ceea ce-i poate ține împreună este opțiunea lor (care este și a lui Mircea Martin...) pentru singura critică. Nu, desigur, pentru confiscarea punctului de vedere, ci pentru un anume fel de "imprimare", în notele cît de ocazionale, a "nervurilor" marelui proiect. Așa cum sonetul, cu o terțină lăsată drept "concluzie" ori, poate, sentință e mult mai curînd măiestrie prin limitare decît talent întîmplător, scrierile lor fac proba unei "construcții" riguroase dar, totuși (sau tocmai de aceea...) fermecătoare. Odată netezite idiosincraziile
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
7) a lansat o nouă gamă de vitralii, obținute printr-o tehnică specială după modelul englez „Rega Pevel“, special menită să diversifice gama coloristică, conferind produsului final stil artistic. Cu ajutorul specialiștilor vitraliști, firma realizează un nou tip de vitralii cu nervuri de plumb, punând la dispoziția clienților cataloage cu diferite modele de tip „Rega Pevel“. Aceste vitralii au un efect deosebit, în special când sunt montate la ferestre sau uși. O altă noutate în cadrul S.C. „Oglinda“ o constituie sticla fuzionată (în
Agenda2003-18-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280970_a_282299]
-
medicală a șnapsului“, cere o perspectivă care să decurgă dintr-o ipoteză inspirată. Cînd ipoteza lipsește, diversitatea materialului rămîne în întinderea ei împrăștiată, fără un focar în stare a-i da sens. Volumul e ca o frunză căreia îi lipsesc nervurile în stare a-i ține turgescența, de aceea frunza se fărîmițează în secțiuni care nu comunică între ele. Cititorul simte nevoia unui punct de vedere a cărui forță să-i lege pe scriitorii invocați într-un pețiol. Fără pețiol nu
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Azi a venit toamna. O văd prin cimitir, Văd jerbe aurii cum pune pe morminte, Un Recviem răzbate , iar frunzele-n delir Mi se adună-n suflet, în ochi și în cuvinte... Nervuri și oase, cernându-și risipirea, Cuvinte-n veci de-adio sub palid trandafir, O, ce dureroasă este amintirea În toamna ca o moarte trecând prin cimitir! Citește mai mult Azi a venit toamna. O văd prin cimitir,Văd jerbe aurii
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ca o moarte trecând prin cimitir! Citește mai mult Azi a venit toamna. O văd prin cimitir,Văd jerbe aurii cum pune pe morminte,Un Recviem răzbate , iar frunzele-n delirMi se adună-n suflet, în ochi și în cuvinte...Nervuri și oase, cernându-și risipirea,Cuvinte-n veci de-adio sub palid trandafir,O, ce dureroasă este amintireaîn toamna ca o moarte trecând prin cimitir!... XVIII. CA-NTR-O CĂDERE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2058 din 19
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
facem reciproc vreun portret brusc (avantajul fiind al meu, avantaj primire) și mă simt la îndemână în acest univers paralel. O meserie trebuie învățată și uitată de mai multe ori, până dai de tine, în ea, reflectat precum copacul în nervurile frunzei. Uit și învăț cu aceeași frenezie, continuu, și n-aș putea spune acum dacă, în cadrul acestor rame, am reușit să pun mai multă învățătură decât uitare; dacă nu cumva acestea tocmai se cumpănesc - sau se dezechilibrează pentru o altă
Marin Sorescu, pictorul [Corola-blog/BlogPost/97255_a_98547]
-
Ție, Nichita, „nervură” a bobocului înmiresmat, de Ziua Ta, astăzi, 31 martie 2015 - întru slăvirea unui binecuvântat 31 martie 1933! Da, aparținem unui timp, care tresaltă-n unduiri călătoare, topindu-ne, disipindu-ne, risipindu-ne în magma lui. Și-n „gelatina” Timpului, în nobila
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
lui. Și-n „gelatina” Timpului, în nobila familie a marelui-cosmos, consemnăm prezența unui „străin de unu / un străin al unului...” Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea. Într-acest mod „se arcuiește” amintirea. Iar, Tu, Nichita, rămâi „nervura frunzelor”, triumfând în eternul saltului în timp, pentru a-ți auzi șoapta: „Mi se nălucește câteodată / întregul cerului ocean. / Corăbiile stelelor / sunt scufundate. / Lumina-mi pare câteodată / catarg / cerând un ajutor / acelui vechi înec / și-ncet încet orbesc”. (Haiku) Timpul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
caracteristic) împreună cu Nichita, cu-al nostru serafic Poet: „și mă nasc și mă și mor / pe pământul de pământ / peste care nu-s și sunt / nici născut și nici murit / mici măreț, nici infinit...” ( Mi se mișcă îngerul...) Ție, Nichita, „nervură” a bobocului înmiresmat, de Ziua Ta, astăzi, 31 martie 2015 - întru slăvirea unui binecuvântat 31 martie 1933! Livia Ciupercă / UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
păstreze amintirea neconsimțitoarei nimfe prin gloria cununii de lauri ce-i încununa pe artiști de seamă. Am îndrăznit să inventez imaginea unei Daphne dinamice, redevenind ființă umană: O Daphne reversibilă visam Reînviind din fiecare ram, Să zbată pleoape dulci între nervuri, Să iasă-n muguri umbra caldei guri! Pe unduioase coapse să se-audă Cum carnea surpă clorofila crudă, Fuga oprită-n rădăcini de plantă Să reînceapă-n glezne, delirantă. Ea alerga, neterminat de vie și-și aduna vestmântul cu mânie
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
discuție sunt personalități majore, ca, de pildă, Vianu sau Călinescu. Nu întâlnim nici vreo formă subtilă - și pertinentă, dacă ne gândim la faptele întâmplate - de denunț intimist, pe propria piele, al ororilor comuniste. E ceva de epifanie în fiecare dintre nervurile volumului acestuia. Și, într-o măsură, la o atare concluzie conduce și pătrunzătorul Cuvânt înainte semnat de H.-R.Patapievici. Nu contrare așteptărilor, ci de-a dreptul în afara lor. Astfel se pot defini, într-o viziune curat pragmatică, paginile de
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
Gheorghe Grigurcu Vasile Proca este, la ora actuală, unul dintre poeții mizerabilismului indigen, pe o nervură ce, trecînd prin Stelaru și Caraion, purcede din Bacovia. Inspirîndu-se dintr-o stare de criză cu caracter cronic, grafiază dezolarea, angoasa, dezgustul în fața unei lumi desfigurate, denaturate, căreia îi dă o ripostă sarcastică, de o suculență plebeiană, întrucît nu evită
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]