299 matches
-
Trebuie spus că în momentul de față, în Siria, există un mozaic foarte interesant al creștinilor, în sensul că avem de-a face cu cel puțin patru Biserici importante. Este vorba de Biserica Ortodoxă a Antiohiei, Biserica Asiriană a Răsăritului (Nestoriană), care s-a format după Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451, și Biserica Armeană. De asemenea, Biserica Catolică cu două ramuri: cea Melkită și cea Maronită. Până în anul 2011 nu au existat conflicte religioase nici între confesiunile creștine
BISERICA CREŞTINĂ DIN ORIENTUL MIJLOCIU – ÎNTRE PERSECUŢIE, MUCENICIE, MARTIRIU, PROPOVĂDUIRE ŞI MĂRTURISIRE AUTENTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344800_a_346129]
-
un fel și mod specific, desigur, nu numai un mare teolog ci și un mărturisitor, un propovăduitor și, deci, un scriitor de strălucită vocație. Atunci când scria Trei cuvântări apologetice contra celor ce resping sfintele icoane, sau Contra maniheilor, sau Contra nestorienilor, Sfântul Ioan Damaschin se manifesta ca un polemist de mari resurse teologice, filosofice și expresive. Lucrările sale omiletice, capodopere ale oratoriei și artei retorice, îl arată a fi unul dintre cei mai mari creatori din istoria literaturii universale, ca, de
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
chip haric la Taina Mirungerii: - pentru a dobândi darul deosebirii duhurilor (diakrisis), discernământul ori dreapta socoteală. Aceasta s-a petrecut, desigur, în mod treptat pe parcursul ultimelor veacuri, și s-a datorat, în cea mai mare măsură, percepției distorsionate, de tip nestorian și augustinian, conform cărora cele cerești rămâneau tot mai mult „acolo și apoi”, oamenii gândind, din ce în ce mai mult, în sensul eshatonului iudaic de tip liniar-mesianic. Și astfel în locul contactului cu Împărăția și Tainele ei, acel eshaton adevărat creștin, care este un
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE S-A ÎMPLINIT ÎN LUNA OCTOMBRIE ANUL 2 [Corola-blog/BlogPost/344959_a_346288]
-
numele de Rum, adică romani, în calitate de moștenitori ai creștinilor bizantini "romani". - iacobiții, care vorbesc despre un singur ipostas cu o singura fire a lui Iisus Hristos; siriacii, copții și armenii, care sunt de acord cu ei, și se consideră "monofiziți". - nestorienii, care susțin existența lui Iisus Hristos a două ipostase și două firi, doctrina este îmbrățișată de asirieni. În forma ei eclesială tradiția arabă își găsește cea mai bună expresie în Biserica coptă din Egipt, cea mai mare dintre Bisericile vechi-orientale
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
să evidențieze relația dintre teritoriu și identitate, despre care voi încerca să vorbesc în acest material. Am văzut că în momentul cuceririi musulmane creștinii din această parte a lumii erau deja divizați, între ortodocși rămași fideli Imperiului Bizantin și melkiți, nestorieni sau monofiziți din regiunile periferice ale Imperiului și de dincolo de el, din Armenia, Egipt ori Siria. Aceste segmentări și fracționări confesionale stabilite în urma unor divergențe de ordin hristologic, generau noi diviziuni profunde de genul celor de ordin politic sau cultural
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
ei aveau episcopi greci, iar preoții și diaconii erau arabi. Creștinii monofiziți erau conduși pentru Egiptul copt, de către Patriarhul copt de la Alexandria, iar pentru restul Imperiului de către Patriarhul armean a cărei autoritate se întindea și asupra siriacilor-iacobiți, ca și asupra nestorienilor de la frontiera turco-persană, vorbitori ai limbii arameene. Maroniții proveneau dintr-o erezie ieșită din monofizism, numită monotelism, care accepta în persoana lui Iisus Hristos o singură voință, cea dumnezeiască. Ei erau situați din punct de vedere geografic, în regiunea Libanului
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
II-lea război mondial în Egipt. O altă comunitate, victima, de data aceasta a unui veritabil genocid au fost asiro-caldeii. în secolul al XlX-lea ei trăiau la limita dintre două Imperii: cel Otoman și cel Persan. Ei erau descendenții nestorienilor, Biserica ce a cunoscut o expansiune misionară deosebită, până în Tibet și Java. Nestorienii au fost distruși de invazia mongolă, cei rămași refugiindu-se în regiunile muntoase. În Evul Mediu ei s-au împărțit în două ramuri: cea a asirienilor rămași
