1,526 matches
-
afirmat că ar exista". Scenariul pare astfel anulat. Dar numai spre a fi reluat în fraza următoare. Dumas pretinde că, întors acasă, mai găsește o scrisoare. Ce introduce încă un manuscris... Mai poate vreun lector să se înșele? Oricît de neverosimil ar părea, Povestea unui mort... este echivalentă cu întregul ciclu al Muschetarilor, pe care îl precedă și căruia îi urmează, explicit și pe multiple planuri. Iar Muschetarii, ce reînviați - mai exact, readuși în scenă, după douăzeci de ani și apoi
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
fereastră a întunecatei închisori și o transformă astfel în cometă ce apare la amiază. Așa se face că un personaj, ce are, poate, cele mai multe nume dar nici unul în acest roman, își construiește o identitate și își asumă un rol. Efemer, neverosimil, el ne spune, dintr-o perspectivă proprie, de dincolo de ziduri și de moarte, o poveste despre vii și despre morți. (Nu e loc, din păcate, aici, pentru o exegeză; am făcut-o altă dată). IV. Interpretarea tradițională vrea ca Athos
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
interesant și de o anume anvergură, dar acesta va întârzia rigid pe treapta unor repetitive și circulare precizări. Avantajele sale în raport cu ceilalți sunt, la urma urmei, prea categorice și prea bine aliniate în logica argumentării pentru a nu deveni și neverosimile. În cea de-a doua jumătate a romanului, autorul renunță de altfel aproape complet la Ravelstein (menținând drept convențional racord cu prima parte angajamentul lui Chick de a scrie o monografie despre viața acestuia), spre a-și concentra atenția asupra
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
lor de la UDMR și PRM care au votat-o cu deplină tragere de inimă. Legea n-a fost abandonată, cum își închipuie naivii, ci a fost pitită, potrivit principiului că mai trebuie și altă dată. Am ajuns chiar în situația neverosimilă ca persoane care au votat pentru forma cea mai dură a legii acum fac piruete din care presa să înțeleagă că alta era în cugetul lor. Cred că nici cel mai naiv ziarist din țara asta nu se lasă păcălit
Presa a fost păcălită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15121_a_16446]
-
șapte de ani). Îmi trece prin minte că un poet „ce nu încape într-o antologie” ar putea, în mod legitim, să nu fie citit până la capăt - de vreme ce nu are capăt! Întru adevăr, tonul liric al lui M. Ivănescu rămâne neverosimil de egal! Ai senzația că toată cartea (aceasta pe care o ai în față, următoarea - oricare alta datorată straniului autor pentru care „poezia e o formă a existenței definitiv supusă”!) a fost scrisă într-o singură zi, de nu cumva
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
o versiune a “Bacantelor”, pe o pajiște în cartierul “turcesc” Kreuzberg din Berlin. Locul este ales cu intenție, piesa interpretîndu-se ca un fel de parabolă despre relațiile cu străinii. Dionis este jucat de un indian, al cărui corp slab amintește neverosimil de antica sculptură grecească, preotul ne apare interpretat de un magrebian cu puternic accent franțuzesc, iar, pe de altă parte, Pentheus, regele, apare ca un personaj lipsit de fantezie, cu toată agitația părului cărunt și gesturilor dictatoriale. Deoarece întreaga echipă
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre de astăzi; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
cu Barry Gifford, președintele juriului. Îl știam dintr-o poză într-o revistă franțuzească - genul sportiv, ridat, ars de soare, a-făcut-de-toate-în-viață etc. Genul "american". În poză avea părul negru; acum îl are complet alb. Înalt, ridat-ars-de-soare - și cu niște mușchi neverosimili. Ne simpatizăm din prima, deși Barry (se vede asta de la o poștă) e o "divă"... În fond, de ce n-ar fi? Lynch i-a ecranizat romanul Wild at Heart: The Story of Sailor & Lula și a luat Palme d’Or
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
apăsată. Check Point Charlie este însă mai mult decît o înșiruire de foarte picante experiențe erotice. Este cu adevărat o carte de bilanț pentru un scriitor ( și, lucru care nu trebuie omis, un cunoscut disident al regimului Ceaușescu) ajuns la neverosimila vîrstă de cincizeci de ani. O carte care vorbește despre lucrurile care au reprezentat ceva în tinerețea lui Liviu Antonesei. Firește, ca în viața oricărui tînăr, erosul a deținut un loc privilegiat. Dar nu a fost și singura sa preocupare
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
