545 matches
-
ți vedea, cât îi de darnic/ Graiul țării noastre dragă.// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.” Ardealul frământărilor istoriei, prin glasul lui Coșbuc, în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor nu-i scoase/ Nici potop și nici furtună./ Graiul lor, de voie bună,/ Nu l-au dat
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
râvnă și dorire după patria cerească i-a călăuzit și întărit în toate ostenelile și grijile, în toate încercările și suferințele împreunate cu slujba mântuitoarei lor apostolii. Numai așa au putut fi tari în ceasuri de grea încercare și cu nestrămutată credință în chemarea lor și întru așteptarea fericitei nădejdi de a fi și ei chemați de Mântuitorul în „casa“ Tatălui Său. Privit așa, praznicul Înălțării Domnului este, în același timp, praznic de preamărire pentru biruință și de glorioasă intrare întru
Agenda2006-21-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284992_a_286321]
-
și să lupte pentru dreptatea lui. Asta n-o știu deloc bine cei care au vrut să-l strivească; pentru că și greu rănit fiind, românul se ridică, Își oblojește rănile multe și sângerânde și merge mai departe, cu credința sa nestrămutată În mai bine și În Dumnezeu. Și chiar dacă președinția l-a dezamăgit tare, românul nostru nu s-a dat bătut și a priceput ce și cum stau treburile. De aceea l-a iertat pe Președinte și merge strașnic pe mâna
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fiorul eliberării radicale a spiritului. Astfel, luceafărul dezmărginește spațiul sufletesc al Cătălinei: "Dar un luceafăr răsărit/ Din liniștea uitării / Dă orizon nemărginit / Singurătății mării"; gândul în seninătate apolinică domină fuga timpilor: "Priveliștile sclipitoare/ Ce-n repezi șiruri se diștern/ Repaosă nestrămutate/ Sub raza gândului etern"; răsfrânte în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri"; vorbind despre cânturile iubirii apuse, poetul scrie: Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
limbaj, iar apoi să le lase să lucreze singure ("e foarte greu de rezistat adaugă -, și chiar autorul acestor rînduri își mai bagă nasul în propria piesă realizînd doar stricăciuni"). În sfîrșit, ca să mă opresc aici, cu aceste exemple, convingerea nestrămutată a dramaturgului este că, în teatru, o replică verificată face cît două... Textele pentru teatru ale lui Horia Gârbea sînt făcute "cu efect la public". Tocmai de aceea este de neînțeles reticența teatrelor. Umorul autorului e stenic și contaminat. Scenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lăuntrică, lentă și infinită; fluviul să fie curgere și aluviune; trupul să își forțeze celulele să producă etern ca el să poată fi în continuă mișcare; omul să fie el cu plăcerile lui, cu obsesiile și suferințele lui, cu credința nestrămutată a unei lumi mai bune, a unui orizont vindecător. Identitatea personală se menține prin persistența memoriei, prin continuitate psihologică, prin acel mecanism care unifică acțiunile, gândurile, sentimentele, convingerile. Unitatea acestor constante creează personalitatea fiecăruia. Acestea sunt bazele moralității individuale. Dar
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
cu atît mai adînc va reuși să descopere și să redea, în toată complexitatea lui, adevărul despre realitatea noastră. Realismul socialist cere creatorului să participe activ la transformarea realității, inspirînd cititorilor săi optimismul revoluționar și dîndu-le claritatea țelului și perspectivei, nestrămutata convingere în victoria marilor idealuri ale umanității... Cetățean al patriei sale socialiste, purtător al ideilor înaintate ale timpului său, scriitorul este părtaș activ la marea luptă pentru triumful deplin al ideologiei clasei muncitoare". Iar Mihai Beniuc, președinte al Uniunii Scriitorilor
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
își lasă interlocutorii cu gura căscată. Așa a apărut pe piața noastră lingvistică termenul „matrafoxat", pentru a înlocui „trivialul" beat. Același harnic inovator a produs, de curînd, încă un crocodil lingvistic: într-o emisiune de televiziune, decis să afișeze o nestrămutată credință în progresul națiunii, a repetat, din vîrful buzelor, că vom evolua „incremental". Evident că n-ați înțeles despre ce este vorba. Nu e pentru prostime. Numai Dimitrie Cantemir știa cuvîntul ăsta, pe care l-a luat din latinește pentru
