71 matches
-
fiind defavorabile unor operațiuni militare de amploare. Jocurile de război din 1938, în care a fost a fost luat în considerație un atac al blindatelor germane prin Ardeni, i-a convins pe militarii francezi că regiunea este extrem de greu de nestrăbătut și, dacă se lua în considerație și obstacolul natural reprezentat de râul Meuse, apărătorii ar fi avut timp suficient să aducă în zonă trupe care să respingă un atac. Dată fiind această concluzie, zona a fost lăsată slab pregătită pentru
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
să simt povara anilor, mă țin încă bine. Încă mai sunt cuprins de neliniște. Am început din nou să risc și să caut. Am luat o hotărâre: până în ultima clipă a carierei mele de regizor voi căuta mereu cărări încă nestrăbătute. Voi face asta chiar dacă e riscant și chiar dacă îmi pierd laurele.”" Singura lui dragoste fusese teatrul căreia îi dedicase întreaga sa ființă (fapt ce pretindea și colegilor). Credea cu înverșunare în experimentele curajoase și în munca practică: Soarta mea a
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
la un război de tranșee. Manstein a propus cu sprijinul comandantului său Gerd von Rundstedt Înaltului Comandament German (OKH) un plan alternativ. Manstein propunea un atac al diviziilor blindate prin regiunea înaltă împădurită din Ardeni, printr-o zonă considerată de nestrăbătut pentru tancuri. Următoarea fază după traversarea Ardenilor urma să fie cucerirea unor capete de pod peste râul Meuse și o înaintare rapidă spre Canalul Mânecii. Prin această manevră, germanii ar fi izolat trupele aliate în Belgia și Flandra. Această parte a
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
akkadienilor, vecini ai evreilor, omul a fost creat din lut de anumiți lucrători divini, apoi zeițele Nammu si Aruru i-au modelat inima și zeitatea En-Ki i-a dat viață. Acest fapt originar arată că nu exista o distanță de nestrăbătut dintre natura omului și a zeilor: cu toate că omul e creat pentru a-i servi pe zei, el, totodată, este imitatorul și colaboratorul lor. Oamenii trebuiau să le respecte poruncile date de divinitate, să nu încalce preceptele ordinii sacre, care asigură
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
al mortificării timpurii, mai întotdeauna anticameră a morții. Nu numai că nu lăsasem să se deschidă nici cel mai mic vad spre ea, dar interpusesem între noi o apă de netrecut, un cerc de foc de nestins, o pădure de nestrăbătut, un munte imposibil de escaladat. Pe scurt, aplicasem o metodă personală a reducțiilor fenomenologice, barând temporal în spate trecutul, în față viitorul, circumscriindu-mi un prezent continuu, un azi fără sfârșit, anulând, în spațiul interogațiilor despre sine, comparația cu ceilalți
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
religioase, deși, în sine privit, el se îndrepta contra unei rase străine, nu contra ritului religios al acesteia, totuși se putea întîmpla ca un om, prin sentimente și cuget {EminescuOpX 332} cu totul român, să afle în el o piedică nestrăbătută pentru a lua parte la viața statului. Ar fi putut să se boteze - vor obiecta unii. Dar din parte-ne tocmai de încetățenirea acelora n-am fi fost bucuroși cari, cu ușurință și fără scrupule, s-ar fi botezat fără ca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la politica esterioară și că sunt false știrile acele cari pun demisia aceasta în legătură c-o schimbare a atitudinei României în cestiunea dunăreană. Așa să fie. Ne aducem aminte îndealtmintrelea că în timpul pe când colonelul Siborne punea rezerve atât de nestrăbătute pretențiunilor Austriei, colonelul Pencovici cerea păstrarea dreptului de supravegheare esclusiv pentru Europa, iar d. Barrere căuta o mijlocire între opiniile diferite ale Comisiei Europene, era la ministeriu cabinetul Brătianu - Boerescu și d. C. A. Rosetti prezident al Camerei. Tot în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
principii pedagogice: „în predarea acestui studiu de însemnătate nediscutată totul va fi natural și măsurat, nimic nu va veni nici să siliască, nici să încarce, nici să sărăciască sufletul copilului cu bogățiile lui firești. Așadar: nici memorizări mecanice, nici texte nestrăbătute în clasă, nici noțiuni nelimpezite dinnainte prin exemple, nici teme prea numeroase, nici salturi, nici legături artificieale, nici uniformitate monotonă, nici predare discursivă nici papagalizare, nici excursuri întinse teoretice” (Papadopol, 1925: 167). Fl. Ilioasa consideră că „principiile metodice” vizează fondul
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