Pr. Bodogae: Dacă chiar legislația editată de Constantin cel Mare prevedea pedepse precum turnarea plumbului topit în gura celui care ar fi comis răpirea unei fete, ne putem închipui că cruzimea persecuțiilor, oricât de rafinată ar fi fost, nu-i neverosimilă. (n.s. 30, p. 402) footnote>. Dar nici după aceste chinuri el nu s-a încovoiat, cu toate că adversarii lui se vedeau învinși și aproape neputincioși în fața răbdării lui supraomenești”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, IV, 12-13, în PSB, vol. 13
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Mariana Cristescu a avut de „înfruntat” aprecierile critice la adresa volumului său de publicistică „Gustul cenușii”, Editura „Vatra Veche” 2015 (editor - Nicolae Băciuț). Subiecte fierbinți, subiecte „la zi” alcătuiesc un volum care spune „nu” refuzului comunicării, cu „fapte și întâmplări parcă neverosimile, din suprarealitate, dintr-o lume nebună... nebună” (Lazăr Lădariu), reflectând „modul serios și responsabil de a face gazetărie, cu dragoste pentru oameni și pentru valorile universale” (prof. Răzvan Ducan), o carte ce tratează „subiecte importante, unele nevralgice, pe care le
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
Ljubica Raichici Scriu sârbește în limba română. Mai grav. Slovele mele neverosimile, pravoslavnice și-au pierdut instinctul vital. La Sfântul Andrei, ocrotitorul neamului românesc, nu se duc, rușinate, ca orice turmă rătăcită... La poarta lui Sava Sfântul natal ar bate dar nu se mai știe, în urma cumplitei vărsări de duh, unde se
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4851_a_6176]
-
recuzitele mele preferate de început de primăvară. După ce m-am despărțit de ei, m-am așternut drumului șchiopătând, poticnindu-mă, în căutarea plină de neprevăzut a lui Radu aflat la bunica lui tot în Berceni, dar la o distanță făcută neverosimilă de bâjbâiala prin întuneric, de pierderea completă a reperelor, de ciocnirea cu grupuri de oameni istericizați de nesiguranță și de veștile contradictorii venite din zona centrală - "au căzut multe blocuri la Universitate, în Rosetti și-mprejur", țipau în auzul meu
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
totul mi se lipește de piele,/ e o teamă/ atavică nedeslușită” (Pe la miezul nopții se aude gălăgie în pereți). În locul aneantizării, obștescul sfîrșit aduce o evoluție burlescă a materiei, un șir de monstruozități înveselitoare. Capul muribundului crește pînă la dimensiuni neverosimile, ocupînd tot spațiul înconjurător, în vreme ce fața i se micșorează, luînd forma unui bot, apoi forma unui cioc de cocoș care înghite o rîmă. Superstiției i se dă cu tifla: „atît a mai rămas din el, «ceva/ ca un disc». După ce
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
fălcile arătîndu-și colții, trebuie să mai spun că mai ieri îi făcea sarmale lui Gogu Rădulescu” (p. 81). Nici poetul teribil al anilor ’80, Mircea Dinescu nu scapă de biciul ironiei lui Constantin Țoiu. Prozatorul își amintește o întîmplare aproape neverosimilă petrecută în biroul lui D.R. Popescu de la Uniunea Scriitorilor în anul (N.B!) 1988, în centrul căreia se află cunoscutul disident. În birou se aflau D.R.P., Țoiu și nea Victor, „reprezentantul securității, un om potolit”. În încăpere năvălește Dinescu. Voia
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
polița cu un gest regesc. Oricît ar fi de complexă restaurarea monarhiei, încoronarea propriu-zisă a regelui la Reims s-a dovedit și mai anevoioasă. Charles apreciase corect creșterea numărului de aristocrați din timpul Republicii. Nobilii nu numai că se înmulțiseră neverosimil, dar iată că nu reușeau să cadă de acord asupra formei concrete a încoronării. Ei acceptaseră că era nevoie de ceva străvechi și tradițional, însă nu știau ce anume. Grupurile direct interesate au cerut ca încoronarea să fie amînată pînă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
de adversitate față de regim, unele de o deosebită perversitate, cruzime și brutalitate, soldate cu vieți pierdute sau desfigurate. Trebuie să remarc, cum, de altfel, reiese din paginile amintite, că ignoram în mare măsură ce se întîmpla. Oricît ar părea de neverosimilă această ignoranță, am constatat-o și în cazuri mai crase: o parte a poporului german a ignorat existența masacrelor în masă, a lagărelor de exterminare. Mai multe persoane mi-au declarat aceasta și nu mă îndoiesc de sinceritatea unor asemenea
