98 matches
-
citesc, lectură obligatorie, toate capodoperele literaturii marilor popoare și-mi recita numai din poeții germani și-mi povestea pe-ndelete despre Sigfried, Parsifal, regele Ludovic al II-lea al Bavariei, isprăvile lui Ludendorff și eroicile lupte ale teutonilor împotriva cotropitorilor romani.” Nesațiul cultural nu-l părăsește nici o clipă. Este liantul care sudează prietenii durabile, chiar nedeșirabile. Despre Radu Lecca chiar afirmă: „Ne împrieteniseră Ernst Junger, Montherlant, Camus și Ortega”. Are o disponibilitate pentru învățare care nicicum nu poate fi saturată. Acceptă să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ironic și profund, e visător sau activ, jovial sau cinic, pașnic sau malefic. Blajinului August pălărierul, care întruchipează spiritul de toleranță, relația cu toposul domestic, i se opune fanaticul până la crimă Anghel. Sentimentului conjugal și matern al Feliciei îi răspunde nesațiul erotic al Silviei Racliș. De o parte căminul, cu jocuri nevinovate, de cealaltă cârciuma, cu petreceri sinistre. De o parte iarna sărbătorească, de cealaltă vara tulbure și tulburată. S-ar zice că într-una din zile eroii sunt în paradis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Flacăra” proze de I.L. Caragiale (Șah mat) și Al. Vlahuță (Un joc primejdios). Alexandru Morariu scrie despre C. Sandu-Aldea, Alecu Isăceanu îl evocă pe actorul Petre Liciu. Amintiri din temnița de la Seghedin dă George Stoica. Articolul Din slăbiciunile lui Eminescu: nesațiul în discuții este semnat de Ioan Slavici. În 1912 se anunță încetarea din viață a lui I.L. Caragiale, despre scriitor vorbind Alexandru Georgude și Octavian Goga. În urma atentatului de la Sarajevo din 1914 se tipărește o ediție specială. Alți colaboratori: C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290530_a_291859]
-
maxime (de Oton Tarnavschi), Din Ardeal, Corespondențe din localitățile Bucovinei, Vești din Basarabia. În afara informării cititorilor despre evenimentele politice și administrative; în Foița Viața nouă publica și texte literare, cum ar fi articolul lui I. Slavici „Din slăbiciunile lui Eminescu, nesațiul în discuții (nr.134/1914), „A murit Caragiale - de Octavian Goga (nr. 30/1912), dar și poezii semnate de N.N. Beldiceanu, I.U. Soricu, Volbură Poiană. Este republicată proză din alte periodice: „Șah mat” de Ion Luca Caragiale în nr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a unor posibilități ale versului. Poetul prea grăbit, admonestat altădată pentru „multele stângăcii, facilități și contradicții în imagini” (G. Călinescu), este acum un ludic, un candid fermecat de cuvinte („Plânge diavolul din mine / În candoare de sabine. Plânge iarba în nesațiu / Și mi-e dor de un Horațiu [...] Plânge-un om în joc de roate / Spițele sunt rupte toate.”). E preocupat nu de versul pletoric, ci de exprimarea lapidară, sentențioasă, astfel încât scrisul supravegheat, rafinamentul exercițiului stilistic din „panoramele” sale îl înscriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
solicitare infinită. Filosof, sau poet dacă vrei, e acela care prin această căutare, prin acest dor pasionat, se ridică până la esențe" (ibidem, p. 51). 5 Ibidem, p. 35. "Sufletul nu e decât un dor, o pasionată evocare a esențelor", un "nesațiu de forme" (ibidem, p. 50). Reminiscența e operantă în sânul materiei tot datorită sufletului: "De aceea în umbrele deșarte ale lumii, în simulacrele informe ale formei, sufletul acesta recunoaște, sufletul își mai aduce aminte" (ibidem, pp. 51-52). 6 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
același coordonate, dar aduc teme, elemente și nuanțe noi. E cazul mai ales în Locul unde aștepți, în care pulsațiile încordate, aspirația torturantă către „rotundul întreg”, către acel punct inițial al cosmosului „unde izvoarele vieții și morții se-ntâlnesc”, reafirmarea neostoitului nesațiu pentru febrile interogații, nostalgia, mai accentuată acum, provocată de trecerea vremii, conștiința apropierii orizontului morții coexistă cu liniștea durerii („Lacrima curăță noaptea de noapte”, Frunză cu ochii de pasăre), cu alternanța încrederii și neîncrederii în capacitatea cuvântului de a descifra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
spânzurat, negru și inform, sub care [...] arde o făclie mare". Într-un pasaj cu note protokafkiene, trebuie remarcată alura de entomolog pasionat a protagonistului, concentrat asupra experimentului său patologic, ca și descrierea detașată, cvasi-clinică a reacțiilor sale: "Zibal urmărise cu nesațiu toate contorsiunile, toate crispațiile stranii ale degetelor, apoi amorțeala cuprinzându-le încet pe unul câte unul erau parcă labele unui gândac, care se zgârcesc și se întind". Țipetele Surei, care-și strigă, repetat, soțul pe nume, rămân fără răspuns din partea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
