40 matches
-
și-o umbră și de soare uitată. Doar cumpăna ogrăzii, cunoaște-a vieții lege, -nu căuta dreptatea, căci n-o vei înțelege! Trecut-au anii prea grăbiți, te-ai întors acasă, mama s-o mai cuprinzi, să-i ți mâna nesărutată. Pe tata să-l îmbrătisezi, să-ți mai spună-odată, degrabă sau mai târziu, te re-ntoarci la vatră...! Îmbătrâniți te-așteptau, să le vii în ajutor, și au plecat fără speranțe, doborâți de dor. Te-ai întors prea târziu, timpul a
ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1423207897.html [Corola-blog/BlogPost/374736_a_376065]
-
poeta rememorează căile ce au condus-o spre iubire, una dintre acestea fiind lacrima izvorâtă din lumina limpede, necontrafăcută a sufletului, de aceea se confesează adolescentin, ca în poezia „Plouă”: //picătura de ploaie/se topește/pe buzele arse/de sărutul/nesărutat/plâng/de fericire/respir iubire/cu mireasmă/de petunie/și de busuioc înflorit/sufletul e ud de lacrimi/îl pun la uscat/ pe curcubeu”//. Tăcerile iubirii sunt sublime, iubirea nu are nevoie de vorbe, senzațiile ei unice creează Edenul, acolo
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1455909509.html [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
unor complexe trăiri și reflecții ale ființei: „Și când se vor sfârși toate podoabele cerului/ voi veni cu ultima lacrimă în batistă ... / Copil din flori e Patria mea, iată,/ ce frumos doarme în ea răsăritul privirii!/ O, Patrie, cu ochi nesărutați,/ cu tălpile goale - arzânde păcate ‒/ nu privi la sămânța dusă de vânt,/ lipit de umbra ta sunt ca un măr nemușcat:/ să amăgesc Cuvântul n-am curaj,/ veșnic supus, stăruie-n mine blestemul de-a fi ... Vino, Patria mea, cu
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Cristinei, de parcă erau într-un dialog poetic: Umblă,George, umblă fata, Săte dea pe tinegata; Și desculță,șibronzată, Sare-n marea-nvolburată, În brațe săprindă un val, Iar tu să-l aduci pe mal... E geloasăși sărată C-a rămas nesărutată; Când îi privești sânii la soare, Te orbește...frățioare Că-ți aruncă-n ochi... cu sare! Fetele au început să râdă de schimbul de replici dintre cei doi scriitori. Era amuzant să-i vezi cât de spontan se duelau în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390891950.html [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
crește o grămadă de sentimente de bucurie că aparținem unii de alții. Comunitatea este sensul vieții. DOAMNA KOVACIC: O familie e cel mai bun exemplu pentru un asemenea exemplu. DOMNUL KOVACIC: Acolo unde există o familie, acolo nu există oameni nesărutați. Acolo unde există o familie, acolo e și o economie, și acolo unde o economie a mărșăluit înainte, acolo se cațără și statul înainte, și unde un stat e acasă la el, acolo se întoarce viața casnică la ordine. DESIRÉE
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Fata cea mare rostește o incantație, iese din Dafin, sărează bucatele feciorului de Împărat și revine În palat, după ce se roagă de trei ori: -Deschide-te,/ Dafin-verde,/ să intre fată curată, de soare văzută,/ de vânt bătută, pe pământumblată, de voinici nesărutată! Același lucru se-ntâmplă și cu sora cea mijlocie. Flăcăul de-mpărat, Întors de la vânătoare (c-avusese și mai mult noroc la fiarele sălbatice), se hotărăște să vadă cu ochii lui ce se Întâmplă cu bucatele gătite de bucătar. O
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
din corn: Octombrie-e-e-e! și surugii vineți legănând penele au străbătut casa călări crupele fierbinți dansau în oglinzi cu vișini tescuite-n călimări răscoleau covoare cu flori de lână sub copite de fum - noi ieșeam nedumeriți, cu șorțul sumecat, în drum. Nesărutați, ochii gornaciului au trecut, s-au topit peste văi în urma lor liniștea se piaptănă-n odăi și păsările de pe rochii se pregătesc de ducă. Vom mai duce la adăpat culorile o singură dată înainte de cade ploaia înainte de dezlegăm de țărmul
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
