39 matches
-
mult față de puterea și deprinderea lor de a munci și cultiva suprafețe așa de mari, în locul de unde veniseră fiecare neavând decât 1, 1 2 ha. pământ arabil. Și atunci, pentru a nu lăsa noile terenuri năpădite de buruieni sau recolta nestrânsă de pe câmp, au trebuit să muncească până la istovire. Așa că chiar dacă unii dintre coloniști, în condițiile normale de viață, ar fi putut să biruie neprielnicia climei și a apei potabile, din cauza muncii nemăsurate, ei au fost fizicește slăbiți, predispuși tuberculozei și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
aprinse. Apoi cu iataganele goale ca la paradă, cu pălăriile albe, elegante, abia simțit pășeau, încadrându-i, ieniceri din garda sultanului; între ei, cu fețele nefirești de palide, luminate pacă de albul cămeșilor de in, largi, descheiate la gât și nestrânse în cingători, mergeau în șir Brâncovenii. Prin orașul care nu se trezise, unul după altul, ca niște arătări de vis, nici șovăielnici, nici hotărâți, nici mândri, nici umiliți, treceau ca într-o plutire albă din Istanbulul minaretelor spre Constantinopolul turlelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scotea fumuri groase pe întuneric, care dădeau aerului luciri albe. G. Călinescu - Du-te, zise moș Costache, du-te să vezi ce are bietulSimion! Felix trecu în curtea cealaltă, intră în casă, și-n sufragerie, unde se vedeau încă vestigiile nestrânse ale mesei de seară, dădu de Stănică, care fuma, întors cu spatele și ochind prin dulapuri. "Omul acesta, gândi Felix, e inevitabil." Când îl zări, Stănică îi făcu cu ochiul și-i spuse în șoaptă: - E rău de tot, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fusese unul dintre lucrurile care le atrăseseră atunci cînd vizionaseră casa. „O să putem sta acolo Împreună În serile lungi de vară“, au spus. Acum Helen se uita la vălmășagul de haine care ascundea bancheta; aruncă apoi o privire spre patul nestrîns, spre ceștile și cănile și vraful de cărți citite și necitite care erau Împrăștiate peste tot... — Camera asta, zise ea, e insuportabilă. Poftim, sîntem două femei mature, dar trăim ca niște curve. Nu-mi vine să cred. CÎnd eram mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
creier. Încercă să se oprească, dar tremuratul deveni și mai puternic. — Dumnezeule! zise Julia, dar puse un braț În jurul lui Helen și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată Într-o pijama bărbătească, În dungi: mirosea a somn, a paturi nestrînse, a păr nespălat - dar Într-un mod plăcut, savuros. Helen se Întinse lîngă ea și Închise ochii. Se simțea istovită, golită. Se gîndi la seara care trecuse și i se păru uimitor cum doar cîteva ore pot adăposti atîtea stări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tunul; La-Nistru. Între o venire și o ducere (depinde cum o iei), tata zice, să nu tacă: - Ce faci, Gheorghe (ori Vasile ori Ilie), nu-ți strângi lucrurile? - D-apăi le-oi strânge, cum de nu, că nu le-oi lăsa nestrânse, da’după ce m-oi gândi bine-bine..., răspunde acel Gheorghe, scărpi-nându-se cu nădejde pe sub cușmă și nu mi se pare, acesta fiind adevărul: omul chicotește, chihnește Îndelung, cu ochii micșorați, de parcă tocmai i-ar fi jucat o festă celuilalt, prostul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe covor, ca și cum Întreg corpul i s-ar fi descompus În bucăți. În cădere, fusta costumului de culoare crem i se ridică, scoțându-i la iveală pulpele albe, cu pielea molatică. — Ai grijă să nu lași nici un cub de gheață nestrâns de pe jos! Noriko se transformase Într-un bebeluș. Era dezgustată de ea Însăși. În mai puțin de cinci minute nu-și va mai aminti de rușinea de acum. — Noriko? Îți dai seama ce-ai făcut? Ai udat documentele acestea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în casă. Alerga pe covorul din fibră de cocos aflat în salon, urca scările deschise la culoare până în camerele de deasupra, în baia mare cu bucățele de oglindă încorporate în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul nostru încă nestrâns, biroul plin de cărți, aluneca în grădină, printre perdelele de bumbac, peste pergola acoperită de flori albe de iasomie, peste hamac, peste vechea mea pălărie colonială cu capsele ruginite, fără nici un răspuns. Poate că Elsa înota sau poate că ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
umed al stației de tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Câinii nu se opreau din lătrat. Jumătate din corturi erau la pământ, iar câmpul arăta dezolant, ca și cum vânturi puternice ar fi distrus jumătate de lume. Am mâncat o mâncare sărată de lacrimile celor care rămâneau acasă. Femeile au lăsat resturile nestrânse și stăteau așa, neștiind ce să facă cu mâinile. Nu mai era nimic de făcut și totuși Iacob nu dădea semnalul de plecare. Laban nu se întorsese de la Haran așa cum promisese. Soarele se ridica deja pe cer și noi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Algeria, Îl suplinești și pe urmă vezi tu dacă se mai Întoarce!“ etc. etc. Cât stătuse acolo În curte se simțise bine. Aerul de sub castan era răcoros, iar peluza pe care se așezase fusese proaspăt cosită și mirosul fânului Încă nestrâns În căpițe Îl Îmbătase. Tocmai se Întreba cine se ocupă de cositul fânului În curtea inspectoratului când se auzi strigat pe nume. Surprizele lui abia atunci Începeau.) „De când n-ai mai văzut-o pe Ana?“ - Îl Întrebase Grințu pe Gelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
familia, joi, 29 ianuarie 2010, începând cu ora 14.00, în Tătărași. Revenind relaxat de la cumpărături, nimic nu mi-a atras atenția la întoarcerea acasă: aceleași străzi mizerabile, parcarea sfidător de neîncăpătoare era la fel de asfixiată de gheață jegoasă și zăpadă nestrânsă de dinainte de Crăciun, pe scurt, sărăcia și tristețea obișnuită în orașul păstorit de patronul penal al Politehnicii Iași. Odată intrat însă în scara vraiște a blocului (economi, vecinii s-au zgârcit la cei 30 de lei necesari reparării interfonului și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unde am constatat următoarele: Toți evreii strânși până în prezent sunt cazați în închisoarea centrală a orașului, împrejmuită cu ziduri înalte completate cu sârmă ghimpată. Se hrănesc pe cont propriu prin aducere de alimente din oraș de către conaționalii lor rămași încă nestrânși și care se distribuie prin serviciul de Pază militar și prin îngrijirea unui comitet al lor propriu, instituit în interiorul închisorii de către organele militare de pază. Paza se face de către 2 plutoane de jandarmi și o grupă de mitraliere sub comanda
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
au fost aduși la Bug un număr de 118.847 evrei prin următoarele puncte de trecere: Iampol 35.276 Moghilev 55.913 Tiraspol 872 Râbnița 24.570 Iaska 2216 În afară de orașul Odessa, unde evacuarea evreilor este în curs, evreii ucraineni nestrânși mai sunt la: Berezovca 23 Ovidiopol 15 Râbnița 1674 Evreii din Odessa răspândesc zvonul că armatele germane sunt respinse din direcția Moscovei și că va veni timpul când se vor putea și ei răzbuna. Se constată că evreii caută să
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]