6,179 matches
-
iar la Răsvan Popescu, președintele Emil Constantinescu (cel care i-a schimbat, efectiv, viața și l-a decorat, în final cu Steaua României). În afară de falimentarele lupte fratricide, guvernanții de pînă în anul 2000 au mai avut de înfruntat un adversar nevăzut și ubicuu. Radu Vasile (a cărui carte este, din punctul de vedere al informației, mult mai interesantă) îl numește Structurile și consideră că acestea au deținut și continuă să dețină puterea în România. Ceea ce vedem zi de zi în politica
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
fie noaptea stingerii ochiului/ să fie amiaza înjunghierii semănătorului/ să fie clipa sîngerării unghiului/ să fie trasă cortina frigului" (să bată ploaia din partea refuzată). O liturghie neagră, a descompunerii și pieirii, înfrățește organicul și anorganicul, veghea și visul, văzutul și nevăzutul într-o demonică "prezență" finală. Tromba vitalității rebele are un caracter iluzoriu, nefiind decît un act agonic: "așa ne-a fost dat nouă/ să ne naștem între două căderi/ aflați totdeauna în dosarele călăilor/ victimele necesare echilibrului// visurile noastre/ sunt
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
s-a păstrat această mentalitate conform căreia politica era treaba boierilor. - După părerea mea, de la primul război mondial încolo, după întregirea țării cu Transilvania, Banat, Basarabia Bucovina s-a schimbat complet echilibrul clasei conducătoare de la noi; și totuși continuă, pe nevăzute, legături cu vechea aristocrație de conducere; vă dau vreo patru nume dintre oamenii cei mai distinși dintre cele două războaie (1920 - 1940), despre care ai crede că sunt nou veniți: Titulescu, I.G.Duca, Gafencu, Tătărescu. Ei bine, toți au o
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
putere, mai parșivă, a cărei forță stă în propriile ei slăbiciuni. Într-o societate care își distruge statuile (citește, valorile și idolii) oamenii ajung să nu mai creadă în nimic, coagularea lor în numele apărării unui ideal devine imposibilă, iar puterea nevăzută își poate face de cap: "Puterea cea mai zdrobitoare e aceea de a-i convinge pe oameni că nu există putere și nimic de care să le mai fie frică. După ce vor trăi bucuria deplinei eliberări vor vedea că nici
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
Creație, dar care încă mai lucrează la ea - un cancer distrat ce dă iluzia unui țel. Un fulger traversând secolele umple ochiul cu lumina lui neagră. Ține-mă strâns să nu zbor Ține-mă strâns să nu zbor. O forță nevăzută mă duce cu ea. Rătăcesc și se lasă întunericul, nu, nu e-ntunericul - ci mai degrabă o nimicnicie pe un drum sinuos, acoperit cu praf de var. Seamănă cu drumul dintre sat și biserică dar nu e un drum iar
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
a faptelor, cu inventarierea febrilă (ca sub o amenințare a metafizicii lezate) a numelor, el se înhamă la o vastă lucrare enciclopedică. Alexandrini sau iluminiști, cărturari tîrzii, demitizatori de tot felul au preferat refugiul în universul văzutelor, unui univers al nevăzutelor, din care se vedeau alungați". În terminologia biblică, familiară lui Nicolae Balotă, i se reproșează duhului enciclopedic mai mult decît reducționismul mistificator al spiritului uman: pur și simplu zădărnicia, calpa ordine alfabetică ce n-ar putea suprima babilonia conținutului fatalmente
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
scrisoarea sa din 16 novembrie 1884 lui Valéry? Nu trebuia să ducă acea explicare orfică la o depășire, o transcendere a mundanului, după cum descifrarea trebuie să te facă s-o privești prin cele văzute, ca într-o oglindă, lumea celor nevăzute?". Lui Pierre Emmanuel i se detectează două repere: Hölderlin și Orfeu, ambele incluzînd necesitatea asumării căderii drept o condiție a elevației, a păcatului drept o premisă a absoluțiunii: "Coborîrea în tenebre a lui Orfeu, prefigurare a întenebrării lui Hölderlin, nu
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
se ajunge inevitabil în analiza texturii a nenumărate opere ca și în cea a conceptelor ce li se aplică. Să dăm cîteva exemple. Obsesia de-o viață a lui Paul Claudel, subliniază eseistul nostru, este cea a coeziunii văzutelor și nevăzutelor, a mirabilei lor unități. E o viziune ce răspunde credinței catolice a marelui poet și, dincolo de aceasta, am putea socoti că și ființei cosmice, acelei sfere unice eterne și imobile a lui Parmenide din Elea: "Salutînd «aurora acestui secol care
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
