644 matches
-
vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea unui înger". Așadar, junele gînditor se regăsește mai curînd în individualismul protestant. De timpuriu, Cioran percepe existența prin prisma negativității exacerbate
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea unui înger". Așadar, junele gînditor se regăsește mai curînd în individualismul protestant. De timpuriu, Cioran percepe existența prin prisma negativității exacerbate
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
înșelător, pentru că ,tot jocul se desfășoară între acești doi poli: al nemărginirii, transcendența, și al mărginirii pământești" (p. 192). Altfel spus, regăsim opoziția din psalmii davidici între puterea infinită a divinității și capacitatea limitată a omului de a înțelege, sortit nimicniciei. Transcendența argheziană nu este goală, ci inaccesibilă poetului - ceea ce face inutilă opoziția tradițională în critica românească dintre religiozitatea și nereligiozitatea psalmilor arghezieni. Acest ,maniheism este vetust" (p. 201). Principala schimbare adusă de Arghezi în imaginarul psalmic constă în umanizarea dialogului
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
teribil "simț al infinitului", cititorul comun ar putea fi inhibat de menținerea îndelungă a versului philippidian în aerul tare din "Alpii cugetării pure". Meridionalul veșnic călător prin stele și prin ținuturi boreale nu cunoaște ironia, jocurile gratuității, voluptatea ghidușă a nimicniciei inteligent flecare. Cînd spune el: "Să ne mîndrim că fiecare / Din noi e-un mic exemplar, / Fără putință de reeditare", se cască golul unei lumi abstracte în care trăiește omul - enigmă, neînțeles, ieșit dintr-un tipar unic și irepetabil. Lectura
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
bun dacă ar fi fost pus În locul acestei lumi a iluziei deșarte. 846. Care foc nu-și are viața lui și care viață focul ei? 847. Lasă lumea să-și cearnă deșertăciunea la moara absurdului, fiindcă este Înfometată după aluatul nimicniciei. 848. Care gând nu a fost gândit, care viață nu a trăit sau care moarte nu a murit În Cuvântul lui Dumnezeu? 849. Nu-ți căuta niciodată fericirea fiindcă și aceasta se află scrisă În destinul tău dinainte de a fi
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
nevoie de mărturii ne găsește la registratură Cetatea aceea Cetatea aceea e asta acum și aici unde vrei să fie bairam hagialâc și taifas și bestia sapă în bestie să-l afle pe licăritorul Iisus O scrib bătrân iubit de nimicnicie dactilograf de noapte fugi din casa nebuniei Luna verde în flux dă un luciu curat mediocrității Foarfecele atârnă taie desparte Fecioara de prunc într-o poșetă pierdută se află ultima batistă plânsă a umanității. Muntele încremenirea pe valea muntelui e
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
ce a scris este ca un strigăt către cei iubitori de cuvânt scris cu dăruire, cu seriozitate și cu folos Intru Înfăptuirea destinului. De aceea, cei care l-au cunoscut, care i-au fost colaboratori, prieteni, camarazi În lupta Împotriva nimicniciei noastre că Neam..., acum Îndoliați, au datoria să se opună Întreruperii cutezătoarelor sale proiecte. Pașii marelui OM trebuie urmați și nu abandonați și luați În captivă secularizării ce Învăluie cu repeziciune mințile sărăcite de iubire. Uitarea ne va curta, dar
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
dintr-o veche pisanie a mașterului meu de zbor Înalt și orbire divină Jorge Luis Borges: „Dacă paginile acestei cărți Îngăduie vreun vers fericit, Îl rog pe cititor să-mi ierte impolitețea de a-l fi uzurpat eu În prealabil. Nimicniciile noastre se deosebesc foarte puțin; este banală și Întâmplătoare Împrejurarea că tu ești cititorul acestor Încercări, iar eu sunt cel care le-a compus...” Dincolo de lacrima nevăzutului crez, iertăciune! Enoriaș al tăcerii prin Cântec („Taci și nu te măsura pe
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
nu mai ține seama de relele trecute și-i arată marea Lui iubire de oameni dăruindu-i bucuria sublimei iertări: „«Ca o mie de ani În ochii Tăi Doamne, ca ziua de ieri care a trecut, anii lor vor fi nimicnicie» (Ps. 89, 3). Ce Învățătură luăm de aici? Că pentru cel ce s-a trezit Și revine iarăși la virtute, după Întoarcerea de la păcat, ca o mie de ani i se pare mulțimea relelor, iar lui Dumnezeu i se pare