înflorite bărci tremură petale. Vâslind din crengi de soare s'apleacă'n basm năerii, Ca să sărute-n cântec cosița primăverii Crescută, râu sburdalnic, în tremur de cavale. Bujori sălbatici Pe ruguri verzi ard flăcări în inima pădurii Și înfloresc mărgele nesărutate gene: Ileană din poveste, în chiot, duc pandurii Ca să-i nuntească trupul și dragostea'n poiene. Luntrașul Spre moarte mă tot duce, lin, inima vâslind Prin valuri de agată și clocot de bulboane. Așteaptă Haron ora, cu luntrea scoasă'n
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
șah. De altmintedri, un condensat poem, Gambitul reginei pune pe tapet o asemenea partidă: "Calul regelui tău vine din lume/ Cu trei sulițe în inima-i de paj/ Regina mea cade și ea/ Brusc în același tapaj// Eu subțire și nesărutată/ îi spun regelui tău tulburat/ Carele șchiop e și asudat/ La moartea calului său înhămat." Baladescă mai în genere, producția lirică a Ilenei Roman se distinge prin opulență, prin, adică, o reală forță ritualică alcătuitoare de pajiști imagistice, servită de
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
casei noastre se umple de lupi iubita mea se ascunde în gutuia de la geam frumusețea ei mă urmărește ca o pușcă-ncărcată și nici nu știu câtă lumină mai am Am vîzut numai femei uitate Am văzut numai femei uitate necăutate neașteptate nesărutate înșelate încurcate tulburate învolburate secate terminate implicate sfidate insultate torturate somate paralizate decapitate împușcate exterminate înghețate nerăzbunate și doar una singură răsărind strălucind înflorind Mi-au promis cî vor veni ăn dimineața aceea Mi-au promis că vor veni în
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
valiza, în timp ce Cecilia de-abia acum trece de la statutul de iubită la statutul de gazdă. Îi ia paltonul, îl pune în cuier, invitându-l înăuntru și îndemnându-l să se facă comod, după care îmbrățișările continuă, nerămânând părți ale fețelor nesărutate, într-o tăcere deplină, în care cuvintele nu-și aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși, îmbujorați, Cecilia de căldura și lucrul din bucătărie, Matei de frigul de afară și ambii de emoția revederii și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a prins mâna,m-a tras spre ea .I-am simțit parfumul.Buclele ei roșcate s-au revărsat pe fața mea în evantai. Am uzitat de manevra lui G.Coșbuc: Ieri mi te-am făcut scăpată, Azi nu-mi scapi nesărutată”. Ne-am îmbrățișat pe fotoliu.Ne-am sărutat. A gângurit leneșă :„vreau acasă...vreau și eu ...”. Nu degeaba se spunea că poate să transforme pe oricine într-un viciat al dragostei. Duia a încheiat seara în fața pișcoturilor. Eu cu o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
doar că am iubit o vară tristă, Doi ochi albaștri, cum nu mai există Și toate-acestea azi îmi par povești. îmi amintesc: iubeam cu disperare Dar ce anume oare, nu mai știu; Mi-s ochii goi, mi-e sufletul pustiu Nesărutate, buzele-s amare. Mă simt bolnav ca frunzele spre toamnă Când viețile își pierd, prin gerul crunt Și zile-au fost...și zile nu mai sunt... Și că s-au dus nici nu mai știu ce nseamnă. De-mbrățișări de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de pupături! (Mihai, însă, năucit, tăcut, cu privirea pe dinăuntru, n-o aude; Vecin 1 interpretează asta ca pe o neutralitate, ca pe un acord și, cu dexteritate, o sărută pe Maria; Vecin 1 nu știe cine a mai rămas nesărutat, cercetează încăperea; Maria se dezmeticește) Da' ce naiba ai rămas așa, ca lovit în cap! Cum de l-ai lăsat să te sărute! Și pe mine! Ce stai așa și nu spui nimic? De ce nu iei măsuri? Ești doar cap de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cea mare rostește o incantație, iese din Dafin, sărează bucatele feciorului de împărat și revine în palat, după ce se roagă de trei ori: "-Deschide-te,/ Dafin-verde,/ să intre/ fată curată, /de soare/ văzută,/ de vânt/ bătută, /pe pământ/umblată, /de voinici nesărutată!" Același lucru se-ntâmplă și cu sora cea mijlocie. Flăcăul de-mpărat, întors de la vânătoare (c-avusese și mai mult noroc la fiarele sălbatice), se hotărăște să vadă cu ochii lui ce se întâmplă cu bucatele gătite de bucătar. O
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]