192 matches
-
carieră căram oamenii care erau aruncați, bătuți, fugăriți... Mergeam târâș - care ne sculam bine, care nu... Erau 3-4.000 de oameni care lucrau acolo. Când veneam În sus mergeam grămadă. Am vrut să ne revoltăm. Au tras patru-cinci rafale, la nimereală. Care era În picioare - la crematoriu, În cap, În picioare, nu conta. Omul nu mai conta. Începând din noiembrie-decembrie erau cât mai mulți maltratați, executați, ca să fie duși la camerele de gazare - probabil ca să nu ne mai dea de mâncare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
toiul îndoielilor de tot fielul cetățenii umblă că neste rătăciți și posomoriți de vin... Ce ocaziune mai nimerita decît sumitul americănesc unde se buluciră atîția și atîția voievozi și dragomani, ori căpetenii, ce-or fi dînșii la ei acasă; ce nimereala mai bună ar fi găsit un alde cutare ori alde cutare, răi de gură, negri în cerul gurii, cum ar fi ei, mici, mari, groși, subțirei, scopiți, ori nescopiti de crierii din teastele lor, decît: ...și tranzitara dînșii, tranzitara sărmanii
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
de ce, neapărat duminica dimineață. De Cehov mă apropii iarna, după prima ninsoare. Spre sfîrșitul primăverii trag din bibliotecă un Mateiu Caragiale ponosit, ediția din BPT, preț 5 lei și mai întîi o răsfoiesc. Cîteva versuri din Pajere, un fragment, la nimereală din Remember, apoi sar la Soborul țațelor. Numai după aceea dau paginile ca să ajung la începutul Crailor de Curtea Veche. Sunt ani cînd mă opresc din citit după doar cîteva pagini. Trec la alți autori de primăvară. De data asta
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
vrei să vii, i-am propus și am lăsat harta acolo. Am decis să pornesc pe scări, să aflu unde duceau, deși nu se vedea încotro se îndreptau, părea un tunel subteran. După un timp în care am coborât la nimereală, pășind pe treptele întunecate, prin tunelul răcoros, scările s-au terminat și am continuat să merg pe un drum pietruit, prin beznă. Când nu se mai vedea nimic, a apărut o rază de lumină incertă, difuză, împrăștiindu-se pe pereți
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Amanda Hardwick. Alice s-a uitat la el nedumerită. Pentru că, și-a tras Hugo nasul, lăsându-se complet la mila ei, sincer să fiu, sunt pierdut. A înșfăcat cartea care se găsea în vârful mormanului și a deschis-o la nimereală. —„Oare ne ascultăm cu-adevărat copiii?“ a citit, apoi a ridicat ochii umezi către Alice. Pe cuvânt că eu îl ascult. Ore întregi, în fiecare noapte, ca să fiu mai precis. Spre surprinderea lui, Alice a început să chicotească. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toate astea, Fine a evitat subiectul. Suferise destule traume pentru o singură seară și se temea de răspunsul pe care avea să-l primească. Ochii i-au căzut pe un morman de farfurii pline de firimituri care era depozitat, la nimereală, sub măsuță. Dându-și seama cât de urât arătau, Hugo s-a ridicat și a început să tragă farfuriile afară. —Iartă-mă, a surâs el stânjenit. În ultimul timp, asta a devenit, mai curând, o casă de burlac. Nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de Informatică „Tudor Vianu“ și spitalul „Grigore Alexandrescu“. Țara dădea pe-afară de personalități, eroii pândeau din manuale și catacombe, trebuia doar să găsești momentul potrivit să-i distribui pe plăcuțele străzilor și-ale instituțiilor: mergea și prin rocadă sau la nimereală, unde se elibera un loc. Pe lângă uruitul tramvaielor noaptea sau chiuiturile maiștrilor care dirijau vagoanele pe rampe, depoul cu vocație habsburgică și aspect preistoric mai avea o problemă: gardul. O minte strâmbă și necugetată ridicase un adevărat zid al Berlinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la Viena? De ce nu Paris, Rabat, Alger? Tu ne-ai spus că se difuza peste tot; asta înseamnă că, ipotetic, ar fi oriunde.“ „Nici asta nu pot să-ți zic, Maria. Îți dai totuși seama că nu mă duc la nimereală.“ „I-a vândut cineva un pont!