40 matches
-
Poezie > Delectare > CLIPĂ DE IUBIRE Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Râde cerul ridicat peste chipul tău mirat, peste ochi ți se așează, steaua-n frunte-ți luminează, și prin gând nesărutat în simțirea mea vibrează. Și m-adun înspre lumină, către fruntea ta senină, eu, venind dinspre pământ, aripă cu zbor cărunt care cerului se-nchină, rătăcind în largul sfânt. Mă-ntregesc cu tine-n cer, râsul, plânsu-n mine pier și
CLIPĂ DE IUBIRE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381256_a_382585]
-
cerneală, imaginea unei iubiri, de portativ, cu note compuse-n grabă, bucurie a vieții, ce poate fi-n al nouălea cer, grădină edenului, fiind mereu deschisă, romanța cu poveste tristă, fascinație izgonita de ploaie, deschizând umbrela trecutului, atingând, imaginar, buzele nesărutate, dorințe deșarte, puls aritmic, resuscitat de frumusețea sufletului tău, Eros al meu, într-o mie de cuvinte, repetate an de an, peisaj cu flori, mireasa în alb, al morții mele, ce va veni-ntr-o zi, adevăr ascuns, penitenta târzie
ÎN PORTUL IUBIRII de COSTI POP în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381433_a_382762]
-
O simțeam secătuită parcă, de acel amestec straniu de fragilitate și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Cristinei, de parcă erau într-un dialog poetic: Umblă,George, umblă fata, Săte dea pe tinegata; Și desculță,șibronzată, Sare-n marea-nvolburată, În brațe săprindă un val, Iar tu să-l aduci pe mal... E geloasăși sărată C-a rămas nesărutată; Când îi privești sânii la soare, Te orbește...frățioare Că-ți aruncă-n ochi... cu sare! Fetele au început să râdă de schimbul de replici dintre cei doi scriitori. Era amuzant să-i vezi cât de spontan se duelau în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
spre poartă să mai vedeți câte-o pereche de îndrăgostiți ținându-se de mână și-alunecând spre-un alt orizont, abia-nceput... Ce să fac, Doamne, cum să îndur atâta dor de mine? Ce faci tu, Doamne, cu sufletul meu nesărutat de-o veșnicie? Referință Bibliografică: Sufletul meu, Doamne... Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1123, Anul IV, 27 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SUFLETUL MEU, DOAMNE... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347301_a_348630]
-
sa viață. Cum o purta pe brațe ca pe un fulg și cum își uneau buzele, pentru a-i da sărutul dătător de viață, din propria lui viață. Palmele necunoscutului din zborul său interstelar, îi masa cu blândețe sânul încă nesărutat de buzele fierbinți ale unui bărbat și aceasta o înfiora, o transfigura de plăcere. Era leșinată dar subconștientul lucra liber. Nu știa cine-i acel înger care o salvează și-i dă din nou viață, pentru a o readuce pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Articolele Autorului Fără muzică, viața este mai săracă; fără iubire, nu există! Nu există mâini mai frumoase, decât mâinile mamei tale... Nu există pictor mai talentat decât toamna. Nu există apus, doar un alt răsărit. Nu există buze uscate, doar nesărutate. Nu există proprietari pe pământ; toți suntem chiriași. Nu există pictor mai priceput decât natura însăși. Fără bârfă nu ar exista femei frumoase. Nu există cafea mai bună, decât cea băută cu persoana iubită. Nu există bucurie mai mare, decât
FĂRĂ MUZICĂ, VIAŢA ESTE MAI SĂRACĂ; FĂRĂ IUBIRE, NU EXISTĂ! de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377945_a_379274]
-
Nu există mâini mai frumoase, decât mâinile mamei tale... Calea cea mai scurtă către Rai: zâmbetul și ochii copilului tău! Când iubești să nu asculți de gura lumii; ascultă doar bătăile și șoaptele inimii tale.. Nu există buze uscate, doar nesărutate. În spatele oricărei decizii importante se află... o femeie. Când mi se face dor de copilărie, mă uit în ochii fetiței mele... Sufletele îndrăgostite nu au nevoie de cuvinte. Își citesc gândurile de fiecare dată când se ating. În inima unei
