85 matches
-
naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorie (la fel ca Prosper din Aquitania, mai tîrziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, deoarece pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos ar fi meritat uniunea cu măreția divină grație unei vieți virtuoase. Potrivit lui Cassian, Nestorie este cel ce îl separă pe Fiul lui Dumnezeu de Cristosul întrupat: în consecință, imitarea lui Cristos și credința în Cristos, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Cristos, care constituie idealul ascetic al creștinului, nu sînt îndreptate către Dumnezeu, ci către un om. Creștinii n-ar putea fi transformați în Dumnezeu dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are importanța ei în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care Cassian îl combate aici, este înțeles conform tiparelor pe care teologia romană tocmai le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi transformați în Dumnezeu dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are importanța ei în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care Cassian îl combate aici, este înțeles conform tiparelor pe care teologia romană tocmai le elabora. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie conformă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adică pînă prin 435. în 434 el a scris, sub pseudonimul Peregrinus, două Memoriale (Commonitoria); primul conținea probabil particularitățile esențiale prin care credința catolică se deosebea de erezii, iar cel de-al doilea aplica respectivele „semne de recunoaștere” la condamnarea nestorianismului, promulgată la conciliul de la Efes din 431, însă această scriere nu ne-a parvenit; o cunoaștem doar din ceea ce ne spune Ghenadie. Sfînta Scriptură, afirmă Vincențiu de Lerin, nu poate fi singura normă pentru adepții credinței creștine, deoarece poate fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
451, iar primele două și la Constantinopol în 553. Prima scrisoare adresată episcopului Acaciu de Melitene (Epist. 40; ACO I, 1, 4, pp. 20-31) prezintă tratativele care au dus la formula amintită și o apără de acuzațiile de cedare în fața nestorianismului. Cu scopul de a determina și alte personaje din gruparea sa să accepte formula de uniune sînt scrise și epistola către Eulogios, preot alexandrin și agent al lui Chiril la Constantinopol (Epist. 44; ACO I, 1, 4, pp. 35-37), ori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a putut întoarce numai cu ajutorul armatei în 453, însă, între timp, Theodosius, uzurpatorul numit în locul său la presiunile călugărilor, hirotonise numeroși episcopi strîns legați de tradiția instituită de Chiril. Și în Siria, la Antiohia, a cărei teologie era totuși rădăcina nestorianismului, monofizismul s-a impus prin patriarhul Petru Fullon (469/470-490), care a trebuit să fugă de mai multe ori și de tot atîtea ori a reușit să se întoarcă. în Siria, triumful monofiziților n-a fost complet; și aici el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod curent Tomus ad Armenios. în 435, cîțiva clerici din Armenia îi ceruseră lui Proclus - printr-o scrisoare păstrată în versiune siriacă - o expunere despre credință prin care să condamne doctrina lui Teodor de Mopsuestia, în care ei identificau sursa nestorianismului (despre acest episod și despre ulterioara implicare a lui Chiril, cf. p. 000). în răspunsul său, Proclus evită să-l menționeze pe Teodor, ca să nu fie nevoit să-l condamne în mod expres. După o primă parte (2-4) în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Constantinopol pentru a susține cauza lui Nestorie. După condamnarea acestuia, printr-un edict imperial, Irineu a fost exilat la Petra, în Arabia. îl întîlnim circa 10 ani mai tîrziu, prin 445, ca episcop de Tyr. Atacat cu duritate pentru nestorianism de către eunucul Chrysaphios, de Eutihie și Dioscor din Alexandria (care intervin pe lîngă Theodosius al II-lea și invocă, între altele, faptul că Irineu fusese căsătorit de două ori, ceea ce constituia un impediment canonic pentru ocuparea funcției de episcop), este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deoarece, în esență, nu diferă de orientarea lui Chiril și de cea calcedoniană; însă n-ar fi putut accepta niciodată limbajul celor două naturi, pentru faptul că el echivala natura cu ipostasul, după cum am arătat deja, îl obliga să detecteze nestorianismul în orice distincție a naturilor în Logosul întrupat. în acest sens a combătut Tomul papei Leon, care atribuia naturii umane acțiuni proprii; cum acțiunile proprii presupun o existență în sine proprie, acest lucru echivalează, pentru Sever, cu a atribui naturii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Constantinopol