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
ca o zi sau ca o seară a nopții care a trecut Și a pierit, deși este disprețuită de cei ce păcătuiesc ca Și cum nu ar fi făcut nimic. Dar de Dumnezeu este socotită ca o mulțime de ani. Căci zice: «Nimicnicie vor fi anii lor» (Ps. 89, 5). Foarte nimerit Și În Înțeles propriu numește Psalmistul greșelile nimicnicie, căci În chip firesc cel ce face rău socotește greșeala ca nimic, Și găsește o scuză pentru fiecare faptă rea”<footnote Idem, In
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
disprețuită de cei ce păcătuiesc ca Și cum nu ar fi făcut nimic. Dar de Dumnezeu este socotită ca o mulțime de ani. Căci zice: «Nimicnicie vor fi anii lor» (Ps. 89, 5). Foarte nimerit Și În Înțeles propriu numește Psalmistul greșelile nimicnicie, căci În chip firesc cel ce face rău socotește greșeala ca nimic, Și găsește o scuză pentru fiecare faptă rea”<footnote Idem, In inscriptiones Psalmorum, VII, P. G. XLIV, col. 460C; PSB, vol. 30, p. 149-150. footnote>. Sfântul Grigorie ne
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
moarte, realitate interioară, incongruență a sinelui cu ceilalți, despre artă și egoism, despre formele pe care le Îmbracă spaima și dăruirea și căutarea unei soluții și despre speranță și pasiune și cât de aproape se află toate acestea de egoism, nimicnicie, mizerie. O piesă despre Înfrângere, dar și despre gramul de nebunie cu care fiecare Își urmărește visul, rămânând prizonierul propriei existențe și singurătăți, despre multiplele forme pe care le Îmbracă iubirea, despre răni și mutilări interioare. O piesă despre Artă
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
multe și mari mizerii se petrec în atât de scurt timp, cât de multe mijloace nu inventează oamenii spre a-și face viața grea și dureroasă! S’ar crede că cu cât cunoștințele înaintează, cu cât omul câștigă convingerea despre nimicnicia lui și despre mărimea lui Dumnezeu, ar scădea deșertăciunea care este isvorul urei și al desbinărilor; că încredințându-se că nu numai nimic este, ci chiar mai puțin decât nimic, de vreme ce viața omenirei întregi este ceva accidental și trecător pe
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
mai fi ceva... de accceptat, de înțeles. Când este vorba însă de trădare românească în ceea ce privește cel mai înalt „astru” al culturii românești, și l-aș numi aici pe UNICUL EMINESCU, POET, GAZETAR, PATRIOT ROMÂN, este deja prea mult. Miroase a nimicnicie, trădare odioasă, totală iresponsabiliate. Dacă ar fi să întrebăm astăzi elevii sau chiar studenții noștri ce ne pot spune despre Eminescu, cu siguranță ar răspunde: „Cel mai mare poet”, Poetul nepereche” sau Personalitatea completă a literaturii românești”. Dacă ar fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
limba română în școlile României, să „înghesuiască” și să „scurteze” istoria, să elimine latina, poate chiar și religia unui popor, primul născut creștin în Europa, prin Apostolul Andrei. Unii, neputincioși guvernanți, mereu împing în față, pentru a se scuza, în nimicnicia, în nemernicia, în micimea lor, Uniunea Europeană, acest șarpe Boa, care, încetul cu încetul, vrea să înghită totul. În acest punct multe ar fi de spus. Încetul cu încetul, Eminescu, Coșbuc, Blaga, Goga sunt scoși din manualele școlare, ca „prăfuiți”, dați
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
Sîntimbreanu. Mai există personajul Lovinescu, a apărut și fostul oniric bărbos Florin Gabrea (complexat de faptul că nu mi-a trimis ultima lui carte, deși-i dădusem adresa). Marele Dorin Tudoran nu mă vede, ochelarii lui negri îl apără de nimicnicia noastră. Fratele Ioan se autoflagelează-n slip, privind cururi dalbe pe nisipuri. Eu, cardiacul și nervosul, am început să beau țuici; votcă rusească nu există! Tamara Nikolaevna umblă desculță și domnul Axin (sau așa ceva; administratorul vilei) îi face ochi meliferi
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
peste tot oameni și mașini într-un tempo teribil. Un șarpe imens mușcându-și fără milă coada zornăitoare. Era ca și cum toți ar fi vrut să atingă un țel inaccesibil. În același timp acești oameni grăbiți vorbeau în celulare chiar cu nimicnicia. Parcă ne luptam toți cu timpul. Peste tot: jur-împrejur, în sus și în jos, se declanșa bombardamentul cu noi reclame; ultimele produse ale pieței: noi automobile și așa mai departe până la ultima marcă de pastă de dinți. Dorințele pluteau în
