54 matches
-
le vedem astăzi însemnate în partituri. Un călugăr benedictin, Guido d’Arezzo (991/992-dupa 1033), a jucat un rol de seamă în cristalizarea acestui sistem de notație. În estul Europei autoritatea religioasă ortodoxă nu a încurajat noul sistem de notație (neumele continuă să fie utilizate astăzi, în paralel cu notația modernă). Din același motiv polifonia nu a fost adoptată în serviciul religios ortodox. Muzică medievală polifonica s-a dezvoltat exclusiv în vestul Europei. Ea a avut două forme de manifestare. Dat
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
alfabet, "H". O asemenea notație avea neajunsul că nu se referea în nici un fel la durata sunetelor (ritmul), singurele indicii de această natură constând din accentele nescrise ale textului literar. În Evul Mediu timpuriu (sec. IX) se folosea notația cu neume - un sistem de linii și puncte ce se scriau deasupra sau dedesubtul textului literar - care indicau o inflexiune ascendentă sau descendentă a vocii. În mod incipient o astfel de notație sugera și ideea de ritm, fiind concepută pe principiul accentelor
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
mod incipient o astfel de notație sugera și ideea de ritm, fiind concepută pe principiul accentelor gramaticale: accent grav, accent ascuțit, accent circumflex, fiecare în execuție primind o durată expresivă diferențiată, preluată din lectura solemnă a psalmilor. O notație cu neume speciale denumite kriuki este folosită și în prezent de către lipoveni în muzica bisericească. Notația cu portativ și chei, atribuită de către unii teoreticieni lui "Guido D'Arezzo" (sec. IX), face un mare pas înainte: neumele sunt asociate cu portativul, putându-se
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
solemnă a psalmilor. O notație cu neume speciale denumite kriuki este folosită și în prezent de către lipoveni în muzica bisericească. Notația cu portativ și chei, atribuită de către unii teoreticieni lui "Guido D'Arezzo" (sec. IX), face un mare pas înainte: neumele sunt asociate cu portativul, putându-se astfel reda grafic atât "înălțimea" cât și "durata" aproximativă a sunetelor. Inițial cântările liturgice utilizează un portativ de 4 linii cu două chei, "fa" și "do"; pe măsură însă ce ambitusul melodiei s-a
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
Denumirea "gregorian" a fost dată în timpul Imperiului Carolingian, cu referire la o autoritate din trecut, Papa Grigore, cu scopul unificării repertoriului (Hiley, p. 503-514). Primele documente scrise apar în aceeași perioadă, în jurul anului 800, cu semne corespunzătoare mișcărilor melodice, numite neume. Ulterior, neumele vor fi așezate pe linii de reper, care constituie începutul apariției portativului muzical. Într-o ultimă fază, călugărul benedictin Guido d'Arezzo (cca. 990 - 1050) teoretizează sistemul de notare și interpretare a muzicii liturgice, ce stă în mod
Muzică gregoriană () [Corola-website/Science/314720_a_316049]
-
a fost dată în timpul Imperiului Carolingian, cu referire la o autoritate din trecut, Papa Grigore, cu scopul unificării repertoriului (Hiley, p. 503-514). Primele documente scrise apar în aceeași perioadă, în jurul anului 800, cu semne corespunzătoare mișcărilor melodice, numite neume. Ulterior, neumele vor fi așezate pe linii de reper, care constituie începutul apariției portativului muzical. Într-o ultimă fază, călugărul benedictin Guido d'Arezzo (cca. 990 - 1050) teoretizează sistemul de notare și interpretare a muzicii liturgice, ce stă în mod tradițional la
Muzică gregoriană () [Corola-website/Science/314720_a_316049]
-
pentru Istoria Artei al Academiei pentru științe sociale și politice din București. În 1967 participă cu contribuții proprii la congresele de muzicologie din Liubliana (Iugoslavia) și Roma (Italia). In 1968 studiază manuscrisele muzicale rusești cu notație muzicală pe bază de neume din biblioteca Vaticanului. Între 1 octombrie 1970 și 30 iunie 1972 este angajată ca cercetător științific la Universitatea Köln (Director: Prof. Dr. Kuckerz) Între 1971 și 1973 obține o bursă de studiu finanțată de DFG (Deutsche Forschungsgemeinschaft/ Uniunea germană pentru
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
ca cercetător științific la Universitatea Köln (Director: Prof. Dr. Kuckerz) Între 1971 și 1973 obține o bursă de studiu finanțată de DFG (Deutsche Forschungsgemeinschaft/ Uniunea germană pentru cercetare) la Universitatea Köln pentru lucrări de cercetare în domeniul manuscriselor muzicale cu neume rusești (notatia muzicala Kriuki). La recomandarea Prof. Dr. Kuckerz de la Institutul de Știința Muzicii (Universitatea Köln), RFG, i se aprobă pe 15 august 1980 finanțarea editării lucrării sale „Die Gesänge des altrussischen Okteochos samt den Evangelien-Stichiren -- Eine Neumenhandschrift des Altgläubigen-Klosters
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
