160 matches
-
într-atît de emblematice sunt prin excelența lor. Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu vede oameni, ci busturi. E o voință de piedestal în tot ce scrie și o poftă de zugrăvire superlativă a personalităților pe care le-a cunoscut. De aceea, proza are netezimi tandre de clișeu elogios, care, după un sfert din carte, devine previzibil. Mai mult, de la un moment dat încolo îți dorești o variație de ton și o schimbare de perspectivă: vrei răutăți, indiscreții sau detalii scandaloase, ca să scapi de senzația
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
Bine-ai sosit!»". (Oaspeții primăverii). Retorica nu se deosebește mult de strofele întoarcerii din război, când poporul de rude își întâmpină eroii cu pâine și sare. Aceeași veselie stăpânită, care se arată, mai mult decât se trăiește - sentimentele au, încă, netezimea cărților poștale - și-n pastel, și-n odă. Primăvara e, așadar, doar una din hainele, cu croiul destul de larg, ale unei senzații de eliberare, de reușită difuză, de victorie, la urma urmei. Supraviețuitorii iernii, așa cum o simte, de la o distanță
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
Și nu înțelegem decît ceea ce presimțim pe nemărturisite, și din acest motiv a pricepe o frază înseamnă a-i subînțelege icoana aflată în subsidiar. Altminteri, volumul lui Mathaeus cere un temperament de filolog obtuz suficient de inert ca să poată savura netezimea fără asperități estetice a unui text eminamente logic, pînă într-atît de logic că atinge pragul goliciunii stilistice. Din prea multă exactitate analitică, autorul ajunge să fie inexpresiv, chiar dacă profunzimea și finețea lui sînt indubitabile. Și mai e un amănunt: oamenii
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
la o declarație de credință făcută în numele nobleței neomenești a poeziei. În rest, eterogen prin conținut și pestriț prin genurile atinse în paginile lui, volumul nu înduplecă ochiul cititorului. Filozofic vorbind, volumul suferă de platitudine speculativă, notele de lectură avînd netezimea previzibilă a poncifelor știute și răsștiute, Ilie Constantin făcînd figura unui școlar sîrguincios care își trece în caiet comentarii, recenzii anoste sau pagini de corespondență al căror singur punct de atracție este că se referă la propria persoană. Nu scriind
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
în condiție personală, făcînd afirmații care rețin atenția cititorului. Restul par agățați de o grindă nevăzută pe care spiritul lor culisează cuminte și previzibil, precum paletele care se rotesc la unison în bătaia aceluiași vînt. Răspunsurile lor sînt de o netezime școlărească și stupefiantă, care uimește la gîndul că vine din partea celor care dau tonul în învățămîntul superior. Intuind că reacțiile doctrinarilor îl vor dezamăgi pe cititor, Bogdan Mandache îi preîntîmpină amărăciunea, afirmînd în prefață că „filosofia franceză nu este în
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
să nu ai ce să mănînci. N-avem nici petrol deloc, toată luna noiembrie nu ne-a adus petrol, zile triste și întunecoase.” (p. 26) Urmează preocupările obsesive pentru fiziologie: dizenteria copiilor, eczema proprie, slăbiciunea și extenuarea soțului. Mai mult, netezimea deprimantă a cîmpiei, care nu opune nici un obstacol intemperiilor, face din climă o sursă de vexațiuni: cînd plouă se face noroi, cînd e viscol zăpada intră în casă, iar cînd e soare peste tot e praf. Lemnele de foc lipsesc
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
napoleonismul, ca focalizare a obsesiilor energetice ale unui secol preponderent individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia și puterea amorfă a masei.” (p. 7) Simplu spus, paragraful e asfixiant, de o netezime bombastică și inutilă, cu lespezi inerte care izbesc prin prețiozitatea lor lucie, și dacă tot volumul ar fi fost prins în corsetul de lemn al jargonului de mai sus, supliciul lecturii ar fi descurajat intenția unei cronici. Noroc că, după
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
