193 matches
-
la cuțite etc. Lista construcțiilor familiar-argotice cu prepoziția la e destul de bine individualizată și conține mai multe categorii semantice. Una e mai puternic legată de ideea de scop, prezentînd acțiunile ca făcute fără o intenție precisă, fără o planificare: la nimereală, la plesneală/plezneală ("N-ați observat că nu are nimic scris în față...? Totul la plezneală", Adevărul 403, 1991, 1); modelul său sintactico-semantic ar putea fi la întîmplare (probabil calc din fr. au hasard, mai ales că primele sale atestări
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
salată boeuf. Cumpărase el, ca de obicei, mai multe exemplare (să fie!) din ambele legume și le pusese în aceeași pungă. Când să le alegem, pentru salată, n-am reușit să le deosebim și le-am trântit în oală la nimereală. Cu cele rămase, plus niște morcovi și niște țelină, am făcut eu, după aia, supă-cremă de legume, dar tot fără să știu ce erau. Deci? Să mi se explice și mie diferența, că poate ajung vreodată să-mi depindă viața
Pătrunjel şi păstârnac by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18382_a_19707]
-
de mine, deduc, din 20 în 20 de ani. Sunt convinsă că vă simțiți profund ofensat că vă răspund în spațiul acestei modeste rubrici. La rândul meu, mă pot simți ofensată citind sub semnătura dumneavoastră versuri precum acestea, intitulate, la nimereală parcă, îngerească: "pe pământ sunt doar până la glezne/ și chiar dacă sunt scund/ dacă mă înalt pe vârfuri/ lovesc cu capul îngerii în fund". Inutil să vă amintesc că Euridice a fost femeie și că Nietzsche nu obișnuia să înjure. Iată
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
boașe ciuruite, sugrumări de efect, etc., adică tot ceea ce onomastica frustră a echipei recomandă. Pulp-ul este ușor de recunoscut și printre qui pro quo-uri și lovituri de teatru, printre potriveli și însăilări, povestea sare din cataractă în cataractă aproape la nimereală. Nu intenționez să povestesc filmul, narațiunea fiind nu prea grozav însăilată, însă aceasta abia dacă mai contează. Filmul atrage atenția asupra teatralismului său insinuant care asemeni unui ventriloc împrumută voci și atmosferă din vasta istorie a cinematografului. Aluziile curg în
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
prins într-o ditamai coada, care m-a îndrumat către zona de memorii. L-am prevenit că nu e vorba de o autobiografie, dar mi-a re pli cat că ei nu sunt chiar așa stricți și le așază la nimereală. Despre asta nu mai aveam dubii. Oricum nu le-am găsit nici la memorii. Băiatul de la etaj a conchis că s-au rătăcit, dar o să le găsească ei la vară, când vor face inventar. — Dar până la vară nu comandați încă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu se cheamă că e, oamenii discută în legea lor. Nu sunt convinsă, dar Lilyana confirmă plictisită că sunt italieni. Între timp, unul din ei dă semne că vrea să interacționeze. Ca și cum ar arunca un zar pe o tablă, la nimereală, că nu tu engleză, doar urme vagi de germană. Mă uit mai atent, sunt amândoi mai scunzi decât mine, lucrați, cu cercei în urechi, cu destul sclipici împărțit echitabil pe ambele costumații. În felul și lumea lor se poate spune
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
epuizaseră. Era cunoscută povestea ei cu biletul acela cedat cu nici un an în urmă și cu prăbușirea, plus faima creată că purta ghinion. Era ca și cum însăși aviația ar fi ocolit-o acum pe donatoarea de bilete buclucașe... Fusese, sigur, o nimereală funestă. Funcționara de la agenție o simpatiza pe Zizy, - să joace billiard, o femeie ca ea, și să devină și campioana ieșeană la jocul ăsta viril cu tacul, era ceva care îți impunea. Cum-necum, îi făcuse rost în cele din urmă
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
De când m-au numit stareț nu mai pot zice: mă doare capul meu, ci mă doare capul nostru”, purta nu numai grija de sine, ci de întreaga obște. Rugăciunea făcută din inimă În una din zilele trecute, am luat la nimereală o carte de pe raft ca să mai citesc ceva. Am deschis-o la întâmplare. Privirea mea se oprise la cuvintele: „Rugăciunea făcută din inimă este auzită de Dumnezeu.” Lăsând cartea pe genunchi, gândul meu fu imediat furat de niște amintiri frumoase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