în același an, în mai și iunie, sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. p. 000). Deși ordonanța consfințea respingerea deopotrivă a nestorianismului și monofizismului, în această circumstanță particulară lovea în cel de-al doilea. O expunere teologică împotriva acestui curent este Tratatul dogmatic contra monofiziților, compus sub formă de epistolă adresată unor călugări din Alexandria pe care patriarhul Zoil îi convertise, sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Părinții Bisericii, în special din Atanasie și - mai ales - din Chiril, autorul încearcă să găsească temeiuri pentru doctrina potrivit căreia Cristos este în două naturi, deși în textele chiriliene invocate această formulare nu apare, ci „din două naturi”. Condamnarea nestorianismului este, bineînțeles, o constantă a tratatului, lucru firesc din perspectiva unei politici religioase menite să-i recupereze cu orice preț pe monofiziți, a căror separare de imperiu era pentru Iustinian mult mai gravă decît aceea a nestorienilor. în această direcție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu, ci Dumnezeu întrupat; VII. despre formularea „unul din Sfînta Treime a pătimit”. Richard subliniază că și această operă aparține genului întrebărilor și răspunsurilor; fiecare capitol începe cu obiecția nestorianului, care este apoi respinsă. însă nu e vorba de un nestorianism real, ci de o construcție a polemicii calcedoniene, diametral opusă monofizismului. Leonțiu s-a străduit în special să scoată noțiunea de ipostas din acea impasse în care ajunsese în urma eforturilor făcute pentru a aplica alcătuirii persoanei lui Cristos definiția ipostasului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
descrisă aici ca o constituire (synthesis) în planul proprietăților, astfel încît asumarea naturii umane nu implică un adaos de ipostasuri, ci numai un adaos de „idiomuri” la unicul ipostas al Logosului. Acest raționament, elaborat prin confruntare critică mai degrabă cu nestorianismul (chiar dacă, așa cum am spus, e un nestorianism teoretic) decît cu monofizismul, pune în mod inevitabil accentul pe caracteristicile divine ale persoanei lui Cristos. într-adevăr, insistența asupra miracolelor și a miraculosului în tradiția evanghelică este unul dintre aspectele prin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
planul proprietăților, astfel încît asumarea naturii umane nu implică un adaos de ipostasuri, ci numai un adaos de „idiomuri” la unicul ipostas al Logosului. Acest raționament, elaborat prin confruntare critică mai degrabă cu nestorianismul (chiar dacă, așa cum am spus, e un nestorianism teoretic) decît cu monofizismul, pune în mod inevitabil accentul pe caracteristicile divine ale persoanei lui Cristos. într-adevăr, insistența asupra miracolelor și a miraculosului în tradiția evanghelică este unul dintre aspectele prin care Leonțiu din Ierusalim se deosebește de Leonțiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
satul Rufiniane, aproape de Calcedon. După o altă perioadă petrecută în Tracia, în 406, la patruzeci de ani, s-a întors în mănăstire ca egumen, a adunat în jurul său numeroși monahi, a desfășurat o activitate fructuoasă și a combătut păgînismul și nestorianismul. I-a primit cu bunăvoință pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acimiților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație a editorului pentru un diacon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și L. Petit până la Conciliul de la Vatican (1870) (Paris, Arnhem, Leipzig, 1901-1927). Părinții sinodali au condamnat pelagianismul în ședința a IV-a din 16 iulie 431, cu câteva zile înainte de a fi aruncat anatema și asupra doctrinei orientale similare a nestorianismului. Atât Pelagius, cât și Nestor erau erudiți de mare cultură care încercau să depășească absurdități ale creștinismului primitiv. Excomunicarea lor sugera agresivitatea de mai târziu a creștinismului - care, în Apus, a culminat cu ororile Inchiziției. 9. Viața și activitatea lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anul 431 la care a fost condamnată erezia lui Nestorie. Urmează apoi episcopul Ioan, despre care scriitorul latin Marius Mercator scria că ,,Ioan era unul din cei mai buni teologi ai timpului și unul din cei mai aprigi adversari ai nestorianismului”. El a tradus din grecește în limba latină lucrări din scriitorii bisericești: Teodor de Mopsuestia și Teodoret de Cir. Pe la anul 449 este atestat în scaunul episcopal tomitan episcopul Alexandru care, la fel ca și înaintașii săi, a păstrat dreapta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