“, s-a aprins dintr-odată Mihnea. „De-aia mergem la Viena. Nu e prost, dom’ profesor, trage la punct fix. Aș pune pariu c-are și-un nume de-anticariat sau o întâlnire c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căpitane... spuse căpitanul Gâlcă, apropiindu-se de Oană. A trecut o noapte, o zi, și acum Începe a doua noapte... oamenii dorm În șei... le tremură mâinile pe sabie... s-a Întunecat, nu se mai văd țintele, arcașii trag la nimereală... - Știu, căpitane... răspunse Oană. Dar crezi că la lăsarea Întunericului dușmanii or să-și pună făclii În creștet, ca să-i nimerim mai bine? Crezi că au să aștepte să ne tragem noi sufletul? - Nu mai putem, căpitane... omoară-ne, cădem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că te duci să mănînci cu tot cu rucsac? De ce umbli cu vrăjeli? Ți s-a făcut chef de probleme? Nu-mi plac mincinoșii. Uneori, Marcu nici nu putea gîndi în prezența lui Radu. Rămînea brusc fără inspirație și dădea răspunsuri la nimereală. Nu-i era teamă, dar poveștile lui alunecau pe lîngă țintă și i se părea că degeaba încearcă să-l ducă de nas. Așa că nu i-a mai răspuns. Din partea lui, să-l creadă mincinos. Pui tu ceva la cale
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și-a dus, în mod cuviincios, un deget la buze și amândoi ne-am întors cu fața înainte. Să fi fost în jurul orelor trei. Am închis ochii și am așteptat, în oarecare alertă, ca organistul să termine cu muzica la nimereală și să plonjeze în marșul din Lohengrin. Nu-mi amintesc limpede cum s-a scurs următorul ceas și un sfert, în afară de faptul crucial că nu a existat nici o plonjare în Lohengrin. Îmi mai aduc aminte de un grup dispersat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei lumânări ce ardeau pe polița de deasupra. Lumânările și câteva rămurele anemice de ilice aruncate la nimereală prin cameră erau cam tot ce putea produce Georgie în materie de podoabe de Crăciun, și totuși încăperea avea o strălucire aparte, amintind de o peșteră în care zăcea o comoară abia întrezărită. În fața lumânărilor, ca într-un altar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să beau niște vin și m-am întors în bucătărie. Într-unul dintre dulapuri se montase un suport pentru o mică provizie de sticle. Restul vinului rămăsese în Hereford Square. Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi dădea o senzație plăcută, de parcă țineam în mână o unealtă sau o armă bine cunoscută. Am constatat că este un Château Lauriol de Barny. Părea un vin potrivit pentru un toast de adio. Am deschis sticla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-i permită să-mi zâmbească larg. — Felice ne-a spus totul despre dumneata. Ce mama dracului le Îndrugase Felice oamenilor ăstora? Sau nu era decât o figură de stil? — Sper că nu chiar fiecare amănunt, am spus eu, la nimereală. Betty Ashley părea a considera că afirmația mea era la fel de amuzantă ca ceva ce Oscar Wilde și Dorothy Parker ar fi putut născoci dacă și-ar fi unit forțele și s-ar fi concentrat serios. Felice, hotărând În mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva cu o veselie miloasă: „Se duse și asta dracului pomană...”. Această Întâmplare - al cărei miez viu era copilul topit În Apa Morților și În care tractoristul căzuse mai mult sau mai puțin din nimereală - era Înfășurată ca Într-o gogoașă de mătase de o țesătură deasă de oameni și lucruri. Ce putu vedea omul, plimbându-și privirea pe pereții rotunzi ai gogoșii, fu propriul său testicul, umflat, dureros și bolnav. Ieșea din acea țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gunoi Cum ar fi arătat pe capul câinelui Botul smuls Pentru că-i cald Înlăuntrul Vieții Limba Ca o cârpă pleoștită, la piept Și sub gât, nu mai e nimic Nici o burtă Nici o nevoie sub burtă de acum Nici o naștere la nimereală Nici o viață Totul tăiat de la rădăcină. (bea) Și pe lângă asta nici nu aș avea nevoie Câinele meu nu are nevoie De nici un cadavru prezidențial Munca m-a părăsit Nu am putut să am un om niciodată A Avea pentru A
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
