842 matches
-
o folosească, fie invocând textul ca atare, În Începutul unei comunicări / convorbiri, fie În finalul acesteia, ca o concluzie suficientă. Granița spre alte discipline de cugetare sau de interpretare nu mai devine suspectă, ci, dimpotrivă, aforismul folosit capătă aură de nimb. Numai că, după teoria modernă a comunicării, acesta, nimbul, se formează În funcție de particularitățile cărturărești ale receptorului ori procesatorului. Dar, fie vorba Între noi, pe creatorul de aforisme nu-l interesează cine-i va procesa textul și cum o va face
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
unei comunicări / convorbiri, fie În finalul acesteia, ca o concluzie suficientă. Granița spre alte discipline de cugetare sau de interpretare nu mai devine suspectă, ci, dimpotrivă, aforismul folosit capătă aură de nimb. Numai că, după teoria modernă a comunicării, acesta, nimbul, se formează În funcție de particularitățile cărturărești ale receptorului ori procesatorului. Dar, fie vorba Între noi, pe creatorul de aforisme nu-l interesează cine-i va procesa textul și cum o va face - astăzi, mâine,poimâine, În viitor (mai apropiat sau mai
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
nea. Fluture negru și crudă arsură, aici, mai aproape de inima mea! Câtă Înțelepciune, Îmi spui, are corbul! Troiene de păsări Îmi bat la fereastră, În flacăra vieții zăpada seascunde, călită ispită sub briză albastră. Uneori mă ascund și eu În nimb de-ntristare, viclean de tine sorii amuțind, mă voi preface cu siguranță Într-un roi de albine, am martor ispita și-un sobor Îngeresc! Nu-i viscol lumina, nu-i nimeni În față, pe crugul sfiirii pășesc ca un șchiop
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
a pururi inel de logodnă; Îți scriam în scripturi, fără preget, Pentru fiece franj cîte-o odă. Eram îngerul tău, în pripeală Și viclean închegat pentr-o clipă. Oh, lăsai să te pipăie, goală, Ceilalți îngeri prieteni de-aripă, Și de nimb, și de doxologeală, Și de opium fumat lin din pipă, Cînd nu-i nimeni prin urbe să-i vadă, Ci doar Domnul se uit c-obidă. Eram îngerul tău de corvoadă, Mătăsos ca o dulce omidă...
Eram îngerul tău de corvoadă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9517_a_10842]
-
Emil Brumaru Plecați să cumpere mătasă Pentru aripi, îngerii mari Singuri lăsatu-ne-au în casă Cu nimburile de mărar, Să ni le punem noi pe frunte Cât ei lipsesc și să plutim Printre dulapurile scunde Și scaune cu iz intim, Și să ne oglindim alături De razele arzând subțiri În luciul cozilor de mături Ca să te miri
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9469_a_10794]
-
cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se stingă înfricoșata glorie, nimbul? Acuma tu mă lași în urmă, Ca pe un câmp de bătălie, Cu iarba arsă de trofee. Să fie o victorie teama De-a mai rămâne împreună? Ne vom supune preschimbării, Rostești cu gândul la plecare, Vom învăța privind pădurea
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
săni sî nu-ți salte Ci numai lin palma-mi primeai Să-i măngăie fără sfială Mergeam și mergeam tu erai Alături de mine și goală Căci orice veșmănt e-un păcat Greoi cînd iubești și-o rușine ßi îngeri cu nimbul lor lat Tîcuți te-nveleau în lumine Sî fim mai aproape de cer Treceam prin păduri cu izvoare Prin vechi văgăuni cu mister Din tufe rupeai cîte-o floare Sau căte-o ciupercă-n venin Umflatî și-avănd pălărie De fetru și-apoi c-
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
lui Galaicu-Păun, din cele pe care i le găzduiește antologia, este, bineînțeles, Înălțarea, care înfățișează o viziune poetică originală asupra morții și învierii Mîntuitorului. Prima parte descrie, în manieră naturalist-fiziologică, scurgerea vieții din trupul crucificat: "Grea ca mierea, din căușul nimbului său răsturnat / carnea trupului adînc i se prelinge / strecurată îndelung prin plasa / sîngelui: i se prelinge pe / chip, turnată, pe bărbie, gît / umerii aduși i se preling pe / brațe pînă-ajung la cel'lalt capăt / pumni și pumnii i se vor
