305 matches
-
neființa luipeste apa ce se scurge din raiul doruluiapare ca o irizație de culoarepeste bolta colorată ca o mare,iluzia ce se zbate ca un semnadus de un frumos etern-și doar el curcubeul știesă ne apropie de împărăție.Timp neumblat de nălucăpe cerul închis într-o nucă,un val nemăsuratprivit de un orb vindecat apropiat de o clipă.Am uitat să privescprin ispită.... XXI. MANNEKEN PIS, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. Prăpastia istoriei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
urgență, la sediul Loto, pentru a primi informații. - Aveți aici adresa noastră, restul actelor sunt la București. Prezentați-vă mâine, la ora zece la această adresă, camera 85. - Dar cum să ajung până mâine, domnișoară? întrebă Mihai speriat, ca omul neumblat. - Luați avionul, îi spuse funcționara. Mihai luă actele și disperat, ieși pe ușă. - Să-l anunț pe fiul meu poate mă descurcă el, că eu nu știu unde mi-e capul. Ce noroc cu telefoanele astea. Se uită la ceas, ora unsprezece
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
final fiind înfocate mai cu seamă atunci când ceea ce dezvăluia filmul avea de luptat cu vreo prejudecată sau alta. Două filme care au rulat unul după altul, cu un public foarte numeros și curios, aveau să fie și premiate. Pe drumuri neumblate, de Dieter Auner, prezentat în premieră națională, o coproducție România-Irlanda, urmărește un an din viața unei familii de ciobani din nordul Transilvaniei. Spectatorii au fost extrem de încântați să-i descopere, la finalul filmului, pe protagoniști în sală și să le
Festivalul de văzut, ascultat, mirosit, gustat [Corola-blog/BlogPost/96988_a_98280]
-
spectatorul e incitat să mediteze.” (Motivația juriului) La MNȚR programul cuprinde o selecție de 11 documentare emoționante, 8 au obținut premii. Dintre filmele ce vor putea fi văzute, din 24 până în 26 februarie, în studioul Horia Bernea, amintim: Pe drumuri neumblate, de Dieter Auner (Premiul Special pentru documentar românesc), În niciun caz negru, regia Aura Linckeviciute, (Premiul Astra Film - competița Student), Sat fără femei, de Srdjan Sarenac, (Cel mai bun documentar produs în Europa de Est), Berlinskaya fuga, de Denes Nagy (Cel mai
Astra Film Festival la Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/97101_a_98393]
-
în lumina stilurilor din cultură (1964) Frederic Mistral și spiritul Mediteranei (1964) Dante și universul spiritual medieval (1964) Sociologie și etnografie românească. Ordinea spirituală (1966) Civilizația română sătească. I - Forme și funcțiuni, II - Forme și valori (1969) Popas în grădina neumblată (poeme în proză, 1971) Lumini în necunoscut (poeme în proză, 1971) Destinul civilizației. I - Dialectica spiritului modern (1974) Sociologia - știință concretă și experimentală (1974) Legenda trandafirului alb (sau Un om caută pe celălalt, roman, 1975) Meditații. Note pentru o filosofie
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
într-un ... X. FĂ-MĂ IUBIRE, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015. Mi-a mai rămas un cântec necântat și sângele pe care încă suie, a răstignire, dragostea prin cuie, ca iedera, pe locul neumblat. Chiar dacă nu-i al meu, si nu va fi, ți-am legănat prin vise, totuși, trupul și ți-am iubit, fără să știi, tot lutul, cu pătimirea oamenilor vii. Ca un abis cu fumegări de tei te-am învelit în
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
acest sânge, cântec despre toate. Mestecenii cad albi, pe neîntâmplate povești cu foc, cu iarba și ... Citește mai mult Mi-a mai rămas un cântec necântatși sângele pe care încă suie,a răstignire, dragostea prin cuie,ca iedera,pe locul neumblat.Chiar dacă nu-i al meu, si nu va fi,ți-am legănat prin vise, totuși, trupulși ți-am iubit, fără să știi, tot lutul,cu pătimirea oamenilor vii.Ca un abis cu fumegări de teite-am învelit în salcii de candoareși
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
BETHLEEM La ceas al șoaptelor trecute, Cu stropi seduși de apå vie, Îmi reapari să mă asculți, Ființa mea, demult tirzie. Cu lauri, proaspeți într-ales, Si crez, în piept îmbălsămat, Îmi ești un cer în Univers Și tot pământul neumblat. Sărutul, prins în suflet fin, Și-n Imanenta infinită Trecu -n văpăi de foc divin, În dulci ecouri absorbite. Am stins și oarbă așteptare Și-am revenit, ca-ntr-un poem, Pe umbră dorurilor tale Mai curg mistere-n Bethleem