de Știința Muzicii (Universitatea Köln), RFG, i se aprobă pe 15 august 1980 finanțarea editării lucrării sale „Die Gesänge des altrussischen Okteochos samt den Evangelien-Stichiren -- Eine Neumenhandschrift des Altgläubigen-Klosters “ (Cântările Octoichului lipovenesc împreună cu Stichirile evanghelice - un manuscris pe bază de neume (Kriuki) a mănăstirii lipovenești Belaja Krinica. In probleme de slavistică a colaborat cu Prof. Dr. Schütz de la Universitatea Erlangen. Lucrarea conține în primul volum atât facsimile cât și transcrierea întregului manuscris din notația muzicală veche cu neume (Kriuki) în notația
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
pe bază de neume (Kriuki) a mănăstirii lipovenești Belaja Krinica. In probleme de slavistică a colaborat cu Prof. Dr. Schütz de la Universitatea Erlangen. Lucrarea conține în primul volum atât facsimile cât și transcrierea întregului manuscris din notația muzicală veche cu neume (Kriuki) în notația muzicală actuală. In volumul al doilea sunt studiate din punct de vedere muzicologic toate cântările religioase din Oktoih. Lucrarea poate fi cercetată la : Lucrarea a fost recenzată în 1989 de către Prof. Dr. Christian Hannick (Catedra de Filologie-slavistica
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
Neuma poate fi oricare din semnele din sistemele de notație muzicală care au înlocuit notația ecfonetică. Notația neumatica continuă să fie utilizată în prezent în cântarea bizantina și gregoriana, în special în comunitățile monastice. Cântarea religioasă "corala" utilizează notația contemporană. Primele
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
bizantina și gregoriana, în special în comunitățile monastice. Cântarea religioasă "corala" utilizează notația contemporană. Primele notații ecfonetice, apărute din secolul al V-lea, utilizau simboluri care încadrau porțiuni ale textului, fiind probabil o notație simplificată pentru diferite „formule muzicale”. Originea neumelor nu este cunoscută cu certitudine. Există mai multe teorii plauzibile: o evoluție din accentele gramaticale din greacă veche sau latină, din gesturile cantorului (dascălului) sau din notația ecfonetică. Inițial au existat mai multe sisteme diferite de notație cu neume. Acestea
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Originea neumelor nu este cunoscută cu certitudine. Există mai multe teorii plauzibile: o evoluție din accentele gramaticale din greacă veche sau latină, din gesturile cantorului (dascălului) sau din notația ecfonetică. Inițial au existat mai multe sisteme diferite de notație cu neume. Acestea indicau înălțimea relativă a sunetelor pentru o frază muzicală, dar nu și pentru întreaga compoziție. Cântăreții trebuiau să se bazeze în interpretare pe tradiția orală sau pe experiență proprie. Pentru păstrarea tradiției muzicale a fost necesară dezvoltarea unui sistem
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
de notație mai exact. Două sisteme principale au apărut în timp: în cantul de tradiție bizantina este notata mărimea intervalelor (diferența între două note), în cantul gregorian este notata înălțimea notelelor individuale. Sunt cunoscute două sisteme inițiale de notație cu neume, denumite "Coislin" and "Chartres", înlocuite în secolul al XII-lea de o notație exactă. Ioan Cucuzel (1280? d.Hr.-1360? d.Hr.) în Evul Mediu și reformele de la începutul secolulul al XIX-lea (de exemplu introducerea solfegiului și denumirea sunetelor
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Hr.) în Evul Mediu și reformele de la începutul secolulul al XIX-lea (de exemplu introducerea solfegiului și denumirea sunetelor unei scări: Pa, Vu, Ga etc.) au simplificat o notație care devenise prea complexă. "Mărturiile" (vedeți figură) indică înălțimea notei inițiale. Neumele dintre mărturii coboară sau urca un numar fix de trepte. "Ritmul" este indicat de un set separat de semne care modifică durata unei neume (vedeți figură). În prezent, notația cu neume bizantine este folosită în cantul de tradiție bizantina în
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
etc.) au simplificat o notație care devenise prea complexă. "Mărturiile" (vedeți figură) indică înălțimea notei inițiale. Neumele dintre mărturii coboară sau urca un numar fix de trepte. "Ritmul" este indicat de un set separat de semne care modifică durata unei neume (vedeți figură). În prezent, notația cu neume bizantine este folosită în cantul de tradiție bizantina în Bisericile Ortodoxă Română și Greacă. În prezent, cantul de tradiție bizantina este uneori reprezentat pe portativ. Deși notația pe portativ diatonic nu poate reda
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
