47 matches
-
ani, într-o țară sătulă de distracții, sport, război și numeroasele combinații dintre ele. Ce fel de jocuri de societate? Se uită în jos la asfaltul îmbibat de ulei, de parcă ar fi meditat. Din profil, cu fața încadrată de părul nisipiu lung până la umeri, semăna și mai mult cu un arcaș elf scăpat dintr-un joc cu cavaleri și dragoni. Cum reușise să crească în Nebraska rurală fără ca prietenii fratelui ei să-l omoare în bătaie? Îl prinse de brațul subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
capăt. Nu semănau până într-atât ca să bănuiești că ar fi gemeni. Ba trebuia să iei aminte foarte atent să-ți dai seama că sunt frați. Părul ei șaten, bătând spre roșu, se regăsea la Rafael, lunecând într-o nuanță nisipie. Aveau aceleași priviri adânci și duse, dar a lui era mai dilatată și mai risipită, ca și cum văzuse mai multe în același interval de timp, și aceeași paloare argiloasă, la Rafael de o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a irosit puținul timp care i-a mai rămas ! Plecarea Sophiei, supărată sau nu, l-a destins însă pe Profesor. Îl privește mai destins pe neastâmpăratul său musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură de june sclivisit ai putea spune, dacă silueta nu ar da semne că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
destins însă pe Profesor. Îl privește mai destins pe neastâmpăratul său musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură de june sclivisit ai putea spune, dacă silueta nu ar da semne că se îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putea să mai spun ? în fața lor nu se mai poate spune nimic, decât regretul... Și temându-se că musafirul, pe picior de plecare, va citi în ochii lui ceea ce simte, Profesorul își ferește privirea și o coboară, neatentă, asupra costumului nisipiu care își țipă noutatea. Observă și aici o scamă, uitată probabil de croitor, mai jos, o șosetă strâmbă și, ce ciudat !, stropi de noroi pe manșeta pantalonului. Stropi de noroi proaspeți, desigur proaspeți, de vreme ce abia azi și-a scos de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
periculoasă și de incitantă. Habar n-avea ce-i aștepta mai în față. Alea sunt vâltori ? a întrebat el. Nu încă. Da’ alea ? Taci din gură, ciudatule, i-a retezat-o Charlie. Jina s-a întors către băiatul cu păr nisipiu de lângă ea. Cum i-ai zis ? Charlie a început să dea din colț în colț rușinat. Nu, doar căNu-i nimic, mamă, a intervenit Danny. Lasă-mă să vâslesc. Drew i-a întins o vâslă, dar Jina a refuzat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi În stare să administreze mai mult decât un Daiquiri cu căpșuni. — Îi cunoști pe toți? Întrebă Din. — Recunosc câteva fețe. Tocmai intrase pe ușă și se apropia de ei un bărbat masiv, plin de pistrui și cu păr nisipiu. Era Însoțit de o localnică tânără, arătoasă și destul de Înaltă pentru o javaneză. — Margaret, ce mai faci? Nu te-am mai văzut de o veșnicie, de fapt de anul trecut, de la recepția de 4 iulie de la Lazarsky. Amicul cine-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dat seama că e Într-adevăr fată. Ea a scos limba și l-a lovit cu un cocoloș de hârtie. Băieții s-au strâns În jurul lui să vadă ce avea În tașca lui nouă de pânză, un caiet cu coperți nisipii, un mic atlas de buzu nar și o cutie neîncepută de creioane colorate. I-au rupt cărțile și au făcut din ele avioane pe care le-au aruncat În aer ca pe niște săgețele. Adam privea cum bucățele din atlas
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i nici pe departe ca Walter. Jos Smit nu-i homosexual, mă rog, cel puțin așa gândesc eu, totuși femeile lui tot așa sunt. Doar nu vă luați unul după altul? Karl s-a Întors spre ea. Sprâncenele lui nisipii i se uniseră Într-o cută. — Crezi că lucrările mele sunt... adaptări? — Nu, n-aș zice, a răspuns ea pe loc, deși, vorbind, Își dădea seama că vocea nu-i era convingătoare. Tu, adică, folosești ad mirabil culoarea. Uite, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
seama că eu nu-s. — Nu, nici eu. Singurul lucru pe care-l Înțeleg e că nimic altceva nu contează, În afară de culoarea pielii. În lumina lunii, cu brațul ei aproape de al lui, a văzut că amândouă aveau aproape aceeași culoare nisipie. — Aș vrea eu să fiu ca tine, a zis Karl, dar nu pot! N-o să fiu niciodată În stare. În ultimele luni m-am gândit să mă refugiez pe vreo insulă Îndepărtată unde nu mai sunt alți europeni. Aș fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unde el se lipește de trunchi, îi va brăzda gâtul cu dune șerpuite ca drumurile berberilor în furtuna de nisip. Și așa va fi și obrazul ei, acum fin ca năframa care n-a șters de sânge chipul vizigotului. Granulat. Nisipiu. Fără urmă de strălucire alta decât cea dată de sulemenelile pe care Riya i le pregătește de pe acum, în fiecare dimineață. Nu e frumoasă. Dar e albă. Și atât de blondă... Și a fost a lui. A celuilalt. A vizigotului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu ochii lor bulbucați și câteodată, În mijlocul lor ca Albă ca Zăpada apare ea și Îi mângâie pe creștet, dansează cu ei. Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de așteptare. Odată dizolvate imaginile În lumina nisipie a candelabrului, Îți revii Încet, Încet. Sfârșit de octombrie. Bruma a căzut devreme și mirosul de gunoi ars a dispărut. Umpli scrumiera cu mucuri de țigări. Nimeni și nimic nu te poate opri de la gândul răzbunării. Are destule resurse. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Amalia gâfâia. Încă puțin și iat-o pe Acoperișul Lumii! Abia mai respira. Cine ajunge aici Îl vede pe Dumnezeu! Marta lăsă revista să-i alunece din poală: În fața ei stătea un domn Înalt și uscat, Îmbrăcat Într-un trenci nisipiu, Încheiat până sub bărbie. Palăria maro și ochelarii rotunzi Îi Întăreau nota de distincție și susțineau convingător ipoteza Înrudirii cu doamna Koblicska. Ea Însăși se grăbea să risipească eventualele Îndoieli În privința domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul: fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
strâns mâna, cercetându-l cu ochi iscoditori, la fel cum făcea și el cu mine. Capul familiei era scund și cu pieptul lat. Avea un chip ridat și bronzat și o claie de păr alb, care probabil că fusese cândva nisipiu. I-am apreciat vârsta cam la vreo cincizeci de ani, iar după strângerea de mână mi-am dat seama că era obișnuit cu munca fizică. Glasul său avea un accent scoțian puternic și tăios, diferit de imitația graseiată, feminină, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de-afară, știu cine va păși alături de el În spirit de-a lungul coridorului și la baie: domnul Eckman și domnul Stein. Domnul Eckman, se gândi el, Încercând să convingă un robinet să sloboadă ceva apă caldă Într-o chiuvetă nisipie, ținea o Biblie legată de tronul de la baie. Cel puțin așa i se spusese. Mare și hărtănită și foarte „de familie“ printre robineții și prizele argintate și aurite, ea oferea fiecărui bărbat ori femeie care cinau În acel apartament ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vânzătoare ce se ofereau riscant pentru un pahar la han, o plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înalt, deasupra fumului, clădirilor și străzilor orașului. În camera de gardă erau cei doi medici de pe ambulanță, Doc Fischer și doctorul Wilcox - unul stătea la birou și celălalt pe un scaun rezemat de perete. Doc Fischer era slab, avea părul nisipiu, buze Înguste, ochii vioi și niște mâini de cartofor. Doctorul Wilcox era scund, brunet și purta mereu cu el o carte plină de indexuri, Prietenul și ghidul tânărului doctor, o carte care, consultată pe orice subiect, Îți oferea simptomele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și la trei jumate cumpăraseră deja un Buick decapotabil cu doar vreo zece mii de kilometri la bord. Avea două roți de rezervă În stare bună, aripi solide, un radio, un reflector mare, spațiu generos pentru bagaje și avea o culoare nisipie. La cinci jumate părĂseau hotelul, după ce făcuseră mai multe cumpărĂturi, și portarul le Îndesa bagajele În spatele mașini. CĂldura era Încă ucigătoare. Roger, care transpira din plin În uniforma sa greoaie, la fel de potrivită pentru o vară În preajma tropicelor ca o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Gleznele tale nu sînt muritoare. O să tot mergi cu ele pe iazul din Dorobanț, în pictura mea". Era vremea vitraliului cînd mi-a spus asta, într-un asfințit cald, blajin. Lucra cu torsul gol, în șortul din foaie de cort, nisipie. Picta cu un prosop în talie, picta în pantaloni scurți, tăiați din ginși vechi și-n T-shirt. Picta o pasăre cu mutra mea, o licornă cu mutra mea, o sărăsoare (așa-i zicea bunica Leonora florii-soarelui) cu mutra mea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Chien Lung, acum o jumătate de veac, cea mai mare parte a palatelor au stat goale și miros a mucegai. Atacate fără cruțare decenii la rând de vânturi și ploi, exterioarele par să se estompeze în peisaj. Culoarea originală era nisipiul. Acum este cafeniul și verdele. Înăuntru, mucegaiul acoperă tavanele și a înnegrit colțurile încăperilor spațioase. Familiile imperiale intră grăbite în Jehol și locul prinde viață. Sălile, curțile și clădirile adormite sunt deșteptate de ecoul glasurilor și pașilor. Ușile se deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de orice, luând lucrurile așa cum vin. Dar apoi am urât din răsputeri ceea ce de fapt nu era decât o lozincă, acea propoziție-sentință asta-i viața, începând să o privesc ca pe o neputință, o chestie de struț care-și caută nisipiul la prima schimbare de context, indiferent dacă această schimbare urma să fie o amenințare sau nu. Și indiferent de cine sau ce reprezenta nisipul la un moment dat, indiferent de cine sau ce reprezenta schimbarea. Am preferat autobuzului 427 din
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]