59 matches
-
demult... Epilog Cum doamna inspectot Ștrengaru nu putea să plece cu traista goală, a mai înghesuiet în „geamantanul de noi cunoștințe” câteva „atenții...” de admirație din partea dirigintei Luxița Prădăreanu, sentimente cordiale care proveneau din fondul clasei, că vorba ceea: osia neunsă, face să scârție roata. A, să nu uit, la bacalaureat toți elevii și profesorii liceului au fost așa de supărați că cei de la minister, din nou, au dat subiecte foarte grele la proba scrisă... și de-aia au atins un
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune, În dans de unde șchioape, sperând într-o minune. PLAZA DEL TORO M-am decis: De mâine merg la corida din Plaza del Toro, Să
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe geamuri, Pe obrazul unei mame curge-o lacrimă sărată
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
cât să menținem în funcțiune instalațiile de teleportare dar și pentru un beneficiu consistent. Beneficiu care, așa cum am prevăzut în statutul firmei, merge spre binele populației acestei planete. Încăperea se umplu de un scârțâit ca și cum cineva ar fi manevrat capacele neunse ale unor cripte. Reprezentanții Marelui Consiliu râdeau de se prăpădeau iar fețe lor pământii căpătară o tentă verzulie. Era fericiți! Referință Bibliografică: TURISMUL TOTAL / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1423, Anul IV, 23 noiembrie 2014. Drepturi
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
ghimpii ostatici, Și tu la miez de noapte încerci să mi-i alini. CÂTE O ZI DIN MILENIUL TREI Mi-a ațipit surâsul pe stropul ploii duse: Portretul unei zile în care n-am trăit. Cum scârțâie minutele cu roțile neunse, De parcâ-și târâse picioarele dorul rănit... Rămasă-n clopotele bisericii din sat, Îți las în loc de limbă versul tămâios: Să strige peste lume - văzduh înfometat! - Să sfarme toată carnea vorbei de prisos ... Ci eu mai rog a nopților falangă Să rețină
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
Așa că am lăsat distinsa doamnă să își păstreze tăcerea profesională și să își facă meseria de transportor blindat cu cavitatea bucală închisă. Iar eu... mi-am continuat ritmicitatea clănțănitului, de data sta mai abitir ca o mașină de cusut Singer neunsă! Ajungem la tânărul Hipocrates cu ochi oblici. Verdictul: p-n-e-u-m-o-n-i-e! Pneumonie bronhică lobară superioară! Condamnarea: O săptămână pe patul de spital, perfuzii trei zile, antibiotice introduse cu seringa în mușchii mei fesieri... Vai de ei! Supraveghere medicală 24 de ore și
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
celeste ale căror traiectorie necesită riglă de calcul și tabele de conversie pentru a o calcula, Jonathan, o particulă fără casă, intră într-o coliziune. Un eveniment care schimbă totul, pentru totdeauna. Începe cu un clopoțel și scrâșnetul unui lanț neuns. O bicicletă dă colțul de la muzeul Ashmolean, iar pe ea este o fată. Bridgeman se dă la o parte din calea ei, dar pentru o secundă ea îl privește în ochi. Ochi albaștri. Lumea lui devine dintr-odată un sirop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
multe povești și Întâmplări, el izbutise să-și Înlănțuiască gândurile și să afle fără greș unde trebuia să sape ca să găsească urme ale istoriei. Cei trei băieți apăsau cu nădejde și nerăbdare pedalele care făceau să scârțâie lanțurile obosite și neunse. Într-un târziu, când erau departe binișor de sat, Baronu Îl luă la Întrebări pe Vieru, care tăcea misterios: „Zi, bă, dă-te dracului, unde mergem și ce căutăm, că n-am chef acuma de glumele tale tâmpite!”. Ectoraș ciulise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stăpân, fusese să aduc lumina electrică, deci și sonerie la ușă, în locul vechiului clopot... Dar, iată, în fine, țârâitul timid ! Cu o nemulțumire geloasă, Maria se pierdea în adâncul prost luminat al dependin țelor cu tencuiala căzută și uși scârțâind neunse, în vreme ce eu mă grăbeam spre ușa de la intrare ca să o feresc de eventualele priviri indiscrete pe timida studentă de la Litere și Belle Arte. Știam că Sophie nu va mai îndrăzni să sune și a doua oară, ba chiar mă puteam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să scoată el albia și să-ntindă rufele pe sârmă. Îi plăcea că, de cum le-ntindea, moi și aburinde, ele se întăreau de la ger și se lipeau, de parcă erau de piatră și, dacă voiai să le desprinzi, scârțiau ca ușile neunse. N-avea răbdare să stea locului și-i spuse maică-sii că o să meargă la Jacques, să-i ducă mamuții pe care i-a promis. Îi arătă și ei desenul din Universul ilustrat, iar ea râse de spinarea lor cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răspuns nu veni. "Marta, sânt eu, Daniel", am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. "Tu ești?" întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. "Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine". Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să mă primească