prea complexă. "Mărturiile" (vedeți figură) indică înălțimea notei inițiale. Neumele dintre mărturii coboară sau urca un numar fix de trepte. "Ritmul" este indicat de un set separat de semne care modifică durata unei neume (vedeți figură). În prezent, notația cu neume bizantine este folosită în cantul de tradiție bizantina în Bisericile Ortodoxă Română și Greacă. În prezent, cantul de tradiție bizantina este uneori reprezentat pe portativ. Deși notația pe portativ diatonic nu poate reda fidel intervalele modurilor bizantine (vedeți tabelul), aceasta
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Română și Greacă. În prezent, cantul de tradiție bizantina este uneori reprezentat pe portativ. Deși notația pe portativ diatonic nu poate reda fidel intervalele modurilor bizantine (vedeți tabelul), aceasta a fost considerată acceptabilă atât timp cât există în paralel o notație cu neume care reprezintă standardul. Reprezentarea cantului în notație neumatica are avantajul că o compoziție este notata "exact" la fel indiferent de glas deoarece scară sonoră este definită separat. De exemplu, o neuma care indică urcarea cu o treaptă nu precizează cât
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
considerată acceptabilă atât timp cât există în paralel o notație cu neume care reprezintă standardul. Reprezentarea cantului în notație neumatica are avantajul că o compoziție este notata "exact" la fel indiferent de glas deoarece scară sonoră este definită separat. De exemplu, o neuma care indică urcarea cu o treaptă nu precizează cât de mare este aceasta treaptă, mărimea treptelor fiind stabilită separat prin acordajul tetracordului care stă la baza modului (vedeți tabelul). Această economie în notație se face totuși pe baza unui efort
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
să urce pe treaptă următoare (de exemplu, în glasul VIII diatonic în scară cu 22 de secțiuni de la Pa la Vu sunt 4 secțiuni, de la Vu la Ga sunt numai 3 etc). Cele mai vechi manuscrise în vest care conțin neume provin din secolele IX-X. Neume de diferite forme au apărut în mai multe familii regionale distincte (în regiuni aflate acum în sudul Italiei, în Elveția, nordul Franței, Anglia, sudul Franței și nordul Spaniei) care treptat s-au unificat. Din secolul
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
de exemplu, în glasul VIII diatonic în scară cu 22 de secțiuni de la Pa la Vu sunt 4 secțiuni, de la Vu la Ga sunt numai 3 etc). Cele mai vechi manuscrise în vest care conțin neume provin din secolele IX-X. Neume de diferite forme au apărut în mai multe familii regionale distincte (în regiuni aflate acum în sudul Italiei, în Elveția, nordul Franței, Anglia, sudul Franței și nordul Spaniei) care treptat s-au unificat. Din secolul al XI-lea neumele au
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
IX-X. Neume de diferite forme au apărut în mai multe familii regionale distincte (în regiuni aflate acum în sudul Italiei, în Elveția, nordul Franței, Anglia, sudul Franței și nordul Spaniei) care treptat s-au unificat. Din secolul al XI-lea neumele au fost aliniate pe un "portativ", devenind astfel o notație precisă, o inovație datorată lui Guido d'Arezzo. "Ritmul" este indicat prin serii de ligaturi (neume care combină "punctum" și/sau "virga") care stabilesc modurile ritmice. Acestea au apărut în
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Franței și nordul Spaniei) care treptat s-au unificat. Din secolul al XI-lea neumele au fost aliniate pe un "portativ", devenind astfel o notație precisă, o inovație datorată lui Guido d'Arezzo. "Ritmul" este indicat prin serii de ligaturi (neume care combină "punctum" și/sau "virga") care stabilesc modurile ritmice. Acestea au apărut în sec. XII în repertoriul catedralei Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul gregorian prezent a apărut în sec. al XII-lea. În timp, neumele cântării
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
notație precisă, o inovație datorată lui Guido d'Arezzo. "Ritmul" este indicat prin serii de ligaturi (neume care combină "punctum" și/sau "virga") care stabilesc modurile ritmice. Acestea au apărut în sec. XII în repertoriul catedralei Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul gregorian prezent a apărut în sec. al XII-lea. În timp, neumele cântării gregoriene au evoluat în notele notației măsurate și, ulterior, în notele muzicale actuale. Manuscrise din sec. IX conțin o notație ecfonetică originală. Un sistem
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
ligaturi (neume care combină "punctum" și/sau "virga") care stabilesc modurile ritmice. Acestea au apărut în sec. XII în repertoriul catedralei Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul gregorian prezent a apărut în sec. al XII-lea. În timp, neumele cântării gregoriene au evoluat în notele notației măsurate și, ulterior, în notele muzicale actuale. Manuscrise din sec. IX conțin o notație ecfonetică originală. Un sistem propriu, numit "khaz", inexact în înălțime, a apărut cel mai devreme în secolul XII. Absența
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]