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
a unui veritabil genocid au fost asiro-caldeii. în secolul al XlX-lea ei trăiau la limita dintre două Imperii: cel Otoman și cel Persan. Ei erau descendenții nestorienilor, Biserica ce a cunoscut o expansiune misionară deosebită, până în Tibet și Java. Nestorienii au fost distruși de invazia mongolă, cei rămași refugiindu-se în regiunile muntoase. În Evul Mediu ei s-au împărțit în două ramuri: cea a asirienilor rămași nestorieni și cea a caldeilor atașați Romei. Originea lor etnică ridică și astăzi
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
Biserica ce a cunoscut o expansiune misionară deosebită, până în Tibet și Java. Nestorienii au fost distruși de invazia mongolă, cei rămași refugiindu-se în regiunile muntoase. În Evul Mediu ei s-au împărțit în două ramuri: cea a asirienilor rămași nestorieni și cea a caldeilor atașați Romei. Originea lor etnică ridică și astăzi unele probleme pentru specialiști: sunt ei descendenții vechilor asirieni, arabizați sau îi reprezintă pe kurzii aramaizați, iar apoi arabizați? Indiferent de ipoteză, cea mai mare parte dintre ei
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
Dr. Dumitru Stăniloae, Op. cit., p. 182. [21] Paul Evdokimov, La priere de l”eglise de l”Orient, Paris, 1971, p. 59. [22] Alexander Schmemann, Euharistia, ed. cit., p. 172. [23] Practica „sărutării păcii” s-a păstrat în practica liturgică a nestorienilor, a copților și a armenilor. [24] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehezele, în Volumul „Izvoarele Ortodoxiei”, volumul 6, 7, traducere în limba română de Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Cateheza V, 3, București, 1943, 1945. [25] Fericitul
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
chip haric la Taina Mirungerii: - pentru a dobândi darul deosebirii duhurilor (diakrisis), discernământul ori dreapta socoteală. Aceasta s-a petrecut, desigur, în mod treptat pe parcursul ultimelor veacuri, și s-a datorat, în cea mai mare măsură, percepției distorsionate, de tip nestorian și augustinian, conform cărora cele cerești rămâneau tot mai mult „acolo și apoi”, oamenii gândind, din ce în ce mai mult, în sensul eshatonului iudaic de tip liniar-mesianic. Și astfel în locul contactului cu Împărăția și Tainele ei, acel eshaton adevărat creștin, care este un
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
viață în chinovie. Simțind că trece la DOMNUL, împovărat de bătrâneț' Pe Ucenicul său Dalmat, în Mânăstire l-a pus Stareț ! Fiind lângă Constantinopol, Patriarhul a venit Și pe Dalmat în Preoție, din Diacon, l-a Hirotonit ! Luptat-a cu nestorienii și cu Diavolii zăriți A fost la Sinodu-al lll-lea și-a ajutat Sfinții Părinți ! Rânduit Arhimandrit, la "Mânăstirea Ďalmat" Fiind la vârsta senectuții, în Cer la DOMNUL s-a mutat ! Egumen în locul său, Faust fiul i-a urmat Slujind în
SF.MC.SALOMEEA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372107_a_373436]
-
de Constantinopol. Concluzionăm, cel dintâi ierarh al Bisericii scythane, din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446, 448, arhiepiscop era Ioan, apărător al credinței adevărate și adversar al ereziilor nestoriană și monofizită, în 449, Alexandru, care a condamnat erezia lui Eutihie și a semnat actele de condamnare ale acestuia. În 458, thronosul tomitan era ocupat de Theotim II, care apăra cu fermitate profesiunea de credință a părinților de la Chalcedon (451
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
evidență virtuțile războinice ale mongolilor. Concret, încă din 1207, Gingis-han a început supunerea populațiilor de vânători din regiunea pădurilor nordice, kirghizi și oirați, apoi, în 1209, a supus pe uiguri, așezați la nord de Tibet, popor turcic convertit la creștinismul nestorian, care n-au opus rezistență. După aceste reușite militare asupra unor populații simple de stepă, în 1211, ofensiva mongolă s-a îndreptat spre o civilizație sedentară superioară, China, împărțită, la începutul secolului al XIII-lea, în trei mari state: 1
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