EXCESUL ÎN DRAGOSTE NU DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII! de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377971_a_379300]
-
și-o umbră și de soare uitată. Doar cumpăna ogrăzii, cunoaște-a vieții lege, -nu căuta dreptatea, căci n-o vei înțelege! Trecut-au anii prea grăbiți, te-ai întors acasă, mama s-o mai cuprinzi, să-i ți mâna nesărutată. Pe tata să-l îmbrătisezi, să-ți mai spună-odată, degrabă sau mai târziu, te re-ntoarci la vatră...! Îmbătrâniți te-așteptau, să le vii în ajutor, și au plecat fără speranțe, doborâți de dor. Te-ai întors prea târziu, timpul a
ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374736_a_376065]
-
doar că am iubit o vară tristă, Doi ochi albaștri, cum nu mai există Și toate-acestea azi îmi par povești. îmi amintesc: iubeam cu disperare Dar ce anume oare, nu mai știu; Mi-s ochii goi, mi-e sufletul pustiu Nesărutate, buzele-s amare. Mă simt bolnav ca frunzele spre toamnă Când viețile își pierd, prin gerul crunt Și zile-au fost...și zile nu mai sunt... Și că s-au dus nici nu mai știu ce nseamnă. De-mbrățișări de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
crește o grămadă de sentimente de bucurie că aparținem unii de alții. Comunitatea este sensul vieții. DOAMNA KOVACIC: O familie e cel mai bun exemplu pentru un asemenea exemplu. DOMNUL KOVACIC: Acolo unde există o familie, acolo nu există oameni nesărutați. Acolo unde există o familie, acolo e și o economie, și acolo unde o economie a mărșăluit înainte, acolo se cațără și statul înainte, și unde un stat e acasă la el, acolo se întoarce viața casnică la ordine. DESIRÉE
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de pupături! (Mihai, însă, năucit, tăcut, cu privirea pe dinăuntru, n-o aude; Vecin 1 interpretează asta ca pe o neutralitate, ca pe un acord și, cu dexteritate, o sărută pe Maria; Vecin 1 nu știe cine a mai rămas nesărutat, cercetează încăperea; Maria se dezmeticește) Da' ce naiba ai rămas așa, ca lovit în cap! Cum de l-ai lăsat să te sărute! Și pe mine! Ce stai așa și nu spui nimic? De ce nu iei măsuri? Ești doar cap de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Fata cea mare rostește o incantație, iese din Dafin, sărează bucatele feciorului de Împărat și revine În palat, după ce se roagă de trei ori: -Deschide-te,/ Dafin-verde,/ să intre fată curată, de soare văzută,/ de vânt bătută, pe pământumblată, de voinici nesărutată! Același lucru se-ntâmplă și cu sora cea mijlocie. Flăcăul de-mpărat, Întors de la vânătoare (c-avusese și mai mult noroc la fiarele sălbatice), se hotărăște să vadă cu ochii lui ce se Întâmplă cu bucatele gătite de bucătar. O
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cea mare rostește o incantație, iese din Dafin, sărează bucatele feciorului de împărat și revine în palat, după ce se roagă de trei ori: "-Deschide-te,/ Dafin-verde,/ să intre/ fată curată, /de soare/ văzută,/ de vânt/ bătută, /pe pământ/umblată, /de voinici nesărutată!" Același lucru se-ntâmplă și cu sora cea mijlocie. Flăcăul de-mpărat, întors de la vânătoare (c-avusese și mai mult noroc la fiarele sălbatice), se hotărăște să vadă cu ochii lui ce se întâmplă cu bucatele gătite de bucătar. O
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
înflorite bărci tremură petale. Vâslind din crengi de soare s'apleacă'n basm năerii, Ca să sărute-n cântec cosița primăverii Crescută, râu sburdalnic, în tremur de cavale. Bujori sălbatici Pe ruguri verzi ard flăcări în inima pădurii Și înfloresc mărgele nesărutate gene: Ileană din poveste, în chiot, duc pandurii Ca să-i nuntească trupul și dragostea'n poiene. Luntrașul Spre moarte mă tot duce, lin, inima vâslind Prin valuri de agată și clocot de bulboane. Așteaptă Haron ora, cu luntrea scoasă'n
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]