abilitate diplomatică în timpul unei dispute doctrinare purtată cu prilejul intervenției avute în favoarea lui Ioan Gură de Aur, la Constantinopol. Ioan de Tomis este elogiat de Marius Mercator pentru cuvântările sale teologice citate ca opere de autoritate în lupta contra nestorianismului și contra monofizismului. Ioan Cassian se numără printre teologii cei mai productivi din Scythia Minor, ale cărui opere (Așezămintele cenobitice și Conferințele duhovnicești) se ocupă cu desăvârșirea creștină. Tratatul Despre întruparea Domnului combate erezia nestoriană dezvoltând teologia ortodoxă. Dimensiunile celor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în trupul teandric al Bisericii. Sfântul Ioan Cassian s-a bucurat de o mare încredere din partea viitorului papă Leon cel Mare atunci când i s-a cerut să scrie o lucrare de o așa mare importanță prin care să fie condamnat nestorianismul. 2. Caracteristici ale operei Sfântului Ioan Cassian Sf. Ioan Cassian, atunci când a ajuns în Galia, nu intenționa să devină un scriitor bisericesc. Preocupările sale au avut o natură mai pragmatică, și anume, fondarea a două mănăstiri: una de călugări, închinată
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
monahului și lupta sa pentru desăvârșire, sub forma unor convorbiri pe care el și Sfântul Gherman le-au avut cu cei mai vestiți monahi din Egipt; III. De incarnatione Domini (Despre întruparea Domnului), în 7 cărți, în care este combătut nestorianismul. Redactarea primei cărți se situiază în timp în jurul anilor 417-418 și începe cu o prefață care ne arată care au fost sarcinile în folosul Bisericii apusene pe care le-a primit Sfântul Cassian de la episcopul Castor. El îi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Această lucrare a lui Cassian, ,,Despre Întruparea Domnului, contra lui Nestorie” este deosebit de importantă pentru că a prezentat pentru prima dată Apusului doctrina lui Nestorie, supunând-o totodată unei serioase critici. Cassian realizează prima încercare mai extinsă de analiză critică a nestorianismului în această parte a Europei și, un pas înainte în teologia de limbă latină a secolului al V-lea, în felul acesta confirmându-și valența universală a teologiei sale. Opera cuprinde un material biblic și patristic bogat, analize interesante, utilizate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
suferit cu trupul” era printre primele manifestări ale neocalcedonismului, punând accent pe Logos, îndepărtându-se puțin de hristologia simetrică a antiohienilor și reluând oarecum ideea unei „singure firi întrupate” a Logosului din teologia Sfântului Chiril. Era și reacția puternică împotriva nestorianismului, care introducea pe un „al patrulea” în Sfânta Treime. Această reacție era un mare serviciu adus hristologiei de la Calcedon, cu toată antipatia pe care o anumită teologie occidentală o purta și o poartă lui Ioan Maxențiu, care ar fi pregătit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Epifanie), episcopul Teotim I a mers pe linia de desăvârșire duhovnicească pe care se angajase deja Sfântul Ioan Casian. Pentru ca nici nestorienii să nu mai acuze pe ortodocși de eutihianism, nici eutihienii să nu mai acuze pe aceiași ortodocși de nestorianism, autorul documentului de la al III-lea Sinod ecumenic (din anul 431) - Collectio Palatina - face apel la luminile teologice ale lui Ioan, episcopul Tomisului, care îi combate și pe unii și pe alții, combatere reprodusă parțial de Marius Mercator. Printre cei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care, prin Sfântul Ioan Casian și episcopul Ioan de Tomis, pregătește formula dogmatică a „Calcedonului”, iar prin Dionisie cel Smerit și Ioan Maxențiu dezvoltă și apără această formulă. Teologia tomitană a apărat Ortodoxia la sinoadele ecumenice (îndeosebi contra arianismului și nestorianismului) și a pus în circulație o bună parte din gândirea patristică a Răsăritului, atât prin prelucrări personale cât și prin traduceri, legând între ele culturile creștine contemporane a trei continente: Europa, Asia și Africa. Hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei n-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atât prin prelucrări personale cât și prin traduceri, legând între ele culturile creștine contemporane a trei continente: Europa, Asia și Africa. Hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei n-a fost cunoscută în Apus decât din traducerile lui Dionisie cel Mic, iar nestorianismul prin combaterea acestuia de către Sfântul Ioan Casian și mai apoi prin Ioan Maxențiu. Teologie creatoare și susținătoare a ecumenismului doctrinar și practic între Răsăritul și Apusul creștin, ea a promovat unitatea Bisericii universale. Teologia ținutului dintre Dunăre și Mare a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]