98 matches
-
Acasa > Stihuri > Semne > DUHULUI MEU, DIAVOLE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Duhului meu, diavole Tentacule, tentații se desfășoară-n spațiu, Se împreună vise cu geamăt și nesațiu, Întrevăzute glorii uitate în unghere, Spre altă lume caut, sosește o părere. Neînfrățite sfere, ca sânii unui nud, O clipă, te ascunde un întuneric crud, Zâmbești, culori, palete sub ochiul tremurat, Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat. Din umbre crește
DUHULUI MEU, DIAVOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353133_a_354462]
-
Acasa > Poeme > Antologie > IUBIRE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Iubire Tentacule, tentații se desfășoară-n spațiu, Se împreună vise cu geamăt și nesațiu, Întrevăzute glorii uitate în unghere, Spre altă lume caut, sosește o părere. Neînfrățite sfere, ca sânii unui nud, O clipă, te ascunde un întuneric crud, Zâmbești, culori, palete sub ochiul tremurat, Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat. Din umbre crește
IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358858_a_360187]
-
povestește într-un număr din 1919, în aceeași publicație în articolul Colaboratorii întregirii neamului, cum Iorga „a semănat pretutindeni în călătoriile sale prin toate regiunile românești, înflăcăratele sale credințe” prin acele cuvinte pe care români de peste hotare „le sorbeau cu nesațiu”, rostite cu „acea elocință și libertate de cuget care sunt pecetea geniului său, subjugător de suflete”. Dar sufletul lui Iorga a fost mai întâi de toate subjugat de Eminescu, de la care a preluat misiunea pe care a dus-o atât
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
tras mai greu ca alții N-am mutat din loc Carpații Înhămat pe cerul vieții Dar am străbătut cîmpia Unde cîntă ciocîrlia Înhămat la carul vieții În răcoarea dimineții Și am străbătut un spațiu Inundat de ciocîrlii Respirînd plin de nesațiu Viersul lor de pe cîmpii Înhămat la carul vieții Unde sîntem toți copii Și de-aceea nici în lume, Nici în brazda legendară Nu vom mai avea alt nume Înhămați la carul vieții! FIN POEME IN IUNIE 2 1 Vrînd să
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
Iarna mistuie tăcerea și umbra aburoasă A unui râu irezistibil și nebotezat. Și victime și martori vom fi acestei albe stări, Și vom picura diformi neputincioși prin spațiu; Ne vom hrăni cu aceleași anodine întrebări, Puse în refrene zdrențuite, cu nesațiu. 04/ 10/11 Referință Bibliografică: ACELAȘI EXERCIȚIU / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 896, Anul III, 14 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ACELAŞI EXERCIŢIU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342160_a_343489]
-
ador și sănul care, Ți-l ating pe spații mici, Este cea mai dulce floare, Ce în palmă-mi lasă,milioane de furnici. # Îți iubesc mersul șarmant Pare că valsează-n spațiu, Eu par simplu figurant, Am în ochi adănc nesațiu. # Mă-nfiori șoptindu-mi tainic, Dragi cuvinte de alin, Încăt simt adănc și karmic, Tot ce ai tu cristalin. # Te iubesc de-ți văd defecte, Chiar mă simt că-s cineva Cănd le văd așa perfecte , Parcă sunt la cinema. # Îți
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342639_a_343968]
-
către această duce prin pădure. A traversat pădurea singur, fără teama de animale sălbatice, ca într-un prim fragment dintr-un film al inițierii! Înzestrat în suflet și simțire cu receptori pentru mesajul divin, pentru completarea acelui gol plin de nesațiu al spiritului (”pentru că omul mai trăiește și cu Cuvântul Lui Dumnezeu, nu numai cu pâine”), pe care nu-l poate da decât apropierea de Dumnezeu, și-a găsit calea spre slujirea altarului și făptuire. Dumnezeu, cunoscându-i sufletul a îngăduit
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
de argint Într-o eternă sărbătoare. Mă roteam . Mergeam rotindu-mă și ascultam. Nimic nu putea fi rostit Nici despre efemer, nici despre infinit Pentru că, fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt! Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu prin porțile de diamant ce singure se deschideau și-n depărtare ca o nostalgie rămâneau castele albe, albi copaci pe care mugurii plesnind însuflețesc destăinuind ținutul de argint. Referință Bibliografică: Hiperboreea / Elena Armenescu
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382056_a_383385]
-
