118 matches
-
din colț proaspăt de iarbă, cum firesc ar fi fost! Ăl mai mic al Zamfirei sta pitit sub velnițe, cu urechea ciulită la trosnetul lemnelor din sobă. Singur între șapte surori, era ciuca bătăii pentru copiii din sat. Și nu nevolnicia staturii i-atragea pornirea neprietenilor, ci o frică bolnăvicioasa purtată de acesta pe oriunde-și târa umbra, frică mirosită de toți. Pentru așa năpastă, babe firoscoase îi găsiseră pricină mamă-sii, despre care se răspândise vorba că, născându-l, se
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
realitate, devastatoare!), toate și multe altele grăbind apropierea „fundăturii” din care iată, nu am mai ieșit după mai bine de două decenii de la răsturnarea din decembrie '89. În timp ce eu credeam, atunci ca și acum, că în fața unui atare spectru al nevolniciei și perisabilului este de preferat oricând varianta credinței în Dumnezeu, indiferent de ce cult era vorba, pe drept sau nedrept revendicat într-un fel exclusivist. Mi-am irosit adesea „mustrările” cu recomandări pe care le consideram logice : îți schimbi credința numai
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
cu care mă momise și păcălise fârtații mei dând-o drept dulceață de nu știu care și pe care eu, neam de neamul meu, nu o văzusem și gustasem, darămite să o și mai mănânc ... Într-o lume care târa încă vizibil nevolniciile marii conflagrații, privațiunea de orice fel era cuvântul de ordine al zilei, cumpătarea era recomandarea autorităților iar raționalizarea era măsura acestora cea mai la îndemână, a părinților către odrasle, chivernisirea nu era un moft, gogoașă sau himeră propagandistică (noile rânduieli
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
pentru o rugăciune care să primească binecuvântarea Fiului Luminii care s-a născut și a Tatălui Ceresc, cu cântecul ce reverbera dinspre rădăcinile Universului, într-un crug și-o troiță solară de mereu aducere și luare aminte pentru puținătatea și nevolnicia puterii omului și a minții muritorilor, întru nemurirea și slava pruncului Iisus : O, ce veste minunată! ... Un “exercițiu” necesar - ca o psalmodiere si o purificare a sufletului, din care cu toții am ieșit cu siguranță mai buni, mai drepți și mai
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
ți se taie contactul cu ceea ce știai, cu ceea ce erai și te pierzi în spațiu și timp, rămânând doar un prizonier într-o atât de șubredă carcasă, oare ce mai poți simți?” - se întrebă ea, încercând să zărească ceva, dincolo de nevolnicia trupului din fața sa. “Totuși, dacă suferința vine din comparații, din regretele de a nu fi putut atinge țintele dorite, atunci când mintea devine doar o foaie de hârtie scrisă cu cerneală simpatică, de pe care toate semnele se dizolvă treptat în neant
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
fără voia sa le urmă, încercând parcă să găsească acea concluzie care s-o liniștească. “Da, fără trecut se pare că redevii doar planta, sau amoeba, care ai fost cândva... de fapt, doar un fel de-a spune că devii... nevolnicia... acel nimeni, sau nimic, încremenit pe malul unui Styx fără vâslaș. Dar până atunci, neîndoielnic, glasul trecutului, bun sau rău, dictează...” Arina simți starea de nemulțumire și de neputință care îi invadaseră, odată cu zbuciumul gândurilor, sufletul și unda de revoltă
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
Valentina Graur Lăzărencu Jur că nu-mi este rușine:Sunt poet ! În ritm și-n rime caut împliniri sublime și port visul în retine. Poezia pentru mine este vrednică de stime fiindcă are profunzime,dar și mari piscuri alpine. Râd nevolnicii de-aceia ce sunt ocrotiți de muze. Minți sărace și obtuze scuipă când zăresc scânteia care aprinzând ideea redeschide-orice ecluze, ruguri vii făcând din spuze,deschizând visuri cu cheia. Sunt poet de spiță-aleasă, am talent superb, cu carul, virtuos mă
SUNT POET! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365625_a_366954]
-
e o datorie sfântă. Iar când se întâmplă să ai în această familie oameni sfințiți prin fapta lor, atunci datoria ta de a te apropia lor și de a mărturisi dreapta lor credință, continuând-o cât te ajută propria ta nevolnicie, e și mai mare!... Pentru că de la familie ajungi la neam, iar de la neam ajungi la adevărurile țării tale. Adevăruri pe care nu-ți poți permite să le lași mistificate, chiar dacă au fost făcute de un muritor pentru care ai și
