9,277 matches
-
Scrib faimos, Eliade nu e în opera lui așa cum Brâncuși trăiește în fiecare milimetru al “Zborului”. Da, a existat odată un român care a formulat excepția de la regulă conform căreia românii nu pot da lumii “ceva care să dureze la nesfârșit”. Brâncuși a creat (dacă înțelegeți cuvântul), Brâncuși a reușit să își sape numele lângă al lui Rodin, Brâncuși e singurul român a cărui opera a intrat în circuitul valorilor universale. Eliade a avut mult de câștigat după această emisiune. Am
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost și cărți (în fine, pergamente sau papirusuri, tăblițe de argilă ș.a.m.d.) printre posesiunile regelui Midas. Am mari îndoieli. Cărțile inspiră alchimia, niciodată nu i se
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost și cărți (în fine, pergamente sau papirusuri, tăblițe de argilă ș.a.m.d.) printre posesiunile regelui Midas. Am mari îndoieli. Cărțile inspiră alchimia, niciodată nu i se
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
omul. Opera lui "Dumnezeu" e cât se poate de perisabilă. Dispariția întregii umanități a devenit astăzi o chestiune tehnologică. Dacă din om nu mai rămâne decât un pumn de pulbere, de ce ar trebui ca opera de artă să trăiască la nesfârșit? Nu voi înceta să-l pomenesc pe Caragiale: important e ca o operă de artă să nu fie născută moartă, să vieze, fie și o secundă, nu să fie veșnică. Pe urmă, acceptă cineva să fie un simplu zidar care
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
studiu e vorba de corespondența de familie a autorului lui Ion, salvată de la imixtiunile soției și fiicei acestuia de către Gabriel Strempel, care nu le-a restituit pe toate din fondul BAR cînd i-au fost solicitate, și de problema proceselor nesfîrșite intentate de fratele mai mic al lui Rebreanu pe tema paternității Puiei, fiica romancierului. Foarte interesant! Un scurt dosar de presă Care parte dintre ziarele din București au editorializat despre cartea fostului președinte al României, Emil Constantinescu. Note proaste de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
o cale infinită, dacă e întrebat unde se află, răspunde: "pe cale", iar dacă e întrebat de unde vine, răspunde "de pe cale"; dacă, în sfîrșit, i se pune întrebarea încotro merge, răspunde: "spre cale, venind de pe cale". De aceea, o asemenea Cale nesfîrșită se numește locul călătorului și ea este Dumnezeu". Raporturile dintre geografia sacră și cea simbolică sînt examinate, cu tehnică de miniaturist, în ultimul capitol al lucrării. Geografia simbolică e legată de importanța locului însemnat, reper peisagistic al realității căutate cu
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
noastre. Mai ales că înțelepciunea este printre puținele lucruri de preț pe care soarta nu ți le poate răpi. Ca, de altfel, și credința - unica posibilitate autentică de a lua în posesie propriul destin. Amândouă sunt arme rare, de o nesfârșită precizie, cu care Ștefan Niculescu a dobândit știința învingătorului fără învins, a cuceritorului fără pradă, ce se adapă din tradiția unui spațiu imens, pentru a îmbogăți un timp eroic. Cândva, în studenția mea, Ștefan Niculescu mi-a recomandat să citesc
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
valoarea sau că ai fost un biet lăudăros. Mult mai inteligent este să-ți lauzi adversarii. Ieși bine și dacă pierzi, și dacă învingi. Ca să nu mai spun că, văzîndu-i pe alde Borcea, Halagian, Andone, Florin Marin, Pinalti dînd la nesfîrșit vina înfrîngerii pe erori de arbitraj, mă apucă amețeala. Fiți bărbați, domnilor, și recunoașteți că v-a bătut unul mai bun; data viitoare, veți fi dv. cei care bat și în drept să li se recunoască superioritatea. Văietăturile de babă
Ratingul are sex by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14736_a_16061]
-
conducerea a sunat stingerea. Proverbul românesc vorbește de aruncarea copilului din albie odată cu apa murdară. Proverbial, Senatul României! Altă știre: la singurul Centru specializat în diabet din Capitală, la 40.000 de bolnavi, se fac zilnic, de la 3-4 dimineața, cozi nesfîrșite. Bieții bolnavi, majoritatea în vîrstă, se înscriu pe liste, stau la uși, îi așteaptă pe puținii medici, singurii în măsură să le prescrie insulina salvatoare, și asta vreme de ore și ore. Imaginile erau incredibile. O întrebare se pune: oare
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