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
ascunsă, ori de factură dizidenta, ci este de acum înainte un punct de reper pentru orice intelectual ce se respectă, chiar și pentru cei ce i-au purtat sâmbetele”. Poeta și prozatoarea creștină Mariana Gurza, îl surprinde pe Artur în nimbul sau mistic: „Avem nevoie de o « hrană a spiritulu »i și Artur Silveștri a înțeles acest lucru. Într-o lume în care criza morală se adâncește, dânsul a vrut să ne pregătească pentru suflet... Îl vedeam în noapte că pe
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
anticipînd cu trei decenii apogeul la noi al curentului: Eu nu știu tărîmul spre care Pornesc cu condeiul acum, Ce demon mă pune-n mișcare, Ce taină mă-ndeamnă la drum. Dar fruntea-mi nu stă să reverse Lumina aceluiași nimb; Pe pajiști cu mult mai diverse Pegasul voiesc să mi-l plimb. în van bariere pedante Mi-ar pune-un Zoil efemer Cînd am călăuză pe Dante Și-amic devotat pe Homer. în mine trăind de minune, La treabă destoinici
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
Eu dornic de libertate, are limită. Limita existențială a nodului de carne cu care depășim pământul. Revin din zborul meu plăpând deasupra unei mânăstiri. Păsări sculptate în cruci vechi odihnesc eterne. Cu ochii în adânc mă rog, mă rog unui nimb. Lumina curge liniștită. Cine mă cheamă din eter? Un conclav de îngeri năbădăioși se desprinde de pe zidurile vechi și mă atrag în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
rezerva în care se murea, barbara bronhoscopie ( îmblînzită perfid de cocainizarea laringelui ), iarăși facultatea, rușinea imensă a poeziei, Dolhasca (raiul maturizării!) , din nou Iași,Tamara, Tamara, Tamara... fleoșc și de la capăt, copiii!!! Deodată mi se opri respirația! Ingerii înfășurați în nimburi și pene, cei cărora le satisfăceam pofta de secrete picante, de bîrfe dulci, de trucuri terciuite fin... ei, vizibilii, brusc invizibilii, ei, ei îmi impuneau, mă împingeau să dschid cărțile autorilor uriași și să copii... să copii... să copii...Străduința
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
tot atâtea gânduri sinucigașe lovindu-mi auzul de unde marea începe cu creste golașe creneluri vizibile sufocă secunda ochiul tragic al păsării mă țintește din zbor Identitate în acest ceas al zilei nu-mi pasă de falnice maluri ele stăvilesc încredere nimb strălucire nu-mi pasă că valul la ură îndeamnă în spasme pierzându-se o mărturie e pasărea că lumea poate să învie într-un zbor într-un cer luminos cât ai rosti o silabă nemărginit însă ca ruga unui poem
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
a/ fost închisă)". Versurile alunecă în absurd (pe deasupra unui ce tragic, nerostit): "fîl fîl/ un înger/ înecat în/ mîl", "sufletele-s/ coapte pînă/ la nori se/ vor așterne/ ca penele/ în limb/ pe creștet/ n-o să-mi iasă/ prea devreme/ nimb voi/ zîmbiți/ cu dinții/ un pic/ îngălbeniți/ lăsați/ trufia/ ciocanul va/ izbi în/ nicovală/ tarele se/ va ciocni/ de tare/ fie/ ce-o fi ". Secunda cu mușchi Pentru Marin Ifrim, poet buzoian, poezia are mai curînd înfățișarea unei exasperări avangardiste
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
de inorogi Și de alte făpturi Veșnic măiestre. Vâltoare în care se curăță Postav Ca și păstrăvii De lenea lui iulie. Același greiere Desenat de o mie de ori; Un gest de adorație A liniei, Detalii aproape perfecte, Înclinarea frunzei Nimbul lunii Într-o ceață de sidef, Istoria în care Ard cele o mie de pagini Într-o noapte plină De greieri, sulfine-nflorite Și de așteptare. Încântarea sufletului Adus încet pe buze Precum o sălbăticiune În fața unui preaplin: Lumina, O
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
ades Ne-nțeles fii, Bine-nțeles. Spre primăvară L-acea noapte poleită cu petarde și cu stele zăcând toate una-ntr-alta stea lucind după luceferi, poleind în glumă ziua nesătulelor muiere am tocmit cu viers și spadă tot al nimbului abis și târziu, întorși acuma, înăuntru către rană, numa'oaste poci să dărui plaiului de pe tavan, și-n tăcerea ce e stinsă să nu între mâna ta aprinsă și paharul meu de apă cât să poată să-l încapă zâmbetul