statui (Dragoș Protopopescu), Oglinzi (I.M. Rașcu), Psyche privindu-se în oglindă (Pompiliu Păltănea), Fantome (N. Davidescu), Fantomele (Const. T. Stoika), Balada umbrei (Eugeniu Sperantia), Umbrei mele (Matei Rusu). Frumoase, chiar dacă barocul lor se izbește de extraordinarele, concentratele definiții lirice date „nestrăbătutelor așezări” ale oglinzii de către Mallarmé și Rilke, sunt poemele din ciclul consacrat de Mihail Cruceanu acestui topos metaforico-simbolic. Poemele oglinzilor antrenează într-un joc repetitiv, dar cu o expresie mereu înnoită în tensiunea ei, contrastul dintre fragilitatea gătelii și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
către Moldova pasurile Tulgheșului Ghimeșului și acel al Oituzului; către Muntenia Predealul, Branul, Turnul Roș și Vulcanul: iată aproape singurele puncte pe unde își pot da mâna românii de peste munți cu acei de dincoace. Pretutindeni pe aiurea, ponoare sau prăpăstii nestrăbătute, decât doar de piciorul ager și neobosit al vînătorului de munte. Carpații sunt pricina hotărâtoare a dezbinării politice a românilor. Vom vedea că românii, stând în cetatea munților un timp îndelungat, se revărsară de la o vreme în afară, către văile
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lumea a fost creată într-un anumit moment în timp. Să comparăm cu o a doua situație în care același excursionist ajunge să se îndoiască de existența unei bariere înapoi în calea progresului lui sau al ei. Peisajul temporal încă nestrăbătut este posibil să se îndepărteaze la infinit. Acum nu există nicio cunoaștere sigură în ceea ce privește modelele de cauzalitate. S-ar putea să fie întotdeauna cauze care au apărut în trecutul îndepărtat și care au dus la modelele acum evidente, dar care
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
realitate și de cunoașterea îndeaproape a felului în care viețuiesc păsările și animalele pădurii etc. Ritmul prozei este accelerat, ficțiunea stă în marginea miracolului, o nuanță de mister tensionează adesea acțiunea. Protagoniștii narațiunilor, îndeobște puștani, adolescenți, se aventurează în locuri nestrăbătute încă, aparținând unui areal care prinde să se transforme într-un spațiu fantastic, invadat deopotrivă de visurile copilăriei și de tentația aventurii. SCRIERI: Chemarea pitpalacului, Chișinău, 1976; Puntea, Chișinău, 1977; Din lunca Ișnovățului, Chișinău, 1981; Muguri în decembrie, Chișinău, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]
-
de Mircea Martin, Paralela 45, Pitești, 2002, p. 220. 426 "[...] O creangă cu frunze de-aur/ Crește-n umbrosul copac, și de-aur mlădițele-i svelte/ Sfântă Iunonei din Iad. Dar codrii sălbatici ascund-o/ Văi nepătrunse o-nvelesc în nestrăbătut întuneric./ Încă adâncul de jos al lumii nu-i chip a răzbate/ Până nu rupi din copac vlăstarea cu steaguri de aur;/ Asta Proserpina cere, frumoasa, ca dar ce-și alese/ Însăși. Iar dacă desbini tu pe-ntâia mlădiță, deodată
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lucrători cu dezafectarea, vesta portocalie de gunoier, iar Balcanii nume de război pe alveolele retrase ale Ardealului, izvoarele lui, primenite să curgă iar la lume, halta Măceu România îndesată priveliști inventează țări densitate, grele dor, de aceea și el inventat, nestrăbătute nume de pitoresc în toate părțile, Valea Streiului cu una din căile regelui, nu drepte sînt căile cele scurte, cum greșit calculează elinii, ci îndrumate pe sub Nor, Subcetate masă de neted sticlos, burtă de pește de nor de versantul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
când pădurea acoperea peste trei sferturi din suprafața Colinelor Tutovei, populația, redusă ca număr și dispusă în așezări mici, folosea în devălmășie doar marginile ei, atât cât îi trebuia, restul constituindu-se în marea masă forestieră, respectiv vestitul codru tutovean nestrăbătut de picior de om, un veritabil rai pentru sălbătăciuni. Cu timpul, prin înmulțirea satelor și înaintarea lor prin defrișări (tăieri) de păduri pe văi dinspre margini spre interiorul codrilor, suprafața pădurilor a început să se reducă simțitor (Fig.3). Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
încă nu s-au clădit", "un cer chemător și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică înainte ca rostirea să dea glas, aspiră la ființa lor cerească, iar tensiunea acestui avânt creator este lumină, dă strălucire întregului parcurs încă nestrăbătut. Întrevăzutul este deocamdată imaginea clar-obscură a perspectivei, nelămuritul unui semn aparent-disparent: Calea lactee abia ghicită se pierde/ scrisă în noapte fierbinte și calmă"; "un astru/ văzut - nevăzut, în albastru 12" călăuzește imposibila apariție a ceea ce totuși începe, se așază într-
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
