63 matches
-
narator. O lume nebună, nebună, nebună alunecă în gratuitate dacă nu e susținută și de construcția atentă a parodicului. În Colonia subterană scenariul se repetă, în alt decor. Ajuns conducătorul aurolacilor, eroul lovit de boala insomniei se îndrăgostește de o nimfetă. De la resurecția democratică din subteran la despotismul salvator nu e decât un pas, iar boala rămâne, cum ne-am obișnuit, în vecinătatea erotismului. Nefirescul e deopotrivă și efectul și veriga slabă a sistemului prozastic propus de Cristian Meleșteu. Stările narcotice
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
scena în care ciclopul Polifem aruncă o stâncă uriașă după corabia lui Ulise. Episodul 13. Nausicaa. Reproduce întâlnirea lui Ulise pe țărmul insulei Feacilor cu frumoasa Nausicaa, aici reprezentată de ceea ce în literatura de mai târziu ar fi numit o nimfetă, tânara Gerty MacDowell, o fată de condiție modestă, ieșita la o plimbare pe malul mării la ceasul de înserare în tovarașia unor prietene și a frațiorilor acestora, și care, mai mult deliberat decât inconștient, cocheteaza cu Leopold Bloom, oprit și
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
alături de cenacluri literare la care liceeni (precum Roxana și Ileana din Căpitanul Rox, 1991) participă „cu regularitate și însuflețire, ca și la cercul de matematică”, se întâlnesc mai în fiecare pagină. La fel, siluete liliale, fete cu picioare lungi, fragile nimfete evoluând ingenuu către carnalități lirico-livrești, cu o pudoare etanșă, dar și cazuri maladive (o tuberculoză, o surzenie temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
Ahile”, nu este decât celălalt nume al descompunerii. Dualitatea Eros-Thanatos marchează întreaga viziune lirică a lui I., de la reluarea unor motive romantice consacrate, precum cel al tinerei fete pe patul morții, la coagularea alegorică a imaginii morții în figuri de nimfete: „! presimt cum va/ veni moartea/ [...] într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am/ întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu o rochie albastră/ cu un
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
cu nemiluita. Străzi, cartiere întregi fără nici o mașină. Numai susurul unduitor al roților de bicicletă, într-o valsare sărbătorească: femei în toată firea, ducând senin coșuri cu legume pe ghidon, domni severi plutind laolaltă cu copilașul blondiu atașat la spinare, nimfete-n blugi pedalând cu virilă determinare, dar și frumuseți cu rochiile-n vânt, dezgolind vederii, cu nonșalanță sportivă, desuuri orbitoare. Nu ziceți că, la câte-o traversare, când le acordai prioritate, te trezeai că-ți mulțumesc cu un zâmbet larg
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
absolute, temă gravă, se repetă întruna; axa existenței transcende sistematic din individual și terestru într-o priveliște-sumă, într-un spațiu plenitudinar opunând destinului banal un antidestin. Câteva texte cu același titlu, La Nymphette, nu au nici o atingere cu lasciva Lolita, "nimfeta" de doisprezece ani din capodopera lui Vladimir Nabokov. La Cezar Ivănescu, corpul "fragil" al nimfetei e semnul inocenței: "Trup alb de fată care nu vei muri, / suflet care n-a gustat știința morții..." Regimul dicțiunii, incantatoriu, seamănă a cuminecare șoptită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o priveliște-sumă, într-un spațiu plenitudinar opunând destinului banal un antidestin. Câteva texte cu același titlu, La Nymphette, nu au nici o atingere cu lasciva Lolita, "nimfeta" de doisprezece ani din capodopera lui Vladimir Nabokov. La Cezar Ivănescu, corpul "fragil" al nimfetei e semnul inocenței: "Trup alb de fată care nu vei muri, / suflet care n-a gustat știința morții..." Regimul dicțiunii, incantatoriu, seamănă a cuminecare șoptită. "Te-am dorit mult, / încă de pe când iubirea era pentru mine castitate; / atunci să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la viață, de la starea larvară la zborul spiritual" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Viermii se vor hrăni din "trupul înflorit și plin" al lui Ilen (La Baaad), de "viermii teribili" este amenințat și "trupul alb de fată care vei muri" al nimfetei suav-parșive (La Nymphette), de pe buzele celui ce își sărută, în vis, mama moartă se desprinde tot "frumosul vierme inelar" (Rod) care marchează distanța între viață și moarte la fel ca în cunoscutul raport testimonial debutând cu: "zic o vorbă: între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unghiul tematicii ne-canonice, Ada or Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare: O cronică de familie (1968). Capodopera din 1955 ne oferă un protago nist descompus identitar de apăsarea propriilor instincte erotice necontrolabile. Humbert Humbert trăiește cu obse sia "nimfetelor" ("nymphets"), a căror materializare sublimă o găsește în fetița de 12 ani, Dolores (Dolly, Lola, Lolita) Haze. Nebun de pasiune, el se căsătorește cu mama acesteia Charlotte numai pentru a avea acces, pervers, la obiectul obsesional al reveriilor sale. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat, în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în 1894); cariera decadento-simbolistă a personajului fixează, printre reperele edificatoare Trei povestiri (1877) -, cartea lui Gustave Flaubert. Salomeea lui Flaubert constituie expresia de sensibilitate decadentă a unei femme fatale: nu curtezana pentru care viciul constituie o a doua natură, ci nimfeta, statut ambiguu în care feminitatea relevă condiția originară a răului încarnat în malefica fecioară. Feminitatea în stare pură, originară, relevă cruzimea și, paradoxal, un viciu funciar, instinctual, de dinainte de păcat, anistoric, ca în povestirea lui Barbey D'Aurevilly, Cea mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
