91 matches
-
gata, el se chiamă că și-a făcut datoria... Altfel aici noi în de noi trăim - și n-avem nici popă, nici primar... Mai vine perceptoru o dată pe an după parale, și gata! Faliboga râdea, privind spre săniuța de scânduri nevopsite, care grăbea ca un pui după mândra sanie boierească. — Măi Niță, mai zise el. Tare ai mai rămas tu cu gura căscată... ca și ieri... Parc-ai văzut o zână din poveste... Pune-ți, măi Niță, căciula în cap... Zurgălăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea, ce ți-e și cu suferința asta a ta. — Știu. Te face să te tăvălești de râs. Cu o mișcare rapidă am scos portmoneul din buzunarul de la inimă. Dar Martina prinsese deja cu vârful degetelor (cu unghiile puțin roase, nevopsite, nu ca unghiile Selinei) nota de plată. — S-a rezolvat, spuse ea. Mai departe de-atâta n-am ajuns. Ea nu știa nimic. Și poate că nici nu avea nevoie să știe. Totul se reducea la bani - totul se reduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce spui? Îi explic pur și simplu că tu și Simon n-ați suportat ideea să petreceți un weekend Întreg Într-o casă cu panouri solare, unde nu e niciodată suficientă apă caldă, că cearșafurile sută la sută naturale și nevopsite sunt iritante și că nimic nu e niciodată prea curat, pentru că nu se folosesc chimicale, așa că ați hotărât că mai bine admirați recolta din apartamentul vostru cu vedere la plajă din Key West. A, da, și că vi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-se să mă sărute pe obraz. Tata și cu mine n-am fi ratat ocazia asta pentru nimic În lume. Mirosea vag a tămâie și purta un poncho foarte frumos lucrat de mână, care fusese fără Îndoială făcut din lână nevopsită. Tata stătea lângă ea, cu părul aranjat atent Într-o coadă de cal Îngrijită, etalându-și cu mândrie cea mai bună pereche de sandale Naot. Am aruncat o privire spre masă și am văzut că veniseră cu toții: Penelope și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
după altar le poate deosebi. Fiecare gopodărie are unul uneori în curte, alteori afară, în câmp, unde pare să aibă grijă de recoltă. Idolii, aflați sub mici adăposturi din stuf, au forme diferite: din piatră, sculptați în lemn, vopsiți sau nevopsiți, movile de argilă cu fragmente de țiglă albastră smălțuită care trebuie să fi fost aduse din sud, dinspre deșert. Altul constă într-un baton de metal oxidat care se dovedește a fi o pușcă cu închizător de cremene, cu patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
călugăriță, dar una modernă sau, cel puțin, așa îi plăcea ei să creadă. Mie nu mi se pare că ești la modă atunci când porți o fustă din flanel gri, care se termină sub genunchi și când ai părul scurt, nearanjat, nevopsit și prins într-o parte cu o agrafă maro. Dar era drăguță. Chiar dulce. Cu ochii ăia de un albastru strălucitor semăna perfect cu Mickey Rooney. De cum s-a așezat Josephine, toată lumea a început să-și privească în tăcere picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mult de un mic telefon mobil sau de țigările din care a apucat să fumeze una întreagă așteptând autobuzul în stație la Apaca. Afară poartă mănuși negre, dar în metrou am apucat să-i studiez și mâinile, cu unghii nevopsite, doar eventual lăcuite. Nu pot să nu-mi amintesc de Femeia în roșu, romanul celor trei optzeciști - dacă nu mă înșel, era tot romanul unei urmăriri, prin alte timpuri și spații, genul care mă fascinează inconștient din copilărie. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fără să-și fi băut cafeaua, într-o dimineață de weekend în noiembrie 200X, Galina a descins pe la prânz dintr-un șir de trenuri regionale în Gare de Lyon, nesemănând chiar deloc cu o estică. Cu degetele nervoase cu unghii nevopsite, de femeie obișnuită să muncească, își descheie scurta de blană zbârlită, lăsându-și la vedere bluza cu strasuri pe care sânii o împing irezistibil înainte, spre marele oraș căruia nu știi de ce i s-a zis al luminilor, fiindcă stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cartea deschisă. De cum o stingea, noaptea după douășpe, începeau să-l bântuie alt gen de femei decât cele pe care le credea „genul lui“, fetele cu părul tuns scurt, ochelari cu ramă subțire, mâinile cu degete lungi terminate cu unghii nevopsite... Cu o tipă de genul ăsta nu se