estrogenul, pentru a restabili echilibrul. Aceste chimicale sînt produse În cantități precise necesare și sînt direcționate spre zonele unde este nevoie de ele. CÎnd este introdus tratament medicamentos În sînge cu același scop, dozajul medicamentelor este pus, de obicei, la nimereală. Ele pot călători și influența părți ale corpului care nu au nevoie de ele, cu rezultate dezastruoase, incluzînd creșteri ale bolilor de inimă, atacuri cerebrale și cancer de sîn printre femeile care fac terapie de Înlocuire hormonală. Deși acestea sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Antichității, cărora Platon le este mult Îndatorat, și a putut trage concluzia că, pe anumite căi, gnosticismul derivă din speculațiile orfice 29. Am arătat În capitolul precedent că sistemele speculative sînt alcătuite din anumite „cărămizi”. Acestea pot fi Îngrămădite la nimereală, În aranjamente fortuite, sau combinate În funcție de anumite criterii ierarhice. La Începutul secolului nostru, unul dintre cei mai mari arhitecți ai tuturor timpurilor, Frank Lloyd Wright din Chicago, a avut ideea absolut remarcabilă de a construi clădiri care să fie imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se adreseze prin cuvintele „tu ești”2 sau chiar așa cum procedau unii odinioară: „tu ești unul”. Căci Divinitatea nu este multiplă, așa cum este fiecare dintre noi,un amestec heteroclit, de elemente diverse și nenumărate, supus modificărilor și strâns laolaltă la nimereală, Întocmai unei mulțimi pestrițe. Ceea ce poate exista cu adevărat nu poate fi decât „unul”, după cum ceea ce este „unul” există În mod necesar. Prin urmare, primul nume care i s-a dat Zeului se potrivește la fel de bine ca și cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
să-și exprime părerile, pentru a evita consecințele neplăcute. Într-o cultură a secretomaniei și a duplicității, în care aproape toți se toarnă unii pe alții superiorilor și sînt la rîndul lor turnați, răspunsurile la chestionare sînt fie date la nimereală, fie încearcă să contureze o imagine dezirabilă, și nu reală. În același timp, nu pot surprinde acea lume care nu se vrea surprinsă prin întrebări standardizate. Cum putem formula întrebările într-un chestionar despre limbajul secret, despre argou? Sau despre
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nefericită”. „Conștiință nefericită” care o face frenetică, gata de orice - o masă fluctuantă pradă primului venit să predice întâietatea acțiunii asupra gândirii (la rândul său improvizate pe un plan prin definiție subcultural, în care ideologiei marxiste îi sunt aplicate la nimereală nu exigențele sociologiei marxiste, ci ale sociologiei la modă, plus reziduurile și oribilele locuri comune ale umanismului defetist și ale catolicismului). Cu o insistență oarbă, ce îl gratifică pe el și îi șantajează pe ceilalți, intelectualul italian mediu nu scapă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
comuniști ideologia nu a contat fiind doar pretextul menținerii la putere. Natura criminală a statului și regimului politic comunist iese cu atât mai pregnant la iveală: nimeni nu era cu adevărat protejat, iar regimul comunist și Securitatea au pedepsit la nimereală, în mod arbitrar, tocmai pentru că teroarea și frica trebuiau diseminate, insuflate și încrustate în fibra morală și psihică a națiunii. Trebuia ca poporul nostru să fie supus, îngenunchiat prin crimă și teroare. Metoda de interviu pe care am ales-o
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
baza modelului nostru analitic și a ipotezei. Aceasta presupune colectarea de date reprezentative și utilizarea lor astfel încât să se stabilească o concluzie care să poată fi susținută. Colectarea de date nu se face prin culegeri aleatorii și prin încercări la nimereală. Aceasta este o procedură organizată în care observațiile sunt selectate în mod specific și în care se codifică valorile fiecărei observații pentru setul de variabile operaționalizate definite cu atenție din studiu, aplicându-se tehnici care să maximizeze șansele de a
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pe neanunțate, nu mai putea să facă plăți. Până să cheme lăcătușul, până să-l lase nițel să se dezmeticească din beție, se supărau turiștii. Domnul Huțupan îi înșuruba el însuși pe gemeni, iar când plecau japonezii, îi băga la nimereală în geantă, laolaltă cu actele, și se ducea cu ei pe la bănci, la treburi. Odată, i-a uitat la Albina, iar când s-a întors să-i ia, dispăruseră. Există probabil o lege, un principiu, un fenomen sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]