lupta și claxonează luuung-luung. Acest prim claxon găsește ecou în toate inimile, ca odinioară fraza despre capul lui Moțoc și, "ca la o schinteie electrică"toate mîinile îl reiau cu sporită convingere. Dacă oprirea durează, exercițiul de intimidare a adversarului nevăzut și necunoscut se reia periodic, în buchete tot mai explozive. 4. Dialogul șoferi-pietoni. Și acesta are mai multe variante. Claxon ca pietonul să-și miște diverse părți ale corpului mai repede, la trecerea de pietoni. Claxon ca să nu-i dea
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
Boca nu mai este acum doar o conștiință neliniștită care absoarbe tot ceea ce percepe în jur și peripatetizează plastic printre formele unui univers stabil, ci un erou fondator, un cavaler al providenței învestit cu puterea de a lupta cu dihăniile nevăzute ale vidului. Cu pustiul pînzei sau al suprafeței albe, în general, în față, cu amenințarea permanentă a neantului la fiecare pas, el începe, el transformă actul creației artistice în ritual fecundator și în moment germinativ. Semnul plastic, acel amestec elementar
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
lor aparent fără miză), Ionel Ciupureanu mărește incoerența poemului prin retractări, reluări ale frazelor care nu aduc un plus de sens, ba dimpotrivă, îl dizlocă și pe cel existent: "vedeam un copac și n-am vrut să vorbesc/ vorbeam pe nevăzut cu acela din pom// dar nu-i copacul ce naște copii/ cu el din tine cu cea din nevastă". în poemele pe teme religioase revenirile de acest tip și efortul demistificant dizolvă metafizicul în verbozitate: "o voce vede cu oase
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
controlul Bisericii. E un semn că țăranul de pe aici a cugetat el că și pe pămînt trebuie să fi rămas niște ființe în întregime bune după ridicarea la cer. Această încredere în bunătatea unui soi de oameni, fie ei și nevăzuți, care trăiesc pe acest pămînt al păcătoșilor și al fricii de Judecata de Apoi, vine poate și de la observația țăranului în existența propriu-zisă a Blajinilor, cărora acesta le prețuia în primul rînd lipsa păcatului lăcomiei. E drept, că dacă-i
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
necinstite și de militărie bisericească... Ajută-mă, Doamne, să-mi păstrez sărăcia și independența sufletească”. Galaction nu are cum să nu-și dea seama de alunecarea accelerată a României spre comunism și de situația poporului său cotropit: „... lanțurile văzute și nevăzute pe care le purtăm de gât”. Foarte curând, începe să fie decepționat că „sărmanele sale idealuri democratice”, umanitariste, nu-și găsesc împlinirea în noua societate, așa cum spera. Când află că Blocul Partidelor Democrate (B. P. D., condus de comuniști) vrea
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
caniculă, umbra te îmbrățișează ca un vechi prieten („codrul - frate cu românul”). De aceea, și foșnetul frunzișului de sub pași îți răsună familiar. Dacă rămîi nemișcat două-trei minute, zeci de gîze iau, copilăroase, act de prezența ta. Curtezani înaripați își revarsă nevăzuți trilurile. Închizînd ochii, obții un crîmpei dintr-o demult încercată senzație onirică de paradis. Nu faci însă zece pași în buget, că te și trezești stropit de jeturile puturoase ale „muzicii preferate” de un clan familial instalat temeinic alături de automobilul
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
al unui joc negru, cu reguli urîte și nescrise, joc în care se interferau autocenzura (pe sfert conștientă), intervențiile perfide ale cenzurii (care se exercita, precum se știe, pe mai multe niveluri, de la unii redactori de edituri ce purtau epoleți nevăzuți, dar știuți, pînă la forurile «de sus», un «sus» al josniciei), amăgirea că niște texte scăldate într-un «optimism» convențional pot înlesni strecurarea și «trecerea» versurilor celorlalte, izvorîte din lumina libertății ascunse”. E un răstimp al ambiguităților determinate deopotrivă de
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
printr-o schimbare a topicii frazei, a schimbării poziției versurilor în poem, astfel, sau în așa fel încât tensiunea să nu scadă, demonstrația să nu se bifurce și să se rarefieze în anemii și presupuneri. Pentru cel ce se crede nevăzut, neauzit și nebăgat în seamă, inventez iluzia că sunt asemenea lui, și cu iluzia îl însoțesc până ce vedem împreună, auzim împreună și ieșim victorioși împreună din suferință și sfială: Te voi face văzut de cei asemenea ție și te voi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
capacități asociative, cu un fundal magic: Este o uriașă sete romantică de sinteză și enciclopedie, de apropieri curajoase între fapte mult depărtate între ele. Distanțele se pierd în viziunea această romantică, viziune ce concentrează spațiul, creînd un univers de armonii nevăzute și simboluri. E relevat interesul special al lui Hașdeu pentru origini, pentru momentele aurorale restabilite pe coordonate abisale, între care obîrșiile dacice ale poporului român, pe o direcție pe care au mers Grigore Tocilescu, Nicolae Densusianu, Vasile Parvan, Lucian Blaga