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
și Subiect și predicat s-a impus ca un "martor" inclement, de autentică intransigență etică, care s-a încăpățânat să-și facă publică "depoziția", transformându-și enunțurile în denunțuri ce dezvăluie jocul mistificator și malefic al imposturii, reducând-o la nimicnicia sa originară. În cazul lui Virgil Ierunca, mărturia girează un destin iar patosul rechizitoriului își află explicațiile și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
un sărman accident de destin. "Povestea" exilului n-o știu pe de rost. Și asta pentru că rosturile s-au stratificat anapoda, conjugând o subiectivitate răvășită cu momente istorice "obiective", un paradox al așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul memoriei afective, ardorile și interogațiile unei conștiințe stăpânite înainte de toate de responsabilitatea și reculegerea în fața adevărului, de-atâtea ori întinat și mistificat de convulsiile
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
spre soare-apune, N-aș fi descoperit ce-i nemurirea. Penitență Mă apăsau deșertul nopții, Cetatea în paragină, muțenia, Când L-am văzut pe treapta scării La care nu puteam ajunge. ' Cum vii cu mintea dezbrăcată Ca să-mi aduci în dar nimicnicia, După atâta vreme de zăbavă ? Întoarce-te și pregătește-mi Înfățișarea ta de sărbătoare'. Am alergat acasă într-un suflet Și-am început să caut prin dulapuri, Dar nici un strai, nici o-ncălțare Nu mă închipuia altminteri, Și se făcea târziu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
ghiveci cu idei de speță creștină, când e clar că creștinismul, daca nu e contra feminismului, măcar nu îl favorizează, ba chiar dimpotrivă. Dar ce pot spune, în generral oamenii se mint pe ei înșiși care să evite recunosterea propriei nimicnicii (vorbesc în general, nu de onorabilă noastră gazdă). Dacă așa vezi tu lucrurile, atunci îmi pare rău pentru tine! Felicitări pentru articol, părerile sunt deja împărțite referitor la subiect din câte se vede. Succes. Tu esti unul din aia care
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
cât de aproape cât de departe voi fi. am venit și regală e acum chinta noastră. dar sună întruna vântul prin fluierul de oase. și nu auzi. nu auzi. VII aici sunt, câine drag. în răsuflarea ta îmi topesc plânsul. nimicnicia. nimeni nu mă știe acum. nimeni nu m-a uitat. pentru că nimeni n-a știut culoarea ochilor mei în miez de noapte. în dimineața pustie. doar tu câine drag mi-ai lins cele cinci răni. hai, vino. acolo e mult
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
numesc 'absență' - valului verde-negru care nasc roșul, făr' a-i fi, însă, cauză. Mă apăsa legătura dintre laus sanguis și hermeneutica filială, căci hermeneutica suferă de viciul tuturor cercurilor, dar nu de cel prea dur al eternei reîntoarceri nietzscheene a nimicniciei. Aici firul de sînge o conduse pe Úrsula către originea acestui nimic care odată fusese ceva, ceva ca o viață care îi dăruise fiului ei, José Arcadio, și tuturor celorlalți, posibilitatea de a fi. Mă atinse, palidă atunci, revelația acelei
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
până acum; Mircea Eliade, Vintilă Horia, Emil Cioran și cine știe câți alți scriitori, filosofi și poeți de certă valoare mondială au fost sabotați - din nefericire, de românii - neromâni să nu primească laurii pe care Îi meritau. Recent, o victimă clară a „nimicniciei” românești a fost poetul Cezar Ivănescu, potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură. Și câți alții! De data aceasta „anti românii” au pierdut lupta, spre binele țării noastre de dor. Ce palmă În față dată „patibularului” Patapievici cu institutul lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
prăfuite târguri uitate de lume. Cum e și firesc, ele produc pe bandă rulantă inși poleiți cu mediocritate, total incapabili să înțeleagă rigorile lumii în care trăim. Ei bine, statul e paralizat (prin legislația idioată, dar și prin colaboraționismul cu nimicnicia al multora din funcționarii săi) și când se pune problema de a finanța câteva laboratoare capabile să pregătească, la cel mai înalt nivel, viitori artiști ai țării. Când ai un Andrei Șerban în teatru, un Radu Lupu în muzică, un
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]