SPRE A ÎNDEPĂRTA O NEDREPTATE CARE PERSISTĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356320_a_357649]
-
real însă poetul-om desăvârșește întunericul prin fascicul vizionar și urmărește tăcut, încă din viața celor neîntâmplate, cursul timpului viitor. Inițiat prin suferință și plămădit să fie cel care să vadă vibrând scânteile de vis, Bacovia lasă ca testament al nevolniciei omenești poeziile sale întocmai marelui prevestitor Ioan. Catrenul, din una dintre creațiile sale, pe care nu întâmplător poetul o numește „Moină”, sinonim cu adjectivul moale, este o stare specifică a vremii, caracterizată printr-o temperatură ridicată a aerului, urmând unei
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
numele lui Dumnezeu, dar ce mai poate însemna Omul în ziua de azi și cine mai are nevoie de el ca entitate superioară și nu doar ca sclav mârâindu-și animalic soarta în aburii ignoranței ucigașe și ai propriei sale nevolnicii cadaverice?!... Cu lațul bine strâns în jurul gâtului costeliv și mut, ca și cum singura lui religie de apartenență nu ar fi alta decât acest aspru și cu facies amenințător virus al pauperismului dominant (ce îndrăznește să îi stabilească în permanență noua direcție
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
voirii lui Dumnezeu față de om, la ceea ce se înclină a înfăptui pentru sănătatea creației lui, hrănirea trupului. Dezlegarea este semnul iubirii de frumos și a păstrării armoniei trupului cu forma de început a creației omului, fără a se altera în nevolnicii culinare, libertatea aceasta de numai o zi, în anumite perioade ale marilor posturi conștientizează că omul este în puterea deusiană, o legătură energetică superioară știută numai de cei inițiați. În creștinism, delfinul avea să insufle corabia lui Hristos, biserica ca
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
și invers resugerarea de a redevenii spectatorul care prin empatie a învățat lecția; - Trecerea mării și ajungerea pe tărâmul visat, sugerează ajungerea la un nivel superior de înțelepciune - după cum se pleacă dintr-un loc al riscurilor de tot felul, al nevolniciilor și sărăciilor, echivalează pentru spectatorul ce și-a învățat astfel lecția - Iluminare, chiar Înviere...! În orice caz un spectacol ce nu trebuie ratat...! Articol care se mai afla : http://valdestabilitate.blogspot.ro/2017/ Referință Bibliografică: “MIGRAAAANȚI sau PREA SUNTEM.. piesa
JUCATĂ LA TEATRUL EVREIESC, PE DATA DE 14 MAI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370799_a_372128]
-
plumb gata-gata s-o răpună, nu altceva! Ah, acum observ! Grumazul se oferă din ce în ce mai mult privirii. Probabil că fruntea i se coboară sub gânduri. Desigur! Și umerii, înclinați înainte, de parc-ar vrea să se-adune. Plumburiul cerului insuflă sentimentul nevolniciei. Mă-ngrozesc! Nici tânărul, nici eu nu suntem Atlas să-l putem susține! Mă strâng veșmintele, deși mă ia cu frig! Dar ce mă plâng? Port și loden peste costum. El, doar în cămașă, ce-o simți? Sigur îl arde
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
minții, delir. Lumea scrierilor lui Marian Drumur nu e nici bună, nici rea. Este derizorie. O lume perfect verosimilă, dar inutilă și inexplicabilă. Am putea-o numi post-realitate, ori, mai exact, infra-realitate Vital și, concomitant, agonic, împăcat, pare-se, cu nevolnicia lui, acest univers schițează, timid, la răstimpuri, anume tentative de a se salva, de a-și redobândi existența firească, spiritualitatea uitată. Una dintre aceste tentative este de ordin structural (vizează reorganizarea); cealaltă - este de ordin dinamic : țelul, proiectul, vectorul ce
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
la ''ăia'' că nu erau ei proștii nimănui!), sau pus pe... stat! De la înțelepciunea asta, până la starea în care ajunseseră, n-a fost nevoie nici măcar de un pas! Doar de timp. Timpul i-a tocat mărunt, iar ei, rătăciți în nevolnicia lor, nu au mai găsit drumul către împlinirea speranțelor... Așa s-a întâmplat și cu Dănuț... A tot așteptat, s-a luat după unul si după altul, s-a crezut capabil de fel de fel de chestii... Trebuia doar să
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
