4,446 matches
-
mai târziu. Desigur, lucrurile s-au schimbat radical odată cu Revoluția franceză și dispariția privilegiilor. Scriitorul a început să se intereseze de putere în nume propriu, iar Lamartine a fost chemat în 1848 la guvernare în calitate de poet, nu în cea de nobil. Prestigiul scriitorilor, al artiștilor în general, n-a încetat să crească în tot cursul secolului al XIX-lea și nu se va mira nimeni prea mult când Polonia, în 1919, îl va alege pe Paderevski, desigur un mare muzician, drept
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
de ce această victorie culturală a trezit suspiciuni și adversități. Comentarii și interogații e firesc să suscite, dar o opinie negativă nu poate avea decât resorturi anticulturale. Nici un cost nu poate fi socotit prea mare pentru realizarea unui scop atât de nobil, atât de dificil de îndeplinit și atât