clară, puternică, de masă, ori măcar de breaslă, cu coerență și forță de impact la nivel național; 2) persistența sinucigașă (de nu criminală ) a stângismului în cuprinsul intelighenției franceze, refuzul ei feroce de a accepta echivalența totalitarismelor în secolul XX, nesațiul cu care condamnă la dreapta ceea ce aplaudă la stânga, cecitatea autoprogramată a socialiștilor[...]; 3) "prudența excesivă" a politicii de la vârful Radio Free Europe"275. La acestea, adăugăm natura cameleonică a unor exilați, imaginea din ce în ce mai sumbră a României, dificultatea procesului de integrare
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Colivia Liftului/ astă iarnă, de frig, dintr-acolo sosește,/ din Țara Nimănui" (Graurul). Nu sînt neglijate nici obiectele, în raza aceleiași incantații ambigue ce înfrățește vitalitatea antică, virgiliană, cu caritatea creștinismului panteist, într-o febricitare a materiilor ce își revarsă nesațiul inocent al existenței contopindu-se prodigios într-o viziune de saturație artistică: "Să alegi cu mîna exersată o lance din raft,/ să-i încerci tăișul pe obrazul degetelor,/ să o arunci cu putere nu în lacul Memoriei,/ în hățișurile de
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
întunericul umblă pe o mie de picioare de broască țestoasă/ în spate cu o mie de păuni, intră în deltele zilei și își revarsă/ mișcarea fractală" (ibidem). E un soi de contemplație activă ce mediază între natura obiectului captat și nesațiul de sine al subiectului.
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
și cîteodată scrise. E vorba de o "retragere din lume", din cea a conveniențelor sociale, numită odinioară le monde. Urmează o explicație aparent cochetă, însă care conține o confesiune ce indică nu doar profuziunea, ci și profunzimea experiențelor în cauză, nesațiu acaparant, purtînd neîndoios acolada unui destin: Cînd timpul ți se suprapune însă mai ales cărților (scrise ori citite), configurația lui pare la prima vedere extrem de monotonă. E doar o impresie înșelătoare. Dacă ești mai atent, te frapează varietatea uluitoare a
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
că „ceasornicul biologic precipitat” al conștiinței lui Constant Tonegaru a dorit a concentra, ca sub imperiul unui impuls ocult, cît mai multă substanță din poezia interbelică ce sta să intre sub obroc, a-i alcătui oarecum un bilanț amar-festiv. Un nesațiu de forme, moduri, intonații lirice se face simțit în discursul lui Tonegaru, în pofida unității sale indenegabile. Recitite prin prisma istoriei vitrege, destule stihuri ale poetului ne par a fi testimonii ale unei libertăți ce sta să apună, cu o precipitare
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
suntem capabili nici de-a mai îmbrățișa natura "pură". Drama creatorului de acest tip orgolios-retractil rămîne balansarea între organic și artificial. Cu atît mai intensă cu cît ne întîmpină, în confruntare cu datele temperamentale, o furoare a corporalității palpitînde în nesațiul de sine, atestat al unui nivel biologic ce nu iese la iveală decît atunci cînd are tăria de-a abandona "întrebările esențiale": "și încăpînd în el însuși / precum Dumnezeu în toate dimensiunile / miezul care naște cuvinte-miresme / coconul acesta fluid care
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
putea socoti că da. Rămîne să stabilim profilul donjuanesc al personalității sale, drept care vom recurge la disocierea pe care exegetul spaniol Ramiro de Maeztu a operat-o în cadrul categoriei. Potrivit acestuia, „adevăratul Don Juan" e cinic, infatuat, epicureu, dominat de nesațiul satisfacției fizice imediate. Dar există și un Don Juan atipic, specific Nordului romantic, individ introvertit, care se află mereu în căutarea femeii ideale, a unui miraj ce constituie în sine o împlinire. Blaga aparține celui de-al doilea tip. „Aventurile
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
o atitudine civică pilduitoare, a unui prieten drag. Poet, jurnalist, dar și interpret al vechilor cîntece maramureșene, Ion Zubașcu și-a extins prezența pe un arc cuprinzător, șovăind a se fixa într-un singur domeniu. O neliniște, o frămîntare, un nesațiu de-a se manifesta plenar și fără zăbavă îl caracterizau, indicînd parcă presentimentul unei neîmpliniri. Și, într-un fel, o atare neîmplinire s-a produs. Știu din propriile-i mărturisiri că, din păcate, cea mai mare parte din producția sa
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
înregistrator pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o atare producție vegetativă a cărei finalitate se divulgă a fi nesațiul contemplației. E o introvertire ce se bucură de propria-i umoare, a cărei manifestare predilectă e caligrafia și a cărei limită de expansiune e ironia, jocul umoresc. În felul acesta ni se recomandă Emil Brumaru, căruia i-au priit din