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răspuns nu veni. „Marta, sunt eu, Daniel”, am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. „Tu ești?” întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. „Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine”. Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să mă primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit de toropeală. Scotea doar un scrâșnet, de osie neunsă, și se avânta imediat să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți ai bătrânului Soporan, de numai îl îngropaseră. Dădea popa să prindă un fir de vorbă dintr-acolo, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de buruieni, apoi se ridicau chemîndu-se. Grăbi pasul. Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte și își spuse că iar o să ningă. În câmp se auzeau roțile căruțelor alergând pe drumul desfundat al Griviței, un fluierat prelung de osii neunse, amestecat cu zgomotul copitelor care loveau glodul înghețat. Mirosea a paie putrede, și frigul o învălui, pătrunzîndu-i prin fustele largi. Orașul își aprindea în depărtare luminile verzui. Zări gardul lui Stere. Câinii de la bordeiul lor lătrară, apoi îi ieșiră înainte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când, popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit de toropeală. Scotea doar un scrâșnet, de osie neunsă, și se avânta imediat să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți ai bătrânului Soporan, de numai îl îngropaseră. Dădea popa să prindă un fir de vorbă din-tr-acolo, dar nu se
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
în desele-i campanii din întinsul regat, pentru a pune capăt revoltelor, s-au a se război cu dușmanii imperiului, într-un fel dase mână liberă marelui duce Serghei să-și facă de cap la curte, acesta devenind vice împărat neuns. Deodor sfătuitorul credicios al împăratului îl spiona, doritor de a culege dovezile de trădare, se furișă nevăzut în apartamentele ducelui. Presupunerile lui Deodor că Serghei se ocupa cu magia neagră erau confirmate. Văzu zeci de flacoane care conțineau elixire secrete
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și copiile bizare ale chipului de-acum. Nestăpânită a devenit mâna care împinge canatul unei ferestre și al celeilalte, până se aude scârțâitul subțire și lung al balamalelor neunse. Nu exista decât un observator ? La patru birouri distanță, ridică și Manole capul, conectat la bizareria jocului de la fereastră. Figura lui e moale, obosită. Fruntea transpirată, obrajii supți, ochii somnolenți, buzele arse. Privirea căzută, fără putere. Este rândul lui s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În largi buzunare de suflet curat Sau poate-ntr-un zâmbet, din vis strecurat. Sunt mari contradicții în lumile terne, Durerea din mine pe tine se cerne, Îmi vine să caut prin lună răspuns Și scârție cerul, de-o eră neuns. Mă mângâie toamna prin zilele sale, Femeile-și urlă tristeți abisale, Cearceafuri muncite de trupuri și chin, Un gust de cocleală, un gust de pelin. În stradă se strigă, se cere, se minte, Ne facem un scut din păreri și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
bătrânul voia să lungească vorba și să dezvolte tema pe care o Începuse, dar Își pierdu răsuflarea care se termină printr-un horcăit ce se transformă În cele din urmă În tuse. Parcă avea Înăuntru o ușă prinsă În balamale neunse, legănată de vânt. — În momentul de față arabii vor să ajungă la un compromis, Baruch. Acum noi suntem partea Încăpățânată, care refuză să cadă la o Înțelegere sau măcar să discute cu ei. —Compromis. Desigur. Ai vorbit frumos. Nu există nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adulmece miresmele, continuându-și mersul repezit către leagănul foarte vechi, de pe vremea când era mult mai mică decât copiii ei, în care s-a urcat, ea, femeie de 50 de ani, luându-și avânt într-un scârțâit lugubru al fiarelor neunse și roase de rugină, legănându-se, legănându-se, legănându-se lângă merii parfumați, înșirați de parcă ar fi fost trași cu rigla până în vârful dealului, sub cerul incredibil de albastru, care i s-ar fi părut incredibil de albastru și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
clipi și pierdu șirul celor spuse. În tot acest timp, Fraser dădea din cap și zîmbea, făcînd eforturi să audă, uitîndu-se concentrat la orice lucru care Îi era arătat, și, o dată sau de două ori, Își duse la loc bucla neunsă, căzută pe frunte. — Da, Îmi dau seama cum merge, zise el. M-am prins, desigur. Nu-i luă decît un minut să explice. Duncan puse felinarul pe care-l făcuse În mijlocul benzii rulante, foșnitoare, și acesta fu dus mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul manufacturării: 1938), se roti, scârțâind neunsă. Nici nu merită osteneala să o mai gresezi. Soarta îi e pecetluită, de parcă o și văd sub șenilele nemiloase ale buldozerelor, care zdrobesc, delaolaltă, orașul, stabili Mircea, în gând, înainte de a o face la stânga-mprejur, printre ruine și molozuri. Impetuoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
instantaneu într-o folie de-aluminiu creponată. Între viața fericită a oricărui plăvan rămas acasă și viața mea s-ar fi interpus un fitting, doi centimetri de fir, un capăt de tijă și o fâșie de cauciuc. Piesele astea defecte, neunse, prea apropiate sau prea depărtate una de alta, făceau toată diferența, apropiind sau depărtând destinele de scheletul lor, ochiul de ultima imagine, pielea de suportul ei de carne, ca un fax tras după un xerox. Aș fi sfârșit neplăcut, administrativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]