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care fiecare cuvânt din rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și a nestrămutatei convingeri în puterea credinței strămoșești, care leagă indisolubil dăinuirea de capacitatea noastră de a iubi creația lui Dumnezeu. În „Părinții noștri - două candele” autoarea atinge înălțimi amețitoare în arta evocării, incitând la meditații profunde asupra rostului nostru pe pământ, declarându
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dincolo de aceasta, dumineca, și-n alte sărbători, când popa are program de biserică, să fie prezentă la slujbe, de la un capăt la altul al acestora. Faptul a sădit în mintea ei o hotărâre, care, până în cele din urmă, a rămas nestrămutată: să se facă monahă. Să devină călugăriță. A devenit, cu ajutorul unei mătuși.Acolo, modul în care și-a intrat în rol, felul în care a acționat, mai apoi, în orice împrejurare, au făcut din ea o unanim apreciată ființă, de către
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de pensiuni) anul trecut, Societatea ofițerilor în rezervă și retragere “Carol al II-lea”, printr-o declarație preliminară, arăta că adunarea generală a societății, conștientă de condițiunile excepționale sub care trebuie privită și soluționată, prin lege, chestia pensiilor militare, rămâne nestrămutată în credința că administrarea deplină a acestor pensii trebuie să se facă neapărat sub autoritatea Ministerului Apărării Naționale și pe baza unei legi speciale, cum se face și în alte țări și cum s-a mai făcut cu succes, altădată
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
fiindcă ținea ca Mma Ramotswe să nu aibă impresia că el încearcă să ia toate deciziile. De fapt, ar fi foarte fericit să ia cât mai puține decizii cu putință. Ea era o femeie foarte destoinică, iar el avea încredere nestrămutată în competența ei de a conduce menajul lor atâta timp cât nu ar încerca să-l implice în activitatea agenției de detective. Nu la asta visa el. Ea este detectiv, el este mecanic. Iar lucrurile trebuie să rămână așa. O sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
O ajutase să le crească pe cele mici, renunțase la școală și se angajase pentru a întări venitul familiei. În ziua în care îl adusese pe Eduard Leon la ușă, frumos, sincer și de o educație impecabilă, simțise o dorință nestrămutată ca acestui copil să-i fie bine, să aibă parte, în sfârșit, de bucuriile vieții. Dar destinul Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea. Eduard se îmbolnăvise de cancer, acea boală îngrozitoare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce vezi. Se uită în ochii lui negri, devastatori, plini de toate promisiunile lumii. La gura lui frumoasă, atât de frumoasă și senzuală că-i veni rău. Escu o ținea strâns de brațe și în clipa aceea simțea o dorință nestrămutată s-o poată alunga, să fie în stare s-o împingă afară pe ușă, pentru veșnicie. Dar ochii ei, părul, trupul și întreg acel al ei îl ținea legat cu lanțuri de oțel. Ce simți, Luana, când mă privești, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strălucește însă prin umor (deși nu ezită să facă mereu glume, în stil popular) și nici nu deține cine știe ce secrete pe care să le aducă la cunoștința opiniei publice prin intermediul unor dialoguri imaginare. El are doar aplomb și o convingere nestrămutată că tot ceea ce îi trece prin cap ‹ merită eternizat prin tipărire. Conversațiile sale închipuite cu Ronald Reagan, Mihail Gorbaciov, Václav Havel, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Corneliu Coposu, regele Mihai, Silviu Brucan și mulți alții, reproduse în volumul La masă cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Italia să-și găsească izbăvitorul. Și nu am cuvinte a spune dragostea cu care el ar fi primit în toate acele ținuturi ce au pătimit sub năvălire venite din afară; după cum nu aș ști să exprim setea de răzbunare, credința nestrămutată, cucernicia și lacrimile cu care oamenii l-ar primi. Ce porți i s-ar putea închide oare? Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstea ce i se cuvine? Fiecăruia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