jena să danseze stângaci o seară întreagă la petrecerile amicului din Rahova, pe urmă începea să-i sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură două mese și Întind peste ele o față de masă de hârtie, În carouri alb-roșii, profesorul inspectează cărțile de pe rafturile de lemn nevopsit, soția lui se uită, zâmbind, la fotografiile de la biserică. —Iertați-mă, dragii mei colegi, că am lipsit de la nunta voastră! Da, da, colegi, ce altceva!? Ei, Doamne, subalterni! Până acum un an studenții mei eminenți și acum colegi! Tinerii protestează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă vindec la gionate... Stau În calidor (și mă usuc de dor) și, Doamne, cum aș mai vrea să fiu lăsat să umblu, așa, cu bube sub genunchi și să mă pot juca de-a caii, cu hățuri de suspantă nevopsită; și să umblu, țanțoș, prin sat, cu coatele Îndepărtate - ca să se vadă bine de tot cămașa de parașută... Dar de unde? Cine să-i aducă mamei mătasea - să zicem că ar accepta-o? Noi n-avem bărbat În casă, mama-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de trecere pe sub masă se repetă de trei ori, iar când ridici privirea, în fața ta, apare crucea pe care Iisus Hristos e răstignit. Hristos are la picioare două ouă, unul roșu, simbolizând sângele Sau, vărsat pentru mântuirea lumii, și unul nevopsit ,dar alb, marcând puritatea Lui, nevinovăția .Seară pe la doisprezece se încheie slujba, bineînțeles tot cu o cuvântare ținută de preot, de astă dată despre patimile lui Hristos. Oricât de rece și insensibil ai fi, cuvintele și glasul puternic al părintelui
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
Împuțit, mirosul bărbaților, mirosul de pudră și parfum ieftin al femeilor și, Încă mai puternic decît toate, pătrunzător, cleios, aspru, proaspăt, de neuitat, nestăpînit ca natura și ca dorința primitivă a omului, se simțea mirosul lemnului de brad nou, alb, nevopsit, din care era alcătuită toată această construcție dărăpănată și ciudată. În cele din urmă, după o așteptare lungă și obositoare În coridorul Înăbușitor, timp În care ușile cabinelor se deschiseseră de multe ori, mulți bărbați și femei ieșiseră și mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sticlă spartă de vin. — Deschide odată ușa asta, Ignatius. — O, valva mea! Se închide. Ignatius gemu tare. Acum ești mulțumită știind că m-ai nenorocit pentru tot restul zilei? Doamna Reilly se izbi cu tot trupul de ușa din lemn nevopsit. — Te rog să nu spargi ușa, spuse el în cele din urmă și după câteva momente trase zăvorul, deschizând. — Ignatius, ce-i cu gunoiul ăsta de pe jos? Ceea ce vezi este viziunea mea despre lume. Va trebui să fie încorporată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trist“, cotiră spre râu și se opriră în fața unui bloc cu apartamente, construit din lemn, având un aspect buimac și aflat de cealaltă parte a docurilor de pe Desire Street. O dâră de zdrențe indica traseul ce trebuia urmat pe scările nevopsite din față, spre ținta din interiorul clădirii. — Să nu stai prea mult, spuse doamna Levy, săltându-se și împingându-se cu greu, ca să se poată extrage din interiorul mașinii mici sport. Luă cu ea cutia cu prăjituri olandeze, care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a plecat de la spital într-o stare care, așa cum el însuși recunoștea cu vinovăție, implica mai multă emoție și speranță decât cele pe care reușise să le nutrească la nașterea copilului. Cu toate acestea, femeia care aștepta în fața ușii încă nevopsite de la numărul patru nu semăna deloc cu blonda gen Carry Onpe care și-o imaginase Hugo. Tipa nu avea nici uniformă strâmtă, nici ciorapi negri și nici un decolteu generos. Femeia cu pricina era mai curând solidă, lată în umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Crăciun petrecut cu copilul lor avea să fie așa de special încât ochii i se umpleau de lacrimi numai când se gândea la asta. „Special“ era unul dintre termenii care puteau descrie decorațiunile lor de Crăciun. Pomul de Crăciun reciclabil, nevopsit, făcut în casă, era împodobit cu becuri arse recuperate dintr-o ladă de gunoi în care fuseseră aruncate resturile dintr-un birou. —Globuri! anunțase Jake triumfător când se întorsese acasă cu o sacoșă de plastic burdușită. Alice le luase imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de serviciu îl trimise de la Ana la Caiafa, și el ameți de atâta gălăgie, numărând treptele. Odăile în care intra erau pline de dosare și aerul cenușiu și stătut mirosea a tutun prost și a hârtie veche. Deasupra birourilor scrijelate, nevopsite, ardea un bec galben. Lumina de afară părea și mai ștearsă. Așteptă în câteva locuri la ușă. Funcționarii aveau fețe încordate, ochelari mari, legați cu șireturi și mânecuțe de satin lucios până la coate. Lui i se păruse că oamenii aceștia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui era plină de rude. Odăile miroseau rânced a moarte și a lumîriări scurse. Chema un preot, care citea, și-și ducea mortul la cimitir într-o căruță goală. Copiii ceilalți plângeau lângă el. Chirică punea o mână pe coșciugul nevopsit și nu scotea un cuvânt sau o lacrimă până la groapă. Numai seara, după ce se termina totul, intra în cârciuma negustorului și cerea o litră de rachiu. O bea repede, pe nerăsuflate, ca să se îmbete. Pe urmă cădea cu capul pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceas, a intrat un sergent și i-a chemat sus la comisar. Gheorghe și-a făcut repede o cruce: - Țin-te, Paraschive! Suiră într-o odaie scundă, luminată de ferestre prăfuite, cu geamurile nespălate, în care se aflau două mese nevopsite, pline de hârtii, și câteva bănci înguste și lungi. Împrejur se simțea un miros de tutun prost. Dușumelele erau murdare și se vedea că în camera asta nu se măturase de mult. După o masă, pe un scaun ce scârțâia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
către o nouă dimensiune. Ai fi crezut că trăia doar o clipă suspendată, dacă lângă el nu ar fi mers, alene, ghepardul negru. Dincolo de poarta boltită a mestecenilor sunători era gardul casei lor de la țară, așa cum îl știa, cu uluci nevopsite, cu vârfuri măcinate de ploi și rotunjite de vânt, cu oale sparte înfipte în ele. Poarta era prinsă de stâlpul gardului, ca totdeauna, cu un cerc de sârmă. Îl trase în sus, cercul sări, lăsând poarta slobodă, îi căzu la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de puteri? Fără îndoială, puterile unei fantome: posibilitatea de a accede la un adevăr ce scapă celor vii, de a vedea dincolo de aparențe, de a vedea oamenii așa cum sunt ei în realitate, despuiați de veșmintele și de măștile lor cotidiene („nevopsiți”, am zice, ca să reluăm o metaforă a piesei). Așa încât nu are de ce să ne mire coincidența între întoarcerea lui Arvid, „Străinul”, și incendiul care mistuie casa familiei Valström, incendiu purificator, incendiu demistificator ce scoate la lumină adevărul, deconspirând eșafodajul de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îndeajuns. Yvars se uită totuși la contramaistru. Ballester, care ținea mult la Yvars, clătină din cap fără să scoată o vorbă. Se aflau acum cu toții în micul vestiar din dreapta intrării: câteva boxe deschise, despărțite între ele prin pereți de scândură nevopsită, pe care atârnau, de o parte și de alta, dulăpașe închise cu cheia. Ultima boxă, dacă numărai de la intrare, aflată în unghiul format de pereții hangarului, fusese transformată în cabină de dușuri, prevăzută fiind și cu un mic șanț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca un călugăr în acel colț uitat de lume, mulțumindu-se cu puținul pe care-l avea și cu traiul aspru, se simțise bogat când se gândise la camera lui cu zidurile tencuite, la divanul îngust, la rafturile din lemn nevopsit, la fântâna din curte, la camioneta care-i aducea în fiecare săptămână apă și hrană. Și, deodată, începuse să cadă zăpada, pe neașteptate, înainte ca ploaia să fi adus ușurarea mult nădăjduită. Viața era crâncenă în această țară iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de cizme și o sticlă de rachiu, furasem niște bani. Mărunțiș. Firimituri de răzbunare. Eu tânjeam după un banchet. Și știam unde să îl găsesc. Cu toții știau de fermier, ce făcuse în timpul războiului, ce aștepta să facă din nou. Lemnul nevopsit strălucea în lumina lunii străveziu ca apa. Ușa de la hambar era deschisă. Nenorocitul mai era și un fermier prost. Duhoarea de animale și de bălegar, de sudoare și de urină și alcool îmi făcea greață. Singurul miros care lipsea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]