de clerici, / Dau de mâncare la lipsiți, / Și repictează la Biserici - // Mai dă-ne, Doamne, veac de veac, / Și ploi, și rod, și mână care / Să facă Sfinților pe plac, / Să Îți aducă împăcare - // Pe ziduri, sfinți ce înfloresc - / Precum nevolnicii de-afară / Poate-ți vor spune: “Mulțumesc!”, / Primind ce nu-ndrăznesc să ceară ... 15 iulie 2009” (Mai trece-o zi, mai trece-un veac). Liviu Jianu își asumă identitatea de român, așa cum își asumă identitatea și calitatea de creștin, la fel de
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
fântână Din care dai, ce n-ai deloc - În Anul Nou, colegi de clasă, De veșnicie, și de gând - Să dați din ce n-aveți, pe rând - Căci cei puternici, mereu lasă Din har și dar, celui plăpând - Și doar nevolnicii se-ndeasă Să ia din Rai - ce-or mai fi vrând - De Sărbători, din ce n-aveți Să dați, colegii mei, mereu - Ca să mai fie Dumnezeu Nu Hoț de bani, și Hoț de Vieți Ca Marii Lumii Precupeți, Ci om, ce
URARE DE SĂRBĂTORI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359473_a_360802]
-
jurnal, realizat în timpul procesului de creație a romanului La răsărit de Eden, autorul își declară intenția de a „istorisi una din cele mai mărețe povestiri, poate cea mai mare dintre toate - o povestire despre bine și rău, despre putere și nevolnicie, despe iubire și ură, despre frumusețe și hidoșenie. (...) îmi vine să cred că poate este singura carte pe care am scris-o vreodată”. ADAM ȘI CHARLES La mică distanță de un mare oraș din Connecticut își avea ferma Cyrus Trask
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
de clerici, / Dau de mâncare la lipsiți, / Și repictează la Biserici - // Mai dă-ne, Doamne, veac de veac, / Și ploi, și rod, și mână care / Să facă Sfinților pe plac, / Să Îți aducă împăcare - // Pe ziduri, sfinți ce înfloresc - / Precum nevolnicii de-afară / Poate-ți vor spune: “Mulțumesc!”, / Primind ce nu-ndrăznesc să ceară... 15 iulie 2009” (Mai trece-o zi, mai trece-un veac). Liviu Jianu își asumă identitatea de român, așa cum își asumă identitatea și calitatea de creștin, la fel de
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
renunțând cam tot de pe atunci, aprecia marele bard american al libertății, ca poporul american să mai aibă una din cele mai puternice firi poetice și apoi. ajuns în apropierea malului salvator să se asprească, să devină cutezător și năvalnic, lepădând nevolniciile și croindu-și metafore noi, ca cea a drumului , devenită mult mai târziu una indestructibilă, care te lovește dar care te și întărește, la fiecare pas pe care îl faci... Nașii vestului extrem american și ai regiunii ei de coastă
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
i s-a dat așteptarea ca interes de viață tumultuoasă: Așteptarea era echivalentul psihic al unui proces de eroziune a substanței nervoase. Moara sufletului lucra fără grăunțe, își măcina doar pietrele.[4] Gânditorul vieții rostuite a profanului îndestulat în grațiile nevolniciei huzurului, suspină pentru ideea neprețuită în cuvintele sărăcite de valoare, rostite în pauza râgâită și schimonosită a celui care toacă elementul luciferic de al schimbului și a valorii lui neînsemnate, banul. Schimb al nimicniciei și al nonvalorii tronează peste cei
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
una dintre melodiile călușerești, domolindu-și cazna pe măsură ce începea dansul. Îl minuna acea strădanie a Călușarului ales, canonul modelat în pașii dansului de la capul bolnavului, pe deasupra și jur împrejurul acestuia, până când jucătorul se prăvălea! Aceasta cădere nu-i părea o nevolnicie, o înfrângere, ci mai degrabă o jertfă dăruită Cerului pentru aproapele osândit la grea suferință! Anul acela, în băietan se născuse mare spaimă: Dacă nu avea să-și vestească beteșugul nimeni?! Cum să-i mai vadă la lucru pe slăviții
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului De două zile cerul și-a ascuns surâsul în spatele vălurilor fumurii. Norii îngrămădiți vălătuc deasupra satelor au alergat bezmetici în ultimele două zile mânați până la epuizare de harapnicul vântului mânios, care răsculat contra nevolniciilor lumii, a dat iama în tot ce-i stătea în cale, cât cuprindea cerul și pământul. Astă noapte, vlăguit de forțe și odată ce demonii stihiilor sale s-au mai domolit, s-a retras în văgăunile lui din spatele munților, dând răgaz
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]