2,919 matches
-
mine. Să urlu: oameni, v-am mințit spunându-vă ceea ce în mine nu era, În timp ce ACESTA se află acolo necontenit, zi și noapte. Că numai datorită lui am putut Descrie orașele voastre ușor inflamabile, Iubirile voastre scurte și distracțiile în nimicuri transformate, în cercei, oglinzi, umerașe pretutindeni purtate, găsite în scenele din dormitoare și de pe câmpurile de bătaie. Scrisul a fost pentru mine strategia de-a mă apăra De-a șterge urmele. Căci oamenilor nu le plac Lucrurile interzise. Chem să
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
poemul acesta! Aron aleargă tehui,/ udă statui eroice,/ se rostogolește/ pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
se rostogolește/ pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a se
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Constanța Buzea Decât în fals dialog și în ton defensiv, cu ironia în fapt sufocată de umilință, decât așteptând neinspirată puținul, nimicul, nădăjduind să se schimbe ceva în relație, decât discursivul poem cu adresă dar care nu va ajunge la destinație decât cu un efect nul, mai bine faceți să rămână din 15 versuri doar 3: "Cu Bonnie și cu Clayde ținându
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
numai, este extraordinar. Pașii sună într-un anumit fel pe lemnul bătătorit și uzat. Interiorul din primul act, odaia lui Ilia Ilici - iatac, birou, salon - este elegant, somptuos, cu perdele din mătase care filtrează lumina, covoare și "o mulțme de nimicuri încîntătoare". În centrul acestei lumi încremenite și în centrul spectacolului stă un obiect gîndit extraordinar, un semn foarte puternic: patul lui Oblomov. Un alcov care îl înghite cu totul, care îl va însoț peste tot, cu care se confundă în
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
curge, inima-ngheață", cu alte cuvinte, dacă e greu să fii poet când condițiile sunt propice și suferința își face excelent lucrul ei de la sentimental spre liricul fie și superficial, dar liric, poetic, expresiv fie și doar naiv, sărăcuț, sortit nimicului, atunci cum va fi când inima va zburda de fericire, când fiind în centrul lumii, în spectacolul ei cu împliniri pe toată linia? Vorba dvs., „când ești tumult de ape/ dar vorba nu te-ncape,/ iar când toamna își scutură
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
masiv de sticlă, în care se pornea deodată din văzduhul de cristal - după ce îl întorceai o clipă cu capul în jos - o ninsoare ca într-o seară de Crăciun. Tolăniți printre perini, pe patul pufos, ne jucam cu aceste prețioase nimicuri, mângâiam ușor lacrima înghețată pe obrazul de porțelan al Arlechinului, întorceam globul de cristal ca să stârnesc iarăși și iarăși viscolul de zăpadă peste sătucul dinăuntru, când am descoperit pe peretele din fața patului tabloul. Era un tablou în care te puteai
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
spondiloză și angoasa unui tangou." "Cum vine asta - temere cu humor?" Sonatine-le nu-s nimic altceva decît temeri unse cu glumă, scurte, febrile cu rece, ca un frison. Citiți-le cum se termină: "Mă gîndesc că din praful, din nimicul de gumă adunat pe mesele tuturor scriitorilor care au folosit creionul cu maximă îndoială, s-ar putea aduna și înălța, cu timpul, asemenea tumuluși ca tot atîtea semne terorizante, cît de cît monumentale și chiar solemne, prin care s-ar
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
o hîrjoană continuă cu moartea, într-un buzunar sterp strivit de degetele degerate de sete ale mutului vorbăreț, dar nu vă jucați voi cu Iosif Visarionovici, niet, mustața lui mustea în dulceață ca în afișele care ne chemau să economisim nimicul lăsat peste tot la îndemână, și atunci, în acea primăvară, am simțit că este voie să țipi prin gura părinților care-și îngropau în mine orgasmul ca pe o avere la care nu știau dacă vor ajunge vreodată - sapă acum
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
nimeni, sterp ca un uger de vacă în mîna unui bulgar scos la mezat pe cînd secolele își puneau țigările în cruciș, fumau, își scuturau scrumul în același văzduh respirat de nimeni ca și cum nimănui i s-ar cuveni totul, nimănui nimicul - și pînă la urmă, la masa lor, nimeni; un film din care curgea realitatea ca sperma pe fața unei femei fugite de acasă ca într-o salvare pietonul tuns zero pe motiv că tarsienele i-au fost descîntate de un
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
marea la buze întru liniștire vremelnică somnul ce va să vie cândva să-și deschidă ferestrele doar bătaie a pleoapei atât și o umbră coboară pe lume încheieturi de case și poduri se subțiază pe dig Parcele îmi îngână vaporoase nimicuri duc marea la buze etc., etc. Licăr E nedrept să trăiești într-o casă a semnelor lângă lampă o pagină albă mâinile mele se întunecă din regatul răbdării nu poți ieși și ochii minții se întunecă acolo în adânc amănuntul
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
asfalt pare o insulă-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
