KorAP: Find »[drukola/base=nizam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...8 >

196 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

Îngăduit să se aventureze În divan, uriașa sală de audiență, pentru a se apropia de cel mai puternic om al imperiului și pentru a-i expune lacrimile și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac cerc Împrejurul lui Nizam, Îi chestionează pe vizitatori, Îi Îndepărtează pe neaveniți. Omar s-a oprit În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar liniștită, care-l Înconjoară pe vizir, aflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar liniștită, care-l Înconjoară pe vizir, aflat pentru moment Într-o discuție cu un ofițer turc. Cu colțul ochiului, Nizam l-a descoperit pe noul-venit; Îi surâde prietenos și Îi face semn să se așeze. După cinci minute, vine la el, Îl sărută pe amândoi obrajii, apoi pe frunte. — Te așteptam, știam că vei veni la timp, am multe lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
așezat alături pe o uriasșă pernă de piele. — Unele dintre cuvintele mele te vor uimi, dar nădăjduiesc că, În cele din urmă, va părea rău că ai răspuns chemării mele. Cine s-a căit vreodată că a trecut pragul lui Nizam al-Mulk? — S-a mai Întâmplat, murmură vizirul cu un surâs nemilos. Am ridicat oameni până În nori, i-am Înjosit pe alții, Împart, În fiecare zi, viața și moartea, Dumnezeu mă va judeca pentru năzuințele mele, El este izvorul oricărei puteri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
deschis la culoare intră. Se Înclină, ducând pe o tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să răspundă acestui val de bunăvoință. Nizam Îl oprește s-o facă printr-un gest: — Să nu crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să răspundă acestui val de bunăvoință. Nizam Îl oprește s-o facă printr-un gest: — Să nu crezi că Încerc să te măgulesc. Sunt Îndeajuns de puternic ca să nu trebuiască să cânt alte laude decât Creatorului. Dar, vezi tu, khwaje Omar, oricât de Întins ar fi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
chipul sultanului. Câtă vreme voi fi În viață, ea Îți va fi vărsată la Începutul fiecărui an. E de ajuns? Este mai mult decât Îmi trebuie, n-aș ști ce să fac cu o asemenea sumă. Khayyam este sincer, dar Nizam se arată iritat. — Când vei fi cumpărat toate cărțile, când Îți vei fi umplut toate ulcioarele cu vin și Îți vei fi acoperit cu bijuterii toate amantele, vei Împărți milostenii celor aflați În nevoie, vei plăti caravana din Mecca, vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
mă copleșește și mă Îneacă. — Atunci poate că aș putea, la rândul meu, să-ți formulez o cerere? — După ceea ce tocmai mi-ai acordat, ar fi o fericire pentru mine să-ți arăt o infimă parte din imensa mea recunoștință. Nizam nu se lasă rugat. — Te știu discret, puțin Înclinat spre vorbărie, te știu Înțelept, drept, cumpănit, În măsură să deosebești adevărul de neadevăr În orice lucru, te știu demn de Încredere: aș vrea să așez Între mâinile tale Îndatorirea cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
nu se lasă cumpărați pentru a-i Însărcina cu aceste misiuni. — Dacă acești oameni care nu pot fi cumpărați există, n-ar fi mai simplu să fie ei Însuși numiți guvernatori sau cadii? Observație naivă, dar care, În urechile lui Nizam, sună a bătaie de joc. Acesta Își pierde răbdarea și se ridică: — N-am chef să stau la gâlceavă cu tine. Ți-am spus ce Îți ofer și ce aștept de la tine. Du-te, gândește-te la propunerea mea, cântărește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
răspundă. Hotărârea sa e luată, În mod irevocabil. O legendă trece din carte-n carte. Ea vorbește despre trei prieteni, despre trei persani care au marcat, fiecare În felul său, Începuturile mileniului al doilea: Omar Khayyam, care a scrutat lumea, Nizam al-Mulk, care a guvernat-o, Hasan Sabbah, care a terorizat-o. Se spune că ar fi studiat Împreună, la Nishapur. Ceea ce nu poate fi adevărat, Nizam avea cu treizeci de ani mai mult decât Omar, iar Hasan și-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