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
admirație ŕ toute épreuve ce nu pot compune decît un portret parțial. Un portret aureolat de această privire, inevitabil "de jos", un portret care ne arată un Proust, respingînd cu vehemență toate celelalte ipostaze posibile. (În orice caz, un Proust neverosimil de cast - un Proust "celest"!) Or, în noiembrie 2004, publicarea de către Plon a unor scrisori inedite semnate Marcel Proust (600, după cele 5000 deja apărute în antologia îngrijita de Philip Kolb și care reprezentau abia a douăzecea parte a corespondentei
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
tensionate. Câteva lucruri strică însă acest roman, fără îndoială, ambițios, sofisticat și, până la urmă, bine condus. Cum ar spune Grice, Veronica A. Cara încalcă două maxime, cea a relevanței și a cantității. În primul rând, dialogurile sunt foarte lungi. Nu neverosimile, dar lungi, redundante și plicticoase, deci inutile. Câteva dintre monologurile lui Cezar sunt prea "făcute" și cam demonstrative, când nu ar fi stricat puțină ambiguitate. Cu 20 de pagini până în final, Cezar oferă cititorului, singur și "nesilit de nimeni", explicația
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
și de lemn prețios, plafon circular pictat. Spectatorul este captivat de o lume aparte și invitat să creadă că ceea ce se petrece în ea este posibil. Numai pe scenele teatrelor de operă rulează etern aceleași drame, aceleași comedii magnifice sau neverosimile. Deci...a câta oară Tannhäuser, a câta oară Don Giovanni ? Nu știu. Cine nu înțelege de unde vine febra acestei rutine este într-o foarte firească stare de incompatibilitate cu un spectacol unde s-ar părea că nimic nu e de
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
prin înaltele-i încăperi ce-i adăposteau biblioteca, "patronul" m-a poftit să iau loc în camera sa de lucru. în timp ce amfitrionul se tolănise într-un larg și confortabil fotoliu, vizitatorului îi era rezervat, în fața biroului, un fel de trepied neverosimil de mic, din lemn sumbru și răsucit cu diavolești sugestii, s-ar zice că menit unei penitențe monahale.
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
fatal de pe umărul lui Siegfried. După asemenea inflexiuni mitologice, care sună "frumos", însă oarecum convențional (ironic?) sub condeiul lui Cornel Regman, se pot derula din nou reproșurile sale îndeajuns de acide. Unul dintre ele (e în discuție Delirul) privește calificarea neverosimil pozitivă a personajului Ștefan Paul, altfel spus intensa-i idealizare în stranie contradicție cu nemulțumirea lui Preda față de "tribulațiile bietului Ioanide", care n-ar fi fost "descrise realist", căci în cartea lui G. Călinescu "i se deschid toate ușile": "Cuvinte
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
expresiei și modernitatea ei e amplificat în contextul limbajului popular-rural și chiar regional: "No, Ghio, când o trece turma de-ailaltă parte a tăpșanului, ț-oi da bip" (timpolis/986); citatul este construit cu evidentă intenție comică, dar enunțul nu e neverosimil. Mai recent, cuvîntul a suferit o nouă evoluție semantică, un sens al său specializîndu-se pentru sunetul cu care posturile de televiziune acoperă cuvinte obscene și/sau înjurături: "drăgălășenii verbale, de-alea care impun inserarea de bip-uri pe casetă" (EZ
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
Tudorel Urian Într-o lume a dezabuzării generalizate și a mizelor tot mai mici, Cristian Bădiliță impresionează prin naturalețea cu care duce la capăt proiecte, considerate de mulți utopice. La Bădiliță drumul de la gînd la faptă este neverosimil de scurt. Fără a avea aerul că face un efort ieșit din comun, tînărul savant român stabilit la Rouen scoate carte după carte, fiind unul dintre cei mai prolifici scriitori ai momentului. În cazul lui Cristian Bădiliță, prolificitatea nu se
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
lui Yo, oricât de justificate, de ușor de înțeles și de acceptat, își pierd credibilitatea și păr goale. Niște făcături. Căci asta face Yo tot românul: încearcă să te facă din vorbe, mai ales că puținele întâmplări povestite sunt destul de neverosimile. Că în filmele americane de mâna a patra, revoltații din jurul lui Yo fură mașini, trag în polițiști, se bat, se droghează și nu li se întâmplă nimic. Se revoltă pe o societatea nociva, care îi manipulează și care îi vânează
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]