dacă băncile n-ar fi ocupate, de la răsăritul soarelui până binișor după apus, de eterna grupă vigilentă a pensionarilor. Ca-n poveștile cu paranormali, deși se mai întâmplă să moară, ei rămân nemuritori la punctul de observație! Cititorul sătul de nesfârșitele mele cârteli se va întreba: "Dar ce ai făcut tu ca să schimbi toate acestea?" Mulțumesc de întrebare! Ceva-ceva am făcut. De pildă, vreo două sezoane am săpat, am însămânțat iarbă, am fixat în jurul dreptunghiului verde un gărduleț de sârmă, am
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
în Statele Unite, un ambasador capabil, Sorin Ducaru, e sistematic bruiat de prezența la New York a unui fel de brontozaur antedeluvian, proptit mai-mare peste misiunea română de la New York. Subtilele faulturi pe sub masă, sabotarea cu cinism a inițiativelor îndrăznețe, promovarea tehnicii băltirii nesfârșite au fost ridicate la nivelul unei veritabile arte. Pe când se afla la Washington, Geonă știa măcar să-și folosească eficient obrăznicia... Ei bine, pentru controlarea acestei lumi anchilozate, pentru privilegiul de-a da ordine fără sorți de-a fi puse vreodată
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
-i trece prin cap să renunțe la baza de putere agonisită cu atâta trudă. Pentru că, nu-i așa, plecarea lui de la Cotroceni, în 2004, nu înseamnă decât renunțarea la o treaptă a rachetei pe care visează s-o piloteze la nesfârșit...
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
două există mai mult decît tovărășie de cameră. Pentru narator sexul este prin definiție legat de bărbați. Doar relațiile cu diverși "tipi" sînt însoțite de sex. Alex înseamnă, se pare, tocmai evadarea din jocul posesie-posedat. Și se poate specula la nesfîrșit pe această temă. De reținut este tocmai reținerea autoarei, ea nu dorește să șocheze cu tema aleasă, aparent nu dorește să epateze pe nimeni. Experiența descrisă este presărată cu multe elemnte care întăresc autenticitatea situației. Studentul român al anilor '90
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
folosi tehnologii robotizate? Mai putem trăi fără pilot automat, www și e-mail? Și asta doar în zona "bunurilor de larg consum" ale ciberneticii. Într-un plan mai elevat se discută de previziune/decizie, cercetare operațională și teoria jocurilor strategice cu nesfârșite aplicații în economie și arta războiului. Pe o altă direcție, conceptualizarea feed-back-ului stabilește legătura cu biologia și neurologia. În sfârșit - într-o enumerare sinoptică - abordarea sistematică/structuralistă ajunge până în domeniile lingvisticii (semiotică), ale științelor umaniste și sociale. Cu asemenea palmares
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
eu bat la ușă și-i zic: "Hei, Jim, încetează să scrii sau încetează să râzi". Și Sollers continuă povestea: "Ca toți marii scriitori, Joyce și-a ales modul de a fi neînțeles în timpul vieții pentru a fi interpretat la nesfârșit după moarte..." Stratul de limbaj pornografic din Ulysses e datorat Norei. Dar Nora nu i-a citit cărțile. însă, când sicriul lui a fost coborât în groapă, a strigat: "Jim, ce frumos ești!" Sollers, în traducerea fermecătoare a lui Dinu
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
Ghe se întreabă. Dar să trecem la povestea de dragoste "centrală" a romanului, aceea dintre Ghe și tînăra studentă la Literele bucureștene Marta. Poveste epistolară la început, cu scrisori altfel "slăbuțe" literar - dar amorul prostește, nu-i așa?, "materializată" după nesfîrșite zbuciume și tribulații în apartamentul unui prieten. Moment în care perspectiva lui Ghe, de unde era mai degrabă "silly", devine de natură să ne lase bouche bée. Scenele de sex sînt paralizante: Ghe, bărbat de 50 de ani ajuns la a
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
cu fulgerele brațelor lui și știa să țină în brațe, ca pe un fulg, orice femeie care știa să i se apropie de suflet...". Și, oricît ar părea de diferiți, în toate povestirile se reflectă același personaj, care încearcă la nesfîrșit să evadeze și eșuează de cele mai multe ori lamentabil. Tocmai de aceea autorul a indicat cheia de lectură ca fiind "colonia penitenciară oranj" - spațiul perfect închis în care lumea poate fi paradisiacă; soră vitregă a îngrozitorului tunel oranj sub care lui
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