le citești cuvintele, dar nu le mai intuiești entuziasmul, cum nu le mai pricepi indignarea. Așa se face că orice dialog purtat pe teme social-politice e prins sub stigmatul datării. Parcurs la distanță de un deceniu, el are ceva din netezimea unei stofe care și-a pierdut porozitatea: asperitățile s-au tocit, acoperite de răceala trecerii anilor. Radu Călin Cristea a simțit fatalitatea datării, dovadă mărturisirea pe care o face în prefața cărții: „Probabil că această carte n-ar fi trebuit
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără busolă transcendentă, o bîțîială artistică fără apetit pentru profunzimi și un carnaval de trufii autoidolatre. În ochii lui Stăniloae, Blaga e un talent strălucit care din păcate e văduvit de facultatea credinței, și asta din
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
și impersonal, ca o dare de seamă a cărei corectitudine în literă face casă bună cu inerția în spirit. Și cum a fi personal e o condiție de la care nu abdici nici măcar în textele de comentariu, volumul are de ispășit netezimea de stil și lipsa fermenților de controversă, textul fiind un exemplu de aceea ce înseamnă scrupulul prea zelos față de ideile comentate: dorința de a fi exact îi taie exegetului apetitul asociațiilor proprii, tomul avînd langoare discursivă, adică ritm placid și
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
acolo, să se stingă încet durerea apăsătoare, sub lacrimile cerului ce o vor spăla cu apele sacre ale întinderii purității izvorând din veșnicia lor... Când totul se va termina acolo unde va începe o altă cale, ce va mângâia cu netezimea-i caldă tălpile însângerate de atingerea spinilor sfâșietori în căutarea gingășiei florilor rare, prin călătoria în lumea lăsată în urmă, în noaptea densă ce a cuprins-o în împrejurimile-i... Când numărul zilelor, în scurgerea prin vremea lor, nu va
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
stătea neclintită, de parcă ar fi fost făcută din alabastru. Pielea ei, fără ajutorul cosmeticelor, strălucea ca și cum ar fi avut un bec înăuntrul feței. Liniile din jurul ochilor, delicate și înguste, nu făceau decât să-i scoată și mai mult în evidență netezimea feței. Abia i se vedea vreun rid pe frunte, avea două linii verticale aproape invizibile deasupra nasului, acolo unde sprâncenele ei se întâlneau gânditoare. Lee era întruchiparea sentimentelor senine. Vocea ei era liniștită și calmă și fiecare gest eficient. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
felul, apa face în ansamblu o impresie albastră și translucidă, care se tulbură doar atunci când sunt prea multe valuri, ceea ce se întâmplă uneori și cu adevărul. Totul este neted, nu se simte nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și translucidă, care se tulbură doar atunci când sunt prea multe valuri, ceea ce se întâmplă uneori și cu adevărul. Totul este neted, nu se simte nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Probabil că o făceau în fiecare an înainte de curățenia de primăvară. Mi-am trecut mâna peste statueta art-deco din bronz a unui somon în plin salt, care ocupa mijlocul unei mari mese rotunde. Poate că mi-ar fi făcut plăcere netezimea lui, dacă obiectul nu ar fi fost acoperit cu praf. M-am întors, strâmbându-mă, când negresa reveni cu un mers legănat în hol. Ea se strâmbă înapoi la mine și apoi în jos la picioarele mele: — Mata nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
început să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau picioarele. Trăgând în jos de furoul ei, am sărutat-o pe sânii mici, pe abdomen și apoi pe interiorul coapselor. Dar chiloții ei păreau să fie ori prea strâmți, ori prinși între fese, căci nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a fost odată colo în vârf de munte sus, între piscuri semețe, un târg. Era ascuns între falnici munți și păduri de nepătruns, într-o vale minunat de plată, si goală fără vre-un copac sau tufa să-i știrbească netezimea. Și în acest loc unde nu creșetea nimic în afara ierburilor, oamenii trăiau doar din comerțul cu plantele medicinale. Aproape fiecare casă avea magazin în care erau etalate pe tejghele sărăcăcioase dar bine îngrijite și curate, fel de fel de leacuri
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului e trupul tău a gurii mele harpa iubirea cântecul ieșit din strune în nopțile albastre și nebune suntem doar noi într-a iubirii arca. cu pielea precum crinii parfumata cu netezimea albă de sub palmă e clipă ce la-amoruri mă îndeamnă cu bucuria că a mea ești toată. ți-e gâtul fluier, gura ți-e izvor de-amorul nesfârșit și armonie ești toată doar prilej de bucurie un suflet plin de dragoste