-așa îl vrea partidul : Când un zbir, când doar bufonul ce linge de foame blidul sau „mănâncă” microfonul. La orice adversitate se zburlește rău, săracul Bârfește pe cine poate, l-a „mâncat” și ... Șo ! Pe altul ! Lăcomia îl îndeamnă dând nesațiu visceral . Nu-și dă seama ce înseamnă a fi OM, să ai moral. E prea tare în „dantură” golănașul nostru, nene, și-i dotat de la natură să mănânce până geme ! Întrerupe pe oricine ! Gura-i mare când vorbește... Numai el
„CANIBALUL” DIN PARTID de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372934_a_374263]
-
favoare’... Mintea-i prima ce minte simțirea pură, Îngramădind vise în nebună adunatură, Spintecând candoarea din inimi o alungă, Simțiri-le umane's din fașă-n străpungă... Sunt unii ce dintre a orgoliu-i se-nbată, Azi beau prea mult, dar nesațiul îl arată, A doua zi caută iar ce ieri nu le-a ajuns, În pre’multa mareție orgoliul e străpuns... Din vina trecutului mai caută o măreție, Trufia bată’o vina bravează-n acea beție, De-a fi ‘prea’...dar
DICTAREA MINŢII... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346922_a_348251]
-
tot ce mi-e foame, de tot ce mi-e dor de glezne de fată, de lumea-n oglindă și de-o cantată unde lacrima rămâne năucă pictată pe vechiul poem din care adjectivele fac coloane de maci, un veșnic nesațiu ca poemele antice dulci ca mierea ale bătrânului horațiu îmi place s-ascult țârâit de greieri în noapte femeia lascivă absentă să-mi cânte în șoapte femeiea cea dulce și tristă de prin eminescienele taverne ironică tandră căreaia dumnezeu i-
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
chip de faptă. Din nemărginiri mii de harfe cântă când de-abia le-ating degete de îngeri în timp ce-n nucleu Spiritul frământă izbânzi și-nfrângeri. Universu-i punct infinit ca spațiu, un magic cuvânt ce-ntruna creează în nestăvilit și veșnic nesațiu care vibrează. Ai să îi revezi fețele superbe când îți va zâmbi din etern iubirea și-ai s-admiri vrăjit cum iese din verbe Desăvârșirea. Vor veni atunci heruvimi cu scuturi și săbii părând raze ireale în inima ta revărsând
UNIVERS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378663_a_379992]
-
de la 1867 au fost cea dentîi desfidere dată regimului constituțional, iar consecuența imediată și vădită a epocei reteveiului și a influenței morale a fost că, în proporția în care s-au violat garanțiile constituționale și s-au pus la discreția nesațiului ambițiilor, în același raport s-a compromis și starea economică prin concesia Strusberg și prin cheltuiele[le] nesocotite ale anilor 1867 și 1868. {EminescuOpXI 27} Precum o zidire la care se simte vreo deteriorare, daca nu vine arhitectul să oprească
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Valeriu Gherghel continuă. (Nu sînt singur!!!); - am încercat să reiau imensa pînză părăsită în ianuarie: durerea pe locul contuziei m-a făcut să urlu. Ahahaaa, a percutat, pe culoar, jubilația vecinului Aguridă; - și cîte încă... La care voi reveni cu nesațiu. 25 aprilie Nu numai pentru Iași, chestiunea galeriilor de artă e una problematică; Bucureștiul însuși se confruntă de foarte mulți ani cu ea, reușind doar simptomatic să o rezolve. Adevărat e că ingenioasa și intrepida Capitală a recurs la soluții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plină de umor, nu? 16 decembrie Ce ar mai fi fost de spus despre divinul monstru sacru? Tot secolul trecut acaparîndu-și-l de altfel în exclusivitate își consumase cvasitotal rezervele mediatice, bibliotecile (fie ele ale Congreselor sau nu) deveniseră neîncăpătoare pentru nesațiul exegetic picassian. Ș totuși mai rămăsese un loc de lățimea unui îngust cotor în care să încapă cartea nepoatei pictorului, Marina (evident, Picasso, evident, pentru că misticul nume avea să-i aducă, pe lîngă substanțiale beneficii, mai cu seamă după moartea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apostrofă politică. Cum să numim în adevăr pe aceste bipede cari n-au nici rușine, nici onoare, nici remușcare, cari, incapabile de bine și adevăr, nu pot fi puse în mișcare de nici un motiv abstract și uman, ci numai de nesațiul pântecelui și de viciile cari - i mănâncă pe la toate încheieturile? Cine cunoaște de ex. pe acest Dimancea, foarte mărginit și foarte impertinent, care nu pricepe nimic și s' amestecă în toate, care nu-și datorește cariera sa decât împrejurării că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
același coordonate, dar aduc teme, elemente și nuanțe noi. E cazul mai ales în Locul unde aștepți, în care pulsațiile încordate, aspirația torturantă către „rotundul întreg”, către acel punct inițial al cosmosului „unde izvoarele vieții și morții se-ntâlnesc”, reafirmarea neostoitului nesațiu pentru febrile interogații, nostalgia, mai accentuată acum, provocată de trecerea vremii, conștiința apropierii orizontului morții coexistă cu liniștea durerii („Lacrima curăță noaptea de noapte”, Frunză cu ochii de pasăre), cu alternanța încrederii și neîncrederii în capacitatea cuvântului de a descifra