451. Le numim "necalcedonene". Vorbind pe șleau, se poate observa în această bifurcație din sînul creștinătății punctul de plecare al divorțului Orient/Occident, care se va concretiza în despărțire la sinodul de la Frankfurt, din 794. Bisericile orientale, supranumite exterioare sau nestoriene, înclină către distingerea pur și simplu logică a celor două naturi. Ele se vor numi "monofizite" și se vor consacra contemplării Verbului etern, meditației adoratoare a divinității lui Hristos. Bisericile occidentale înclină spre distincția reală a celor "două naturi care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
divinității lui Hristos. Bisericile occidentale înclină spre distincția reală a celor "două naturi care îl alcătuiesc pe Iisus, consubstanțial cu Tatăl prin latura divină, și cu noi prin cea lumească". Un principiu de pasivitate și de imobilitate în Orient (la nestorienii din Egipt, asirienii din Caldeea, siromalabarii din Kerala etc.) și un principiu de dinamică și activitate, în Occident. Orient sihastru al renunțării la lume, pietrificat prin gîndirea Unicului, în care lumea de aici este subordonată uneia de dincolo și există
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci când papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul din Calcedonia din 451, care nu e menționat în lucrare; într-adevăr, autorul condamnă erezia nestoriană, dar nu pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie din Constantinopol. Opera a fost transmisă anonimă și a fost atribuită de Casiodor lui Prosperus din Aquitania; abia în acest secol s-a impus ideea că aparține lui Quodvultdeus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
toate formele bunătății lui Dumnezeu, încă de la facerea lumii, fără să fie preocupat de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sunt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o doctrină stoică pe care Claudian Mamertus o contestase tocmai în acei ani în tratatul său despre Condiția sufletului (De statu animae), scris în 468. În sfârșit, trebuie să amintim zece scrisori, între care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă probabil atunci când Faustus se găsea încă la Lérin; celelalte au fost trimise lui Ruricius din Limoges. De la Sidonius Apolinarie aflăm că Faustus era un foarte apreciat predicator; multe din predicile sale au fost cu siguranță publicate, dar s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Liber pontificalis, este poate acel Leon de care vorbește Augustin (Epist. 191, 1). A fost un diacon influent pe lângă papa Celestin I (422-432) și, considerând că e necesar ca și Sfântul Scaun din Roma să-și exprime părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului din Constantinopol, prin scrierea Despre încarnarea Domnului (cf. p. ???). În 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la cererea papei Leon, prin care maniheii sunt scoși în afara legii. Însă era o perioadă de grave tulburări în Imperiul Roman de Apus, redus de-acum doar la Italia, și acestea afectau și Biserica Apuseană care, confruntată cu neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliindu-se din când în când cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unele clarificări în privința punctelor controversate ale problemei. Ulterior, el îl însoțise pe episcopul Reparatus din Cartagina la Constantinopol și la Alexandria și grație acelei călătorii putuse să adune, el, un occidental, chiar din locul unde se născuse controversa monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. Întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și grație acelei călătorii putuse să adune, el, un occidental, chiar din locul unde se născuse controversa monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. Întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de cele Trei Capitole, pentru că autorul vrea să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un anume Pavel. Școala din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edessa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edessa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edessa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edessa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru a-și instrui elevii, lăsându-i-l apoi lui Iunilius. Acest manual, tradus în latină și transformat sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]