în mișcare, Antonio a avut un presentiment: de parcă... fulgerătoarea întâlnire a privirilor ar fi stabilit fără știrea lor o legătură neștirbită în veșnicie. Deja în trecut, mai mult decât o dată, constatase incredibila putere a dragostei, în stare să reînndoade cu nesfârșită tenacitate și răbdare, de-a-lungul unor întâmplări amețitoare, două fire foarte subțiri care se pierduseră în confuzia vieții, de la un capăt la altul al lumii". Cât despre urmele kafkiene pe care criticii le-au detectat în romanele lui Buzzati, autorul s-
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
de pronunțat, aceeiași profesori care antipatizează numele și în consecință și copilul, același efect de simpatie la cititor. Două lucruri însă esențial diferite: lipsa tragismului (nici nu se comentează de fapt evreitatea numelui, ci doar exotismul sonorității) și lipsa analizei nesfîrșite, a psihologizării, a comentariului. Oscar e un băiat mult mai "normal". Cam nepăsător, foarte precoce sexual, cu obsesii specifice: poze cu fotbaliști, filme, jocuri de cuvinte, dintr-o familie burgheză, dar suficient de înțelegătoare, personajul se anunță simpatic și neproblematic
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
să mergem pe țărmul mării (nu zărise încă marea de la sosirea la Neptun), să ne așezăm pe o bancă și să stăm de vorbă. I-am oferit brațul și am ajuns în fața mării pe care Nina Cassian o iubește la nesfîrșit, așa cum mi-a mărturisit. Un vînt puternic și-a lăsat amprenta sonoră prin microfon pe banda de casetofon... Stăteam cu spatele la mare, soarele se pregătea să apună, culorile peisajului aveau tandrețea unor vechi decoruri de teatru, ușor prăfuite. Dialogul nostru, dimpotrivă
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
la editura " Biblioteca Apostrof" reunește povestiri scrise între 1941 și 1997, în aceste condiții unitatea volumului fiind uimitoare. Conexiunea cu Kafka este cea mai la îndemînă, dacă avem în vedere atît obsesia lui Alexandru Vona de a-și modifica la nesfîrșit textele, niciodată mulțumit, cît și subtilitatea analizei relației dintre eul fragil, suprasensibil, singur printre obiecte (personajele lui Alexandru Vona nu comunică nimic cu nimeni) și nimicul, de cele mai multe ori concretizat în forma mult mai "accesibilă" a morții. Dar ceea ce la
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
plastic ce conțin rămășițele feților abandonați constituie singura legătură între aceste creaturi și specia umană. Că bogăția nu aduce cu sine nici un gram de demnitate, de civilizație, de bun-simț o dovedește comportamentul bandei de parveniți ce ne asasinează agramat în nesfârșite talk-show-uri. E deprimant să vezi cum marele fotbalist Hagi a reușit să se compromită în câteva seri la televizor cât n-ar fi reușit dacă întreaga lui carieră ar fi constat în ratări ale loviturilor de la unsprezece metri. Sigur că
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
cînd ploaia venea,/ La Petersburg, prin iulie, cînd toți plecau în Crimeea și pe la țară./ Astăzi, prin orașe, te sufocă turma dezlănțuită a mașinilor./ La sanatoriu îmi țiuiau urechile de liniște...". Lumea sanatoriului (și a spitalelor) aduce în pagină bolile "nesfîrșite și voluptoase" iar moartea își trimite semnele, "familiară ca un guturai", chiar dacă "discretă ca un parfum păstrat în sticluțe de mărimea unei unghii". De aceea multe din evadările din spital au o ușoară temperatură, ca de febră: "îmi intrase în
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
jertfește sieși, căci nu figurează nici neantul nici transcendența, ci doar o concretețe ce se leapădă imagistic de sine, ce se desfoliază cu o diafană întristare: "Alergai peste maci/ Cu brațele întinse către un chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se adresează
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
constituie un model interesant pentru proza română actuală. Țepeneag propune un model echilibrat - combinarea mobilității narative cu forța tematică a unor evenimente contemporane. Supără punerea în abis clasică (dialoguri cu cititorii, redactarea romanului concomitentă cu desfășurarea subiectului etc.), repetată la nesfîrșit. Irită și lungimea proiectului, ajuns deja la al treilea volum și încă neterminat (deși fiecare dintre volume pare o variantă mai reușită a celui precedent). Maramureș are avantajul dispariției personajului-cititor. Paradoxal, o ieșire din scenă benefică... în Pont des Arts
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]