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis scrisă vamă roată iar cu fotonii criptei schimb vitreg riveranul nimb ține ceara spin amar nucleare înarmări zac și mor prin nervii/lari cum doarme-n sicriu polar disc ghețar deasupra ei plasma glasulu i-a stâns plânsul plânsului neplâns setea sacrelor scântei rădăcinăi și altoi despărțirea oarbă tac trist lampadofor
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
nu e-n cuvânt Și n-am căderea să destăinui Minunăția ce se-aprinde În inimă când Te presimt. Îți scriu și zgomotele pier, Aud o muzică-n suflare Și când respir, mă decantez. Între noi doi îndepărtarea Se face nimb al apropierii, Când vii spre mine, îmi dispar. Nu mă citi... aceste semne Sunt ca bucatele rămase După ospățul din adânc. Variantă Vezi rândunelele rămân Pe-arama frunzelor de nuc Și-n aerul ca de cristal Nu se petrece scuturarea
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
rege, vai, pe grămezi de zoaie, sînt tot numai mlaștină și duhoare, deasupra mea Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e și groază să mă gîndesc ce-o să se-ntîmple cu nimburile. - N-o să pățească nimic. Rămîn. În curînd vor defila crini, vor gînguri porumbițe albe, în curînd te vor sugruma chiar ele, aureolele. Fereastră romană Pentru Marian Papahagi Mă uit la fereastra romană întredeschisă, la dreptunghiul de piatră prin care, prietene
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
Emil Brumaru (monolog) Și, iată, apare un fel de înger de tranzacție, de transpirație, de tăvăleală-n fulgi mototoliți, cu nimbul tuns de vechea-i strălucire, pîlpîind strîmb, lampant; se umflă brusc în aerul străpezit de lumina rece, zbate o aripă, o fîlfîie flenduros pe cealaltă, mă pocnește-n ochii zemoși, de-mi duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
se preface în fluturi Fluturii care năvălesc spre tine dispar în lumină Lumina care trece prin tine se transformă în îngeri Îngerii ce să facă și ei li-e teamă să se prefacă Rămîn fără aripi își scapă-n bălți nimbul cald Vine un șoarece plin de făină și-i îmbrîncește Se trezesc iar adorm se trezesc iar adorm Tu le pari o fîntînă despicată de-un crin enorm De-aici începe poezia scrisă anume ca s-o citești Pentru-a
De-aici începe... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11114_a_12439]
-
alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-ai fi fiind; Tu știi că bruma când se
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
mereu și-mi ies În cale În curtea mamei: ca-n copilăria Care s-a dus venind din depărtare. Au răsărit ca niște mici petale Prin zgribulitul nostru anotimp. Ei plămădiți au fost de mama lui Appolo, Reîntrupați Peoni cu nimb de-Olimp. De dor mă vindecă precum de-o boală, Cum doar Asklepios știa a vindeca. Dar cât de lungă este suferința Ce și-a găsit un cuib În ființa mea! Bujori oriunde-s pe planetă - Simbol de țări și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un cer estetic În care Își află oglindă vigurosul arbore de apă, ca și neamurile aprige așezate de la izvoare până la vărsare. O cântă și Ovidiu, În „Tristiile” și „Ponticele” sale; Înainte de el, o cântă În liricele sale și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Și arde-n fund pojarnica ei pară, Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum - Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum. Patimile lui Vasile Voiculescu (1884-1963) - medic de profesie, „doctorul fără arginti”, poet și prozator, destin literar sub semnul tragicului nimb de martir - nu pot fi despărțite de Ruga ciunea inimii: „Doamne Isuse Hristoase, milu iește-mă pe mine păcătosul” - ce a însuflețit mișcarea Rugului Aprins de la mănăstirea Antim. Pentru Vasile Voiculescu, Rugul Aprins a însemnat ucenicia trăirii isihaste, pregătirea pentru martirajul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]