condiția de posibilitate a celeilalte, comunică una pentru și prin alta. Dacă lumina lumii, cea care pune lucrurile în vizibilitatea lor sensibilă, desface această imagine biunitară, disociind între eu și noi, între același și altul, punând între o distanță de nestrăbătut ("Macaralele zilei strivesc orice gând/ neputința nu bate cuie în șira spinării,/ ne îndepărtează unul de altul definitiv"), - în schimb, imaginea rezistă prin propria lumină, deschide spațiul median al unei mijlociri: Nu vom sfârși în niciun paradis/ în niciun infern
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai bine/.../ Ochii altfel privesc, mai frumos și mai fără liman/.../ Și toate laolaltă, fără soare, par să fie părtașe/ La o altă nemurire, la o altă ursită,/ La o altă lumină" (Fără soare, în Poezia, ed. cit., p. 125); Nestrăbătute de lumină umbre în lume aștern/ Lucrurile lumii/ Inocent opace în ființa lor,/ Partea lor de întuneric și numai a lor./ Iar în forma umbrei lucrurilor stăm la adăpost/ De arșița luminii, noi și gândul nostru neascuns./ Căci nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a anticipat cu aproape un deceniu celelalte explorări curriculare postmoderne. Avem de-a face cu un domeniu științific nou, nestrăbătut încă de pioasa pedagogie creștină. De aceea deschiderea „cutiei Pandorei” solicita exploratori îndrăzneți. Se poate considera însă că pionierii au apărut, încă din anii ’70, pe valul „revoluției sexuale”. Ei (de fapt ele!) au fost: Mary Daly (1973); Germaine Greer
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
motive sunt atestate, cu numeroase variante, mai peste tot în lume. După două din versiunile sumeriene, omul primitiv împărtășea, întrucâtva, substanța divină: suflul vital al lui En-ki sau sângele zeilor Lagma, ceea ce înseamnă că nu ar exista o distanță de nestrăbătut între modul de a fi al divinității și condiția umană. Este adevărat că omul a fost creat pentru a servi pe zei, care, înainte de toate, aveau nevoie să fie hrăniți și îmbrăcați 5. Cultul era conceput ca un serviciu al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dincolo de mormânt 2. În cele din urmă, răpirea - adică "moartea" simbolică a Persephonei - a avut pentru oameni consecințe importante. De aici înainte, o zeiță olympiană și binevoitoare locuia o parte din timp în împărăția morților. Ea anula astfel distanța de nestrăbătut dintre Hades și Olymp. Mediatoare între cele două lumi divine, ea putea, de aici înainte, să intervină în soarta muritorilor. Folosind o expresie favorită a teologiei creștine, s-ar putea spune: felix culpa! La fel cum imortalizarea ratată a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bărbia În piept și să-și Îndrepte ochiul sensibil și toată mintea către ombilic. De asemenea, trebuie să-și „comprime respirația” și să se concentreze asupra „locului inimii”. La Început, călugărul va afla un Întuneric și un strat „gros de nestrăbătut”, Însă prin stăruința exercițiului, va vedea „aerul din interiorul inimii și pe sinea sa Întreagă plină de lumină și de discernământ”. În tot acest timp, călugărul trebuie să rostească (sau mai degrabă să strige, Înăuntru, din toate puterile sufletului) o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
zeu... biruind am luat iarăși scaunul meu, și mi-am adus aminte de făgăduința mea și îndată trimițând am înnoit din temelie Sf. M-re". VIII Ph. Avril (1698 trece prin Moldova) iezuit francez și misionar În Bucovina codrii mocirloși, nestrăbătuți. În întâmpinarea lui, se trimise careta domnească escortată de 50 călăreți cu fiul marelui logofăt. Oastea, la palat, era în arme, și boierii îl coborâră de subțiori și așa îl duseră la domn, după ce îl urcară treptele palatului. X Lasiki
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mie nu mi-a ieșit nimic. Au fost pentru mine bătăi nule, când s-au rupt hăitașii din dreptul meu. Când mă aflam pe o aripă, hăitașii se strângeau spre centru. Când umblau hăitașii bine, se aflau în fața mea spinări nestrăbătute. La ultima bătaie, prin asfințitul fumuriu, a trecut un iepure pe departe, enorm și alb. Așa că ziua s-a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag un foc zădarnic, sau să împușc primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Rusiei (17211725), cucerește cetatea Azov, în urma campaniei reușite împotriva Turciei (1695-1696), obține ieșirea la Marea Baltică, după victoria asupra suedezilor în istovitorul „Război al Nordului” (1700-1721), întemeiază orașul Sankt Petersburg în 1703, care devine capitală a Rusiei în 1712. „Înainte” mlaștini nestrăbătute, „după”, palate baroce. „Înainte” semiobscurantism, „după”, Academia de Științe din Sankt Petersburg (1725). „Înainte”, o Rusie întoarsă doar spre ea însăși, „după”, o Rusie cu fața întoarsă către Europa, de unde împrumută tipuri de reforme economice, militare și administrative, o Rusie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]