scăpă transformarea survenită. În sufletul lor înflori speranța că în locul unor întunecimi, își făceau loc câteva raze de soare. De-a lungul școlarității, Vișinel avu parte de mai multe altercații care s-au soldat cu pumni și picioare primite la nimereală, dăruite mai ales de către unii conșcolari din clasele mai mari. Aflând că vine dintr-o șatră, aceștia țineau să-i servească câte o lecție, voind în acest fel să se impună, să li se recunoască superioritatea. În mintea lui Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
merită ridicarea onorantă la rangul de titlu. După dicționar, parcurs atent, aceasta e însăși definiția fotogramei: porțiune a unei pelicule cinematografice care conține o imagine statică completă. Iată un asemenea tip de investigație: În timp ce se agită prin cameră, mutând la nimereală tot felul de obiecte, atingând mobilele, începe din nou să răsfoiască imaginile pe care le tot colecționează în minte - vechiul ei viciu secret (bulimie vizuală, de asta suferă de când se știe, dar încearcă un fel de autoterapie, care până acum
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei lumânări ce ardeau pe polița de deasupra. Lumânările și câteva rămurele anemice de ilice aruncate la nimereală prin cameră erau cam tot ce putea produce Georgie în materie de podoabe de Crăciun, și totuși încăperea avea o strălucire aparte, amintind de o peșteră în care zăcea o comoară abia întrezărită. În fața lumânărilor, ca într-un altar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să beau niște vin și m-am întors în bucătărie. Într-unul dintre dulapuri se montase un suport pentru o mică provizie de sticle. Restul vinului rămăsese în Hereford Square. Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi dădea o senzație plăcută, de parcă țineam în mână o unealtă sau o armă bine cunoscută. Am constatat că este un Château Lauriol de Barny. Părea un vin potrivit pentru un toast de adio. Am deschis sticla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Noi, băieții obișnuiam să ne dăm coate și să urmărim din cap ritmul În care sărea coarda, cu un aer suprem ca și când ar fi fost singură În lume. Numai dinții nu Îi erau frumoși. Mici, galbeni și dispuși parcă la nimereală, cu gingii atât de coborâte de parcă dinții Gretei s-ar fi oprit brusc din creștere. Ca urmare, fata cea mică a lui Harassowitz Își ținea gura Închisă și visa să se facă star de cinema. Pentru că atunci n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un fum. Îmi pare rău, e Încuiată, i-am explicat, șchiopătând până la pervaz. Corpul mă durea la fel, de parcă ar fi fost fabricat din membre asamblate la nimereală. Am aruncat pachetul de Moslem pe masă. — Chibritul e dincolo. Am arătat cu degetul, târându-mă Înapoi. După ce Își aprinse țigara, Anton Îmi povesti că cercetase tot apartamentul. Într-un final, În hol a dat peste clamele cu care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
notat Întâlnirile și alte chestiuni importante. Interesante informații, deși puțin cam criptice. Până nu demult, prietena dumneavoastră pare să fi dus o viață Încărcată, mai mult ca sigur. Deschise dosarul de pe birou și luă și caietul. Frunzărindu-l aparent la nimereală, mai Întâi de la Început, apoi, de la capăt, citind câteva cuvinte Într-un loc, descifrând câteva adnotări dincolo, Manetti murmură, apoi declară: — Ei bine, „Kr. “ e prescurtarea de la Hotel Kreuzer, desigur. Nu cred că observă oftatul surprins care mi-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a condus-o pe administratora mea la ușă: — Patul și biroul. De restul poți să te ocupi tu. — Dar... Gândindu-se mai bine, Pieplack dădu din umeri și se Îndreptă spre biblioteca mea. După ce le-a examinat conținutul, selectă la nimereală un volum de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-una din subsuori - Într-o rafală de tuse infernală, cu flegmă - se șterse la gură. — Îl căutați pe Anton Knisch sau pe Anton Lueger? — Poftim? Scena nu mi se părea deloc agreabilă. — Knisch sau Lueger? — Knisch, am zis la nimereală, făcând un pas Înapoi. Ce era În mintea lui Anton? Nu l-am văzut azi pe-aci. Dar puteți să Încercați. Bărbatul tuși din nou În subsuoară. Când se șterse la gură, Își clătină obosit capul. — Camera 6. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Army, semnat de generalul Antonio Taguba, vorbește despre colapsul structurilor de comandă din închisorile administrate de americani, despre practicile abuzive comandate de CIA. 60% dintre deținuții irakieni chinuiți și uciși nu se făceau vinovați de nimic, erau civili ridicați la nimereală de pe stradă, afirmă același raport... Bărbați obligați să se masturbeze în fața camerelor de filmat, îmbrăcați în lenjerie de damă, legați cu cabluri electrice de penis, mușcați de câini de atac special antrenați. Un copil violat de un soldat. O bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sertar, Johns n-avusese senzația că-și distruge idolul, ci, dimpotrivă, că-l scutește de umilințele unui interminabil proces, de brutalitatea procurorului și de profunda ignoranță a judecătorului, de rușinea de a depinde de părerile a doisprezece jurați aleși la nimereală. Dacă iubirea aproapelui fusese aceea care-i dictase refuzul de a fi părtaș la lichidarea lui Stone, tot ea Îi impusese și forma acestui refuz. Doctorul Forester fusese adînc tulburat de fuga lui Rowe. În mod inexplicabil nu voise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
recunoscu Rowe. Acum Își amintea clar de serbarea aceea: parcă se vedea dînd ocol gardului și trăgînd cu urechea la muzică. Da, visa pe atunci la inocență... Înapoia unui paravan ședea doamna Bellairs... — CÎnd mă gîndesc că ai spus la nimereală parola! urmă Hilfe. „Nu-mi vorbi despre trecut. Vorbește-mi despre viitor!“ Rowe Își aminti și de Sinclair. Revăzu, cu o strîngere de inimă, automobilul vechi, oprit pe aleea pietruită a sanatoriului... „Ar fi fost mai bine să-i telefoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
genții pe sacul de dormit din fața mea. Zeci de tubulețe din plastic transparent mi se rostogoliră peste picioare. Scoaseră un zdrăngănit înfundat, strângându-se într-o movilă. Unele se rostogoliră sub pat, altele departe, pe podea. Am luat unul la nimereală și am citit eticheta. — CONCENTRARE. Patru miligrame. Scout ridică două care se rostogoliseră lângă picioarele ei. — JUDECATĂ, zise. Iar ăsta-i SIMȚUL UMORULUI. — STIL. EXPLORARE. CONVINGERE. ZÂMBET PRIETENESC. PUTERE DE CONVINGERE. Pilulele mici și albe dinăuntrul fiecărui tub zdrăngăniră când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Știi Poemul de Chausson? Da. Lisztul meu e schimonosit de invidie: mîinile ei senzuale fac să pară simplu să cînți bine la pian. Degetele rozii, cu unghii mici mi-o evocă pe tant' Liselle, jucînd morocco. Aruncai în sus, la nimereală, un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe urmă retrăgeai din grămadă unul, fără să le miști pe celelalte. Și altul, și altul. Apăsînd pe un capăt, cu grijă infinită, să nu le clintească nimic. Pierdeai rîndul dacă mișca alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
face c-un om înarmat. Nu-și găsea locul. I s-a făcut foame. A mâncat mult, s-a mirat. A băut cafea; o căldură i-a cuprins trupul. A întins mâna după cartea despre America. A deschis-o la nimereală. Sub o poză scria: Vapoare în portul New York. A privit atentă pescărușii încremeniți în aer. I-a numărat. Când, spre prânz, departe, au răsunat împușcături, s-a repezit afară. Dinspre miazănoapte se auzeau. Probabil că vânătorii târgului, scăpați de grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bocancilor cazoni. Pomenea și jandarmii lui dispăruseră. Fîlfîiau ciorile deasupra orașului, croncăneau și se dădeau tumba, încît unul dintre gardiștii din spatele lui Stelian a tras în ele să le împrăștie. A urmat o rafală dezordonată de focuri de pistol, la nimereală. Pică vreo două ciori, iar celelalte încep să cîrîie a rău. Stelian avea un megafon în mînă. Era, îmbrăcat în cămașă verde, cu diagonală. Își pusese o cojoacă pe deasupra, dar era vînăt de frig. Îi chema cu megafonul în stradă
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
și nici nu l-am descurajat în acest (neobișnuit) proiect, convins fiind că astfel de opțiuni fundamentale nu pot baza decît pe judecata personală. Trece brusc la alt subiect - fotbalul. Mă întreabă ce echipe engleze îmi plac. Răspund (cam la nimereală) că țin cu Chelsea și Arsenal. La auzul primului nume nu exultă, dar, la al doilea, se umple de voioșie. Incepe să laude fotbalul românesc (România a bătut de mai multe ori Anglia, în momente cruciale, și este cam dificil
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]