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
energice și salubre care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească, apoi ar veni rîndul cugetărilor dulci și duioase ce vlăstăresc adesea în traiul singuratic al vînătorului și care, cu tot nesațiul lui de omor, fac uneori ca o lacrimă de dor și de îndurare să-i roureze geana". Cu adevărat, această rouă a genelor a umbrit adesea privirea vînătorului, cînd din făptura căzută la picioarele lui se scurgeau ultimele picături ale
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
unde începe piața publică începe de așijderea zgomotul marilor comedianți și bîzîitul muștelor veninoaseť (Friederich Nietzsche: Așa grăit-a Zarathustra). Dorința contactului cu lumea se asociază cu un dinamism nelimitat al creației. în economia acesteia avem a face cu un nesațiu, cu nevoia imperioasă a autorului de-a o dezvolta fără încetare ca și cum ea ar constitui o barieră împotriva forțelor ce riscă a distruge în orice moment armonia precară a ființei stigmatizate de inadaptabilitate. (continuare în pag. 31) Explicabil, poetul alunecă
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
de speranță, iată că timp de patru zile pe an există privilegiul de a ne putea teleporta într-un areal ferit de intemperii sociale, predispuși unor clipe de jinduită fericire și liniște sufletească. Contopirea cu natura, cu muzica înnobilată de nesațiul creativității, cu înălțarea spiritului la altitudinea regăsirii de sine - sunt plenipotentele condiționări pe care le aflăm neclintit în fiece ambient summertime sus-sus la Gărâna, în miraculoasa Poiană a Lupului, departe de lumea dezlănțuită, de conflicte, cataclisme, încălziri globale și alte
G?R?NA JAZZ FEST 2013 ? UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
spitalicești, sînt vecini cu cireșele ce se coc în pom, în vreme ce, deasupra, „doi porumbei se împreunează pe-o creangă". Reîntorcîndu-ne la actantul liric, să remarcăm că acesta caută și găsește mereu puncte de sprijin suplimentare în impactul cu criza thanatică. Nesațiul vieții e atît de puternic încît nu se mulțumește cu viețuirea pură, prezentă, colcăind de dorințe, întorcîndu-se spre trecut, anexîndu-și fragmente afective ale acestuia. Retrospecția se poate vădi la fel de benefică precum exersarea frenetică a actualității. Doctorița care-i face o
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
fi plăcut lui Creangă, dar și lui Eminescu... Așadar nimic nu e lăsat la o parte. Tentația eului însingurat de-a "recîștiga viața", de-a înfăptui "cucerirea supremă" a lumii, îmbrățișează toată gama omenescului, mobilizează toate corzile trăirii, într-un nesațiu al totalității vizionare care să reflecte totalitatea cosmică. Cu cît solitudinea e mai apăsătoare ("singur lingîndu-mi lacrimile/ mi-au plăcut întru atît de mult/ că am știut acolo cum să fiu singur:/ în așa fel singur! "), cu atît e mai
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
avut la spectacolul lui Mihai Măniuțiu cu Iubirea Fedrei, acea dihanie oribilă semnată de Sarah Kane! ș...ț Poate că pentru Sarah Kane și adepții desfigurărilor ei dezumanizante toată tragedia greacă se rezumă la pulsiunea erotică. La sînge, crimă, incest, nesațiu vulvar și cruzime falică. Nu-i poți convinge că orfismul bate freudismul. Dar de ce simte nevoia un arhitect baroc de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv și convulsiile animalice, într-o morbidă beție de sînge, greață și
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
imanență solară, uscată, "ca un ceas solar în memoria deșertului". Avem a face cu un "realism" lăuntric al viziunii ce reduce totul la tirania contingenței, la infinitul aparențelor, la o exaltare nemijlocită în raport cu ele. Intemperanța verbală, postura "eruptivă" a subiectului, nesațiul emisiilor sale ce se prezintă în suprapuneri simultaneiste divulgă un cult al obiectelor în sens generic, a căror năvală nu e depășită de vreun sens. Creația se așterne pe întinse suprafețe de flăcări glaciale, exprimînd zbuciumul materiei incapabile a-și
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Criteanu, op. cit., p. 79 footnote>. Ca o sintetizare a mijloacelor prin care se poate elibera cineva de această înjositoare patimă, Fericitul Ieronim spune: Dacă vrei să-ți păstrezi curăția, să te păzești de următoarele șase lucruri: 1. De îmbuibare sau nesațiu, pentru că după cum nu se poate stinge focul cu smoala, tot astfel cel căruia îi place mâncarea și băutura multă, nu va putea să se ferească de curvie. 2. Este bine să fugi de lene, pentru că cine fuge de lene, în
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]