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
any more The blizzard of the world has crossed the threshold and it has overturned the order of the soul When they said REPENT I wonder what they meant Toată lumea știe Toată lumea știe că acu-i momentul, Toată lumea-asteapta semnul nevăzut, Toată lumea știe că razboiu-i gata, Toată lumea știe că cei buni au pierdut. Toată lumea știe că jocu-i trucat Saracu-i sărac și bogatu-i bogat, Ai o șansă la mie, Toată lumea știe. Toată lumea știe că barcă ia apă Toată lumea știe: cirmaciu-a mințit
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
familia creată de Aglaja Veterany. Nu înseamnă că sînt de valoare egală, autoarea prozei nu e Dostoievski și Radu Afrim e departe de perfecționsimul lui David Esrig, ei seamănă doar prin ingenuitatea percepției și prin efortul de a arăta fața nevăzută a lumii. În raport cu spectacolele anterioare ale lui Afrim (văzute de mine) acesta are meritul unei coerențe superioare: trăirea se integrează în narațiunea scenică, sistemul de imagini al spectacolului funcționează congruent cu informația captînd împreună capacitatea de compasiune a spectatorului. Ceea ce
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
nu mă-ncape?/ Când m-aținteau cu milă să-i țintui n-am jurat?/ Dar m-am codit, iar astăzi de ei nu sunt scăpat.// Deci hai, dă-mi o povață sau într-un fel m-ajută/ Cum spui? Că nevăzuții adeseori se uită?/ Nu-i văzui ochii însă, mă crede, de-ani în șir/ Și totuși cu fugiții n-au dat din mine bir.// Chiar nu-i nici o speranță? Și câte-am pus în tine.../ Decât ca azi o viață
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
de la titlul ușor aiuritor, apoi acel ciob de clipă și acel inestetic aranjament sonor C-apoi, și nu în ultimul rând contorsionarea, prin omitere, până la pierderea sensului, a zicalei Ochii care nu se văd se uită devenită, la dvs., Că nevăzuții adeseori se uită. În fine, moșneagul străfund, dublat de un tânăr în care vă regăsiți, întreabă, îndoindu-se și nu prea, Chiar nu-i nici o speranță?, își răspunde cu nostalgia dezamăgitului și reproșul moale al celui care și-a îndatorat
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
anunțând-o pe Frau Sibyle că Herr Doktor o solicită în cabinet. Iar fata, scuzându-se, spunând că merge să-i dea o mână de ajutor soțului ei, se ridicase și, fără să arunce către el vreo privire, se făcuse nevăzută. Nu mai înțelegea nimic. După cum bătrâna doamnă cu părul alb și ochii șiroind într-una, de parcă ar fi vorbit și râs printr-o perdea de lacrimi, nu se potrivea cu imaginea Dittei Vogelsang, prietena poznașă din povestirile bunicii, tot astfel
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fusesem instalat în el, îmi prinsese între palmele ei calde, binemirositoare, obrajii și îmi șoptea la ureche: "N-ai nici o grijă; sunt aici cu tine, nu ți se poate întâmpla nimic rău". Nu altfel îmi închipuiam pe vremea aceea prezența nevăzută, lângă mine, a îngerului păzitor. Se terminase totul? Cu ochiul bandajat, ședea relaxat dar cam amețit în scaunul oftalmologului. Spre sfârșitul operației, care durase doar câteva minute, transpirase puțin ca atunci când i se făcea rău. Soția medicului îi ștergea fruntea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
parcurgând una dintre cele trei expoziții de la parter, și anume cea care ilustrează dăruirea, priceperea și efortul neîntrerupt, de peste treizeci de ani, făcut de principesa Martha Bibescu pentru a reface întregul domeniu de la Mogoșoaia, ai sentimentul reconfortant că un fir nevăzut leagă momentul de atunci cu cel prezent, chiar dacă acesta din urmă este infinit mai modest ca posibilități. Zidurile Palatului de la Mogoșoaia stau mărturie pentru trei sute de ani de istorie românească. Începând de prin 1680, biv-vel-postelnicul Constantin Brâncoveanu cumpăra mai multe
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
o cumpărasem. Băiatul se uita la mine, de departe, cum mâncam. Totul în jur parcă se pustiise deodată din voința cuiva. Nici mașini, nici trecători, nici sunete. Nimeni. Am trecut strada ca plutind, ca împinsă de la spate de o mână nevăzută, știind însă că nu mai aveam nimic prin buzunare. Oprindu-mă din mestecat, i-am întins restul de pâine, contemplând și conștientizând disperarea ajunsă la limită a acelui învinețit de soartă sărac la poarta bisericii. Când a luat pâinea, mâna
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]