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
a unor posibilități ale versului. Poetul prea grăbit, admonestat altădată pentru „multele stângăcii, facilități și contradicții în imagini” (G. Călinescu), este acum un ludic, un candid fermecat de cuvinte („Plânge diavolul din mine / În candoare de sabine. Plânge iarba în nesațiu / Și mi-e dor de un Horațiu [...] Plânge-un om în joc de roate / Spițele sunt rupte toate.”). E preocupat nu de versul pletoric, ci de exprimarea lapidară, sentențioasă, astfel încât scrisul supravegheat, rafinamentul exercițiului stilistic din „panoramele” sale îl înscriu
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
ironic și profund, e visător sau activ, jovial sau cinic, pașnic sau malefic. Blajinului August pălărierul, care întruchipează spiritul de toleranță, relația cu toposul domestic, i se opune fanaticul până la crimă Anghel. Sentimentului conjugal și matern al Feliciei îi răspunde nesațiul erotic al Silviei Racliș. De o parte căminul, cu jocuri nevinovate, de cealaltă cârciuma, cu petreceri sinistre. De o parte iarna sărbătorească, de cealaltă vara tulbure și tulburată. S-ar zice că într-una din zile eroii sunt în paradis
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
chipul unei zâne după ele. S-ar pricepe pe el însuși acel demon... s-ar renaște, Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaște PROG STOP {EminescuOpI 161} {EminescuOpI 162} Și, pătruns de-ale lui patimi și amoru-i, cu nesațiu El ar frînge-n vers adonic limba lui ca și Horațiu; Ar atrage-n visu-i mândru a izvoarelor murmururi, Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-apururi, Și-n acel moment de taină, când s-ar crede că-i ferice, Poate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de mirare - Viața fost-a grea cărare. Timpul meu cu noapte densă Cere-n rugă recompensă; Vrea acum ca altădată O făclie-mbălsămată. 19 iunie 2004 DINCOLO DE TIMP ȘI SPAȚIU Dincolo de timp și spațiu Este ce-i esențial, Către care cu nesațiu Visu-i preferențial. Iar aicea-n timp și spațiu Unde-n drum mă simt stingher, Pe Luceafăr și Horațiu Îi admir ca din ungher. Cu tablete și perfuzii Mă strecor ca prunc timid Cu oceanul de confuzii Adunate-n scris hibrid
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Cuvintelor, armură ca-n beton, C-o amintire scrisă-n colțul ciornei Vom da și limbii, cutezanță-n ton; Ori râvnei, căutându-i în esență Un orizont, în definitul spațiu, Vom prelungi șederea-n existență Și-n nesfârșitul de frumos nesațiu; O floare doar, schimbând-o prin culoare, Ori prin mireasmă, dându-i alt parfum, Din tot ce-i vis, vom transforma-n valoare Jaloanele, celui mai tânăr drum...
DRUMUL SPERAN?EI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83790_a_85115]
-
plural, așa cum îl rostește Blândul Nazarinean: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Vrem înțelegere, vrem dreptate, vrem legalitate. Cerem respectarea legilor pământești și dumnezeiești. Întunecate minți, treziți-vă! CÂNTECUL Dincolo de puterea cuvântului începe puterea cântecului. Cântecul nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prăbușit un munte pe mine. Strivit de greutate mai mult decât de durere, m-am lăsat târât de ea, ca un obiect, până ce amândoi am ajuns în curtea spitalului și de aici în stradă. (Mi-aduc aminte că trăgeam cu nesațiu în piept aerul rece al nopții, ca un bolnav care se sufocase până atunci.) Pășind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziată, Alexa îmi destăinui aproape în șoaptă: ― Acum o oră și jumătate, pe când mă pregăteam de culcare, o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de incultură, de neînțelegere“. Ei bine, dinspre incultura mea vine întrebarea echivalentă: cât de motivat-cultural este disprețul multor arhitecți față de specificul arhitectural bucureștean, care desfide în chip esențial cultul enormului geometric? Cât de justificată este ura unor arhitecți - aliați cu nesațiul dezvoltatorilor și dedulciți la arghirofilia investitorilor - față de dulceața, calda intimitate, armonia și nobila sveltețe a stilului neoromânesc? Nu inventez nimic. I-am văzut și auzit cu groază la întâlnirile inițiate la „Capșa“ de Jurnalul Național, la reuniunile organizate de frumoasa
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]