E TRUPUL TĂU A GURII MELE HARPĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360891_a_362220]
-
a zis așa? Las ceața din istorie să-i învăluie enigma și plăcerea istoricilor lingviști să o scormonească. Eu doar plutesc pe aripi de vis prin ea. Pustiurile sale misterioase, cu ierburi înalte și cu mirajul depărtărilor vaste, creat de netezimea câmpiei, au provocat și fascinat pe toți cei care s-au încumetat să-i pătrundă și să-i străbată sălbăticia. Darnicul Timp a fost generos cu Bărăganul, ascunzându-i prin tufișuri atâtea vietăți, fapt care l-a determinat pe Alexandru
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
și a neliniștii care pune stăpânire pe om în absența celuilalt-eu, adică a sufletului-pereche: „iubita mea de dincolo de vremuri /te mai ating și mâine retrospectiv cu gândul” (te-ai schimbat). De aici, tonul ușor elegiac care predomină versurile albe, cu netezimi de suprafață, dar cu adâncimi abisale care ne sunt oferite în această carte. O nebuloasă, îngeri căzând în prăpăstii, cuvinte auind întoarse-n ecouri. Scurgerea inexorabilă a timpului este echivalentă cu „alungarea din rai” din care se naște o „veșnică
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
trecând cu răgălii prin fluviul realității). Faptul că autorul a așteptat atât de mult s-o încredințeze hârtiei (sau numai tiparului?) se poate explica într-un fel: i-a fost sufcientă pentru sine însuși. În felul acestane-am putea explica și netezimile verbale, șlefuirea cu dichis, așezarea stabilă a cuvintelor: atât de mult și-a spus-o sieși, ori grupului său de prieteni, încât această poezie a devenit populară pentru autor, adică a câștigat acea stabilitate în urma nesfârșitei treceri printre buze, a
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
neo-expresionism de secol XXI ce refuză verbiajul necontrolat și dăunător expresivității în care vocabularul este orientat spre exprimarea fundamentelor cosmice. Din vârtejuri de viziuni expresioniste se recompune Marele Univers a cărui oglindire deplină este posibilă doar în Universul Om: „Sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale/ meteori, punți, galaxii/ cresc pe ramii inimii”. Simțurile eonizate ale Poetului, cu precădere vederea, „ochiul”, descoperă în elementele realului tainice structuri armonice ce consonează cu pulsațiile sângelui. Elanurile vitaliste sunt însă bine temperate de răceala gândului
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
atât de nepotrivită luptei de dezrădăcinare, a căzut victimă nevinovată, o luam de la capăt cu controlul, greblând, pieptânând și țesălând smocuri și fire și pe măsură ce se lăsau zorii zilei, atunci m-o fi văzut și auzit șoala Maria moșmodind. Nivelare, netezime, netedă-netedă de dreaptă, întinsă ca-n palmă și fără gulgoaie, fără sfârcuri de grunj împungând aerul de deasupra, da, ăsta era cuvântul pus în practică și care fusese pricină de vorbă și rămășag. Pe cel din urmă nu l-am
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
fac avioane. În pagina, tandrețea a atins dimensiuni nebănuite, pe care altfel, nu le-aș fi atins. Singurătatea mi-a fost punct și linie în conturarea personalității. Alfabet descifrat doar de inițiați. Negru pe alb, pește culori încântătoare, nuanțe incredibile. Netezimi de sunet pe un portativ nevăzut? Bogată paletă cromatică a unei pajiști sonore, înălțimi de azur, depărtări de zenit și nadir, miresme de sfântă lumină. Asta mi-a fost și îmi este singurătatea. A o conștientiza, a o acceptă, a
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356725_a_358054]
-
face, iubito, mi-este foame și-mi este sete de a te mângâia ca și cum mâine aș pleca undeva departe și aș vrea să iau cu mine amintirea fiecărei părticele a corpului tău, să-mi amintesc cu plăcere de moliciunea și netezimea pielii tale, de toate gropițele și rotunjimile care îl alcătuiesc. - Așa, iubitule, atinge-mi, sânii dornici de mângâieri, atinge-mi coapsele și picioarele, nu uita fesele și apoi coboară între coapse să încingi și mai tare focul care mă arde
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]