masivă, legată În scoarțe de lemn, cu o cruce de fier pe coperta din față și cu interiorul ambelor scoarțe potrivit de neted, ca stăpînul familiei să poată Încrusta În scris cele mai Însemnate evenimente. Duceau totodată cu ei fidelitatea nestrămutată față de Biserica Romei și Încrederea În patenta de colonizare a magnaților maghiari prin care li se garantau Împroprietărirea cu destule iugăre de pămînt, În funcție de numărul membrilor familiei, și păstrarea drepturilor și cutumelor din țara de obîrșie, dimpreună cu scutirea de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar Baruh este depus de către înger pe malul fluviului Gel, reinserat în istorie, dar în același timp vindecat de abisurile ei absurde. Testamentul lui Abraham Una dintre cele mai tulburătoare scrieri intertestamentare îl are ca protagonist pe Abraham, modelul credinței nestrămutate din Vechiul Testament. Textul e construit după principiile mai mult sau mai puțin evidente ale unui gen literar apărut în această epocă, și anume „testamentul”. Genul respectiv se dezvoltă în prelungirea unor fragmente canonice: discursul de rămas-bun al lui Iacob din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asemănătoare cu cea a unui caz anterior, rezolvarea lui poate cere altă conduită... Asta decurge din principiul general valabil că tratăm bolnavi și nu boli!... Într un fel va răspunde tratamentului un pacient cu un psihic robust și cu dorință nestrămutată de a se face bine și altfel unul pesimist, lipsit de voință și neîncrezător În sine. ― M-ați adus cu picioarele pe pământ, domnule profesor. ― Aceste momente de ezitare sunt rezultatul epuizării nervoase. Nici nu ți-ai dat seama cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
buzelor, uitate deîndată ce erau puse, nici nu m-am interesat cu adevărat la ce lucra, ce anume îl preocupa. Poate aici, în reproșul amar de a nu-l fi cunoscut și iubit suficient se găsește și explicația hotărârii mele nestrămutate de a-i căuta urmele. Și iată că acum îl descopăr în memoria altei femei, amanta lui, mama surorii mele vitrege, femeia pe care "buna cuviință" ar trebui să o alunge de la ospățul bunelor amintiri. Ciudățenia este însă că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am simțit atunci în pielea martirului care, pătruns în sânge și în oase de adevărul credinței sale, este torturat de incapacitatea verbalizării convingătoare a acestuia. E drept, nu aveam nici o dovadă că lucrurile stăteau așa cum susțineam eu; totuși, știam, cu nestrămutată convingere, că eu aveam dreptate și că ele se înșelau. Nimic nu mi se părea mai abominabil și mai întors împotriva firii decât ideea că te-ai putea așeza pe colac până în spate, lăfăindu-te comod, ca în fotoliu (exceptând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întrucât dogmele și practicile cele mai înțelepte se urcă la cea mai profundă antichitate. Dacă am lua, de pildă, spre studiere ritualul oficial practicat de diverse popoare la morții lor, am găsi la toate o notă comună și anume: credința nestrămutată într-o viață viitoare și-n nemurirea sufletului, care credință li este transmisă prin tradiție. Tot prin tradiție însă apare un alt ritual, domestic să-i zicem, care este cu totul deosebit de cel oficial săvârșit de preoți și ierarhi și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
s-o ia la sănătoasa așa cum Îi poruncea, dându-se de ceasul morții, bunul-simț, rămase nemișcat lângă cei doi englezi pe care fusese cât pe ce să-i expedieze Într-o lume mai bună, În timp ce reflecta amar asupra unui adevăr nestrămutat: cimitirele erau pline de curioși. Dar nu era mai puțin adevărat că În faza aceea, după incidentul cu italianul, cu cei doi indivizi mascați și cu fray Emilio Bocanegra așteptând rezultatele, chestia cu cimitirele era apă de ploaie; așa că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]