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
închiși, o dădea de mâncare unei vite. Se spune că, după cum arăta această vită, așa urma să arate și viitorul soț. SÂNZIENE. În dimineața zilei de 24 iunie, a SÂNZIENELOR, multe fete obișnuiau să se scalde în rouă din zone neumblate. Roua SÂNZIENELOR era strânsă de babe într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc și mai ales nu trebuia să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea
Nașterea Sf. IOAN BOTEZĂTORUL sau DRĂGAICA. Ce nu trebuie să faci de SÂNZIENE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79837_a_81162]
-
mâncărurile lui, dar și nenumărate cronici de călă torie. Spre sur prinderea lui, se vindeau bine, iar numele lui căpăta, încet-încet, o anume greu tate într-o branșă altfel ermetică. Pagini de ziar și de revistă te trimiteau în locuri neumblate, sub o semnătură care era, de-acum, garanția unei aventuri dincolo de granițele visului. Se schimbase. În sfârșit, se simțea bine în pielea lui, zâm bea cu toți dinții, bea numai în serile frumoase, fără să i se împăienjenească privirea și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
distinse, pierdut, printre copaci. Așa ceva nu i se mai întîmplase. Gogoloaiele de pămînt dispăruseră fără urmă înainte ca el să deschidă gura. Halal progres înregistrase! Nu apucase măcar să se prezinte, darămite să-și spună păsul. Era vina lui? Oricît de neumblat prin lume ar fi fost, Lupino nu putea să-și asume nereușita. Prea ciudat se comportaseră arătările! Își rearanjă poziția urechilor și a cozii. Trebui să recunoască faptul că atitudinea aceea umilă nu-i dădea mare satisfacție. Mai degrabă ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să o facă. Dintr-o dată, Lupino își aminti străfulgerat: Dar, domnule, n-am înțeles nici atunci și, crede-mă, nici acum nu găsesc logica mișcării tale: ai mers atîta amar de drum să o cauți pe mama; ai răscolit ținuturi neumblate, ai interpelat animale necunoscute. Apoi, dintr-o dată, ai hotărît să te întorci exact de unde ai plecat. Ești bun să-mi explici de ce ai procedat așa? Nu mă mir că-ți pare bizar. Un gînd neverosimil mă călăuzește, și teamă mi-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
decît cînd cutreiera ulițele cu pantă ale orașului de jos, tăcînd sau vorbind monosilabic cu el. Dar acest domn foarte înalt și foarte subțire ascunde în ciudata lui alcătuire și un "fantast", un fel de lunatec care umblă pe drumuri neumblate de alții, care vede ce nu văd alții, care are darul de a evada din prezent în stații unde timpul se oprește. Cînd era copil, ni se spune în povestirea Strada Joagărului, urcîndu-se pe un gard, a găsit ușa cerului
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
noi și dincolo. Drumul se sfârșește undeva, deasupra capetelor noastre, lăsându-ne cu ochii ridicați... Când eram copil și tata mă purta pe umeri, nu mai simțeam pământul apăsându-mi tălpile și râdeam, fericit... Cad stele, pe drumuri de foc, Neumblate poteci spre dincolo. Știu că într-o zi, într-o noapte, Voi urca și eu pe drumul stelelor care cad... 1985 Treapta a XXVIII-a Până nu te-am iubit Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
alta îl face să priceapă ce se întâmplă în jurul lui, îi deschide ochii la minciuni, la manipulări, la spălarea creierului. Cu cât îi deschide mai tare ochii, cu atât îi cade fata mai cu tronc. Alunecă amândoi pe o cărare neumblată, fiecare simte ce îi așteaptă la capătul drumului, dar niciunul nu vrea să dea înapoi. Sacul își găsise petecul. Între cei doi se încinsese o luptă pe viață și pe moarte. Într-una din zile, prietenul meu era în vizită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mi-a plăcut totuși niciodată: prea multă lume Înghesuită pe spații mici, prea multă dezordine și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul cu reacție, distanța devenise aproape o constantă, ajungeai la fel de repede cu mașina În partea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care urmărea Animal Planet pe-o plasmă cât peretele. O eroare de numai câțiva metri a GPS-ului m-a făcut să nimeresc odată nu În inima congelată a ghețarului Uppsala, ci Într-un salon de masaj. Altădată, explorând teritoriile neumblate de pe malurile Amazonului, un trib de indieni m-a Însoțit pe tot parcursul călătoriei, Încercând să-mi vândă o pereche de blugi. Cum ațipeam o jumătate de oră, mă trezeam legat fedeleș În fața unei oglinzi, Îmbrăcat În Joe Jeans, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