fiecare În felul său, Începuturile mileniului al doilea: Omar Khayyam, care a scrutat lumea, Nizam al-Mulk, care a guvernat-o, Hasan Sabbah, care a terorizat-o. Se spune că ar fi studiat Împreună, la Nishapur. Ceea ce nu poate fi adevărat, Nizam avea cu treizeci de ani mai mult decât Omar, iar Hasan și-a făcut studiile la Rey și, poate pentru puțină vreme, În orașul său natal, Kom, cu siguranță Însă că nu la Nishapur. Adevărul se află oare În Manuscrisul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
că nu la Nishapur. Adevărul se află oare În Manuscrisul de la Samarkand? Hronicul sale marginile afirmă că acești trei bărbați s-au reîntâlnit pentru Întâia oară la Isfahan, În divanul marelui vizir, la inițiativa lui Khayyam, orb ucenic al destinului. Nizam se retrăsese În sala mică a palatului, Înconjurat de câteva documente. De Îndată ce a văzut chipul lui Omar În cadrul ușii, a Înțeles că răspunsul va fi unul negativ. — Așa, deci, planurile mele te lasă rece. Khayyam răspunde, pocăit, dar ferm: — Visurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
aurul anual, casa și observatorul ți se cuvin, nu iau niciodată Înapoi ce-am dăruit din toată inima. Mi-aș fi dorit să te alături lucrării mele, mă mâmgâi spunându-mi că letopisețele vor scrie, pentru viitorime: În vremea lui Nizam al-Mulk, a trăit Omar Khayyam; era slăvit, la adăpost de furtuni, putea să-i spună nu marelui vizir fără să riște căderea În dizgrație. — Nu știu dacă voi putea să-mi dovedesc Într-o zi toată recunoștința pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Mi se pare cu totul potrivit pentru postul de sahib-khabar, și sunt sigur că propunerea ta Îl va Încânta. Mi-a mărturisit că venise de la Rey la Isfahan cu nădejdea de a ajunge să lucreze pentru tine. — Un ambițios, murmură Nizam printre dinți. Chiar În asta constă destinul meu. Când găsesc un om demn de Încredere, acesta e lipsit de ambiție și se teme de chestiunile legate de putere; iar când un om Îmi pare gata să se arunce pe prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
său, care nu pare deloc intimidat. Cu toate acestea, Khayyam Îi zărește, sub barbă, doi mușchi care se Întind și freamătă. — Ți-l Înfățișez pe Hasan Sabbah, niciodată atâta știință n-a fost cuprinsă sub un turban așa de strâns. Nizam surâde. — Iată-mă, deci, În tovărășia Înțelepților. Nu se spune oare că stăpânitorul care are legături cu cărturarii este cel mai bun dintre cârmuitori? Hasan este cel care răspunde: — Se spune și că Înțeleptul care are legături cu stăpânitorii este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
are legături cu cărturarii este cel mai bun dintre cârmuitori? Hasan este cel care răspunde: — Se spune și că Înțeleptul care are legături cu stăpânitorii este cel mai prost dintre cărturari. Un hohot de râs Îi apropie, sincer, dar scurt. Nizam Își Încruntă deja sprâncenele, dorește să Îndepărteze cât mai grabnic inevitabilul lanț de proverbe care precede orice discuție persană, pentru a-i explica lui Hasan ce așteaptă de la el. Or, În mod curios, de la primele cuvinte se descoperă complici. Omar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În lung și-n lat imperiul selgiucid, nelăsând nici un palat, nici o casă, nici un capăt de bazar la adăpost de urechile lor. Comploturi, zvonuri, clevetiri, totul e raportat, explicat, dejucat, În mod discret sau pe față, ca exemplu. În primele momente, Nizam e copleșit, Înspăimântătoarea mașinărie se află În mâinile sale. Ea Îi aduce prețuirea sultanului Malik Șah, până atunci reticent. Părintele său, Alp Arslan, nu-i recomandase oare să se opună acestui tip de politică? „Când Îți vei fi strecurat pretutindeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