de fiare sălbatice cu podoabe de aur nestemate și mirodenii bătrânelul mijea ochii scărpinându-se în fund desigur era un gest de mare înțelepciune cine ar fi făcut ceva atât de firesc și simplu în public și spunea astea-s nimicuri alții mi-au adus lucruri neprețuite apoi își lăsa încet capul în jos poate moțăia sau poate intra în transă și oamenii ziceau iar călătorește oare ce vede și nu ne spune și nouă se ofticau ei și plecau și
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
nu clipești, Unde sunt eu? Unde e gândirea mea? Unde e planul meu, pe care mi-l făcusem împreună cu lumea Ca, peste două zile, să trec pe la ea pe acasă și s-o îndrept puțin? Eu sunt un Prinț al Nimicului. Călărind un cal de praf. Strângând la piept o iubită de praf. Ținând între oasele craniului un creier de praf. Și agitându-mă să mut, dintr-un loc într-altul, praful În Regatul meu de Nicăieri Eu sunt deznădăjduitor de
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
celeste, perplexă, trecătoare și eternă, fidelă sieși Dar nu numai atât, doamnelor și domnilor, acest palid cetățean se întorcea acasă numai noaptea, trăgea perdelele și la lumina lămpii arzânde scria, scria și scria îngrozitor de puțin, aproape nimic, un detaliu al nimicului, o lipsă de scris, o destructurare, un plâns îngropat într-un mâl de carbon încât suntem nevoiți să-nvățăm să citim cum moartea pășește tiptil pe vârfuri Acest palid oarecare vasiliu Care se ascundea sub identitatea falsă, derutantă, mai puțin
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
Adrian Popescu Un cuib din ce-i făcut? E din nimicuri, Și întâmplări mărunte: din țărână, Frunze, culese de pe jos, un fir de lână, De la vreun miel, rășină - doi, trei picuri, Noroiul ce îl calci, lângă fântână. Și atuncea cum de stau, lipite bine, Smocuri de iarbă, humă și nisipuri, Care
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
insecte sclipesc în rețea de cenușă și iarna a trecut plictisind carnea trândavă tubul de oxigen atârnă în pivnița rece se leagănă sfâșiat de durere a trecut pe maidan orbul acela nicio floare acum dintr-un vis se desprinde muzeul nimicului. Papucii de pâslă ai morții de la el am aflat că viața e zmeul din mâna copiilor visul străpuns de realitate totul prin sticlă prin oglinzi prinse deasupra patului prin camere de filmat agățate de cer nimic în direct din imaginea
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
tău ca o sămânță, Din tine să răsară la timp și-ncet încet Sub rădăcina Lui tu să te mistui. În căutare Mai scormonești nisipuri, mai sufli-ntr-un tăciune Doar-doar să ți se-arate ceva mai acătării Rămas printre nimicuri ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea ogrăzii s-o adune Cu sunetul găleții la trocile comune Si vorba ce se-
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
poate fi urît și agresiv, și chiar este violent și vicios, vorbind de el, eu îl fac asemenea mie, o fi fiind păcat, dar așa îl simt mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele, de obicei, în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație, încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul, cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut.
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
vorbind de el, eu îl fac asemenea mie, o fi fiind păcat, dar așa îl simt mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele, de obicei, în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație, încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul, cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut.
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
fac asemenea mie, o fi fiind păcat, dar așa îl simt mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele, de obicei, în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație, încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul, cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut.
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele, de obicei, în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație, încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul, cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut.
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
filosofic, te poate-ndruma spre șoc și revelație, săgeta, scrumi sau fulgera, da, se întâmplă asta, pe patul morții, sub pânza incoloră, desăvârșești muțenia-nflăcărată a bulgărilor atonali, iar pentru noi, atenți spre tine din eternitate, dezvelești osul incandescent al nimicului, sub lințoliu buzele-ți vorbesc singure, asonore, ochii-s închiși: speranță, teroare, desprindere. Inaintan În jur, mi s-a spus, sunt inimi. Eu însă trec prin șuvoaie de sânge. În jur, au strigat, sunt drumuri de adevăr. Dar traversez umbre
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Ioan Matiuț 1 mai uită-te o dată în oglindă dincolo de formele care niciodată nu te liniștesc întoarce oglinda să vezi 2. în fiecare dimineață mă iau în spinare și plec încă o zi printre sentimente reguli strâmbe și alte nimicuri încă o zi fără mine 3. cu două trenuri paralele călătoream eu vedeam lumea de pe o parte tu pe cealaltă din când în când ne făceam semne 4. adorm trag întunericul peste mine exercițiu al morții 5. liniște se aude
Între ceruri by Ioan Matiuț () [Corola-journal/Imaginative/6784_a_8109]