malefica fecioară. Feminitatea în stare pură, originară, relevă cruzimea și, paradoxal, un viciu funciar, instinctual, de dinainte de păcat, anistoric, ca în povestirea lui Barbey D'Aurevilly, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Paradoxul decadent al acestui "monstru delicios", nimfeta, lipsită de conținut afectiv, constă într-o inocență a viciului, care face să transpară calitatea sa sacră, rituală. Privirea litificată și cosmetica flamboiantă transformă chipul Salomeei într-o mască a seducției, tematizarea privirii apare ca un reflex al unei alte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadente, a măștii Meduzei 533. Schimarea de registru este numaidecât sesizabilă la un poet precum Jules Laforgue, care abordează tema în Moralități legendare (1887). Salomeea acompaniindu-se de o liră ține un discurs fantast oaspeților. Odată "livrat" capul sfântului Ioan, nimfeta îl supune unei serii de "operații estetice", sfârșind prin a plasa în gura Sfântului o piatră prețioasă, un opal. Salomeea încearcă revificarea mușchilor feței prin "pase electrice", naratorul subliniind caracterul pseudoștiințific al acestor experimente. Estetica decadentă a fost depășită la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a fost depășită la Jules Laforgue printr-o parodiere a scenei climactice a sărutului pe gură, care survine ca o sigilare a unui recipient, în timp ce Salomeea nu este încercată decât de curiozitatea specifică unui om de știință. Pasiunea mortiferă a nimfetei s-a transformat în curiozitate experimentală. Caracterul ezoteric al celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este încercată decât de curiozitatea specifică unui om de știință. Pasiunea mortiferă a nimfetei s-a transformat în curiozitate experimentală. Caracterul ezoteric al celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic scandează trecerea de la simbolism și decadentism la avangardism, fapt care-și va găsi propria expresie în artele plastice. Prezența personajului Salomeea în literatura română ne comunică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea se asociază în cocktailul decadent, scenariul erotic își are parcursul sado-masochist. Sărutul post mortem al ochilor sfântului are un sens expiator pentru crima din dragoste, acest sărut dizolvă senzualitatea nimfetei pentru a-i croi un alt veșmânt decât cel al vălurilor magice, de un colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea se lasă să plutească în apele unui râu unde se îneacă ținând la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea se lasă să plutească în apele unui râu unde se îneacă ținând la piept capul sfântului. Întruchipare a soteriologiei decadente, avem în Ofelia un personaj utilizat în iconica decadentă și prerafaelită, contraponderea lilială a vicioasei nimfete, Salomeea. Fascinul malefic care apare în acuarela lui Gustave Moreau, Apariția, unde Salomeea fixează obsesiv capul Sfântului Ioan suspendat în sala tronului, este aici dizolvat într-o relație aproape maternală, ca în tablourile Ceciliei Cuțescu-Storck. "Salomeea îl luă în mâini
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grații coregrafiate atent, preparate parcă într-un laborator fotografic. Această caligrafie posturală, care-i scoate în evidență feminitatea, sugerează aparent reversul senzualității, o atitudine meditativă, abstrasă, cu atât mai mult cu cât sculptorul a scos din scenă prețiosul trofeu al nimfetei, capul sfântului Ioan. În plus, capul acestei Salomei, prin capelură și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt vestimentar, aparține unei femei contemporane din înalta societate bucureșteană. Criticul subliniază apartenența sculpturii la simbolism într-un mod aproape
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
binecuvântate decorul și mișcarea tabloului e atât de frumoasă, că nu putem să-l felicităm în deajuns de a fi reușit să dea o nouă și eclatantă interpretare unui subiect atât de des tratat"550. Perversitatea devine trăsătura dominantă a nimfetei, perversitate care-și găsește ecoul în sărutul macabru și care este integrată sferei patologice. Perversitatea face parte din recuzita personajului, așa cum chipul sfântului se transformă în masca unei frumuseți atinse de aripa morții. Jocul contrastelor este subliniat și de raportul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frumuseți atinse de aripa morții. Jocul contrastelor este subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise, oricum există loc și pentru considerații de ordin general cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei, a pielii frumoasei nimfete, a lividității chipului ei și sângele care picură de pe sabia călăului sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ramei, cu majuscule. Pictorul păstrează intenționat varianta franceză a numelui pentru care ar fi putut găsi corespondent în limba română: Salomeea, Salomia. De efect este ultimul "e", litera fiind transcrisă cu caracterul grecesc corespunzător, "Є", sugestie a originii orientale a nimfetei. Caligrafierea numelui, ductul stilistic al literelor, amplifică forța de sugestie a unei scriituri senzuale, pe care linia corpului o preia. "Coloritul viu și simpatic analizează, cu o măiestrie rară, expresivitatea unei lucrări ponderoase (cum e Salomé (180)) în care eroina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tipsiei pe care se află capul sfântului Ioan și nu în cele din urmă, în litera "O" caligrafiată atent. Femeia îi atinge buzele cu degetele, în timp ce cealaltă mână este lansată într-o grațioasă mișcare ce evocă talentul de dansatoare al nimfetei. Similitudinile ies în evidență numaidecât, dacă luăm ca reper tabloul intitulat Salomè (1906) al lui Franz von Stück, inspirat de opera lui Richard Strauss reprezentată pentru prima oară la Dresda, în 1905 -, compozitorul utilizând la rândul lui piesa lui Oscar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai are nimic din acea frumusețe stilizată, imberbă, de efeb-androgin, ca la Beardsley, trecută poate prin filtrul unei sensibilități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste podoabe să aibă caracterul pletoric al celor care, la un Gustave Moreau, servesc accentuării nudității nimfetei și nu acoperirii nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o anumită manieră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]