din putere?” Va fi nevoie ca o otrăvitoare să fie descoperită În propriul său harem pentru ca sultanul să Înceteze să se mai Îndoiască de utilitatea șefului iscoadelor; de azi pe mâine, el face din acesta unul din apropiații săi. Dar Nizam este atunci cel care devine bănuitor În privința prieteniei care se naște Între Hasan și Malik Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe care sultanul Îl oferă apropiaților săi. Prima parte a festivităților este cu totul oficială, rezervată. Nizam stă așezat la dreapta lui Malik Șah. Îi Înconjoară cărturari și oameni de știință, se iscă discuții Însuflețite pe temele cele mai variate, de la prețuirea calităților săbiilor indiene sau yemenite până la diverse lecturi din Aristotel. Sultanul se Înflăcărează o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
iau locul pe dată, ulcioarele cu vin se leagănă În mers, cheful monstru, blând sau nebunesc, după dispoziția prințului, se lungește până dimineața. Între două acorduri de rebec 1, de lăută sau de târ, cântăreții improvizează pe tema lor favorită: Nizam al-Mulk. Incapabil să se lipsească de puternicul său vizir, sultanul se răzbună râzând. E de ajuns să vezi cu ce frenezie copilărească bate din palme, ca să Înțelegi că, Într-o zi, va ajunge să-și lovească „tatăl”. Hasan știe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
de ajuns să vezi cu ce frenezie copilărească bate din palme, ca să Înțelegi că, Într-o zi, va ajunge să-și lovească „tatăl”. Hasan știe să nutrească În suveran orice urmă de resentiment Împotriva vizirului. Cu ce anume se mândrește Nizam, cu Înțelepciunea, cu erudiția sa? Hasan face paradă cu abilitate și de una, și de cealaltă. Cu puterea sa de a apăra tronul și imperiul? Hasan a dat, În scurtă vreme, dovadă de o pricepere la fel de mare. Cu fidelitatea sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
pare niciodată mai adevărată ca pe buzele mincinoase. Mai presus de orice, Hasan știe să cultive În Malik Șah proverbiala avariție a acestuia. În mod constant, Îi aduce la cunoștință cheltuielile vizirului, Îi atrage atenția asupra noilor veșminte ale lui Nizam al-Mulk și ale apropiaților săi. Vizirul iubește puterea și pompa, Hasan nu iubește decât puterea. În această privință este un ascet al stăpânirii de sine. Atunci când Îl simte pe Malik Șah cu totul cucerit, gata să-i dea lovitura de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
dispoziție groaznică, iar vestea că șaizeci de mii de dinari de aur tocmai fuseseră Împărțiți soldaților din garda armeană a vizirului Îl scoate din minți. Informația, nimeni nu se Îndoiește, a sosit prin mijlocirea lui Hasan și a rețelei acestuia. Nizam explică răbdător că, pentru a preveni orice tentativă de nesupunere, trupele trebuie hrănite, ba chiar Îndopate, că, pentru a veni de hac celei mai mărunte răzvrătiri, s-ar putea ajunge la cheltuieli de zece ori mai mari. Dar, aruncând pumni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Malik Șah, se va ajunge la neputința de a le plăti solda; atunci vor Începe adevăratele răzvrătiri. O bună guvernare n-ar trebui oare să știe să-și păstreze aurul pentru momentele grele? Unul dintre cei doisprezece fii ai lui Nizam, care asistă la scenă, crede necesar să intervină: — În vremurile de Început ale Islamului, pe când Califul Omar era acuzat de cheltuirea Întregului aur adunat În timpul cuceririlor, acesta i-a Întrebat pe cei care-l mustrau: „Oare nu bunătatea Preaînaltului ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
o idee de care l-a convins Hasan; poruncește: — Cer să mi se prezinte o listă amănunțită cu tot ce intră În vistieria mea și cu felul anume În care se cheltuiește fiecare ban. Când voi putea s-o am? Nizam pare copleșit. — Pot să alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În dizgrație. Descumpănit, Nizam explică: — Trebuie trimis câte un emisar În fiecare provincie, trebuie făcute calcule lungi. Din mila lui Dumnezeu, imperiul este imens, va fi greu de terminat acest raport În mai puțin de doi ani. Dar Hasan se apropie cu un aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]