După ce omul sau grupul de oameni se Îndepărtau, se reîntorcea În cărare, Își relua urcușul. Alteori, lăsa cu totul căile folosite de cei care urcau sau coborau, pentru a escalada versanți abrupți și bolovănoși sau pentru a rătăci prin locuri neumblate, unde pădurea se Întuneca amenințător, prin hățișuri de mărăcini, prin rîpi pe fundul cărora clipocea un fir nevăzut de apă, și pripoare lutoase, cu malurile brăzdate de torente. Drumețiile Începuseră să-i placă. Abia cînd se Întorcea din nou acasă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în Dumnezeu. Dar cred că El trebuie căutat nu în biserici și în tratate teologice, ci în oameni, în noi înșine, în mine însumi. Dacă suntem fiii Lui, atunci sămânța scânteietoare a Tatălui trebuie să fie undeva în vastele întinderi neumblate din noi. Nu ne rămâne decât s-o aducem la lumină. Frumos e ziaristul morttc "Frumos e ziaristul mort" Cred că prilejul cel mai potrivit pentru Putere ca să-și arate dragostea față de presă ar fi înmormântarea unui ziarist omorât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Frunzele copacilor îngălbenesc și încep să cadă pe jos formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un val de brumă argintie s-a așternut peste copaci, peste case, peste cărările și potecile neumblate și neștiute ale codrului. În solul ogoarelor are loc logodna semințelor cu lutul bătrân. De pe dealuri, țăranii au cules rodul bogat al viței de vie. Toate viețuitoarele se găsesc într-o continuă mișcare și se pregătesc pentru sezonul rece; la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai trebuie însă retușate. În tot ceea ce fac, îmi amintesc de tine, de surorile cele dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet al tăcerii sau al absenței. Acolo, parcă, te zăresc ușor la geam pe tine, în căsuța noastră. Aud parcă flacăra clipind în vatră din cauza puținelor lemne. Iubita mea mamă, ce mai fac surorile mele pe care le
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
drumurile ce ți se deschid, trebuie să alegi mereu unul singur, deși mental sau afectiv te vei fi aventurat pe oricare dintre ele. Călătoria se poate desfășura într-o carte, într-un album vechi de fotografii, pe cărări de munte neumblate, în țări îndepărtate sau în spații neconvenționale și cel mai frecvent în anima sau animus celui deschis către căutare, introspecție și iubire. Am plecat de dimineață, să nu trebuiască să-mi iau rămas bun de la cei dragi, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe iubita lui, cu ochii rotunzi și negri și sânii mari și zvelți rostogolindu-se prin căpițele de fân. A și visat-o de câteva ori pe Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste dealuri, către culmea cu pântecele rotund și umflat de oaie, unde era locul ei de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile adună, limpezesc. Diminețile sunt ca apele din fântâni neumblate, nebântuite nici măcar de lună. Când ploua toată noaptea, apa fântânii era tulbure; bunica-sa aducea o găleată plină cu lichid gălbui; Petru știa răspunsul încă de când avea trei ani. Iar a căzut o stea coaptă în fântână? Iar, puiul bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că putem să ne continuăm drumul, am pornit să căutăm râpa prin care am venit. Se ghiceau zorile deja și noi eram Încă departe de gârla salvatoare. Am luat-o spre stânga, să găsim drumeagul spre gârlă. Mergeam pe zăpadă neumblată și asta Însemna un mare pericol pentru noi... Deocamdată, nu se auzea nici un zvon care să ne facă atenți că suntem căutați... Ca un făcut, Însă, un soare vesel se ridica pe un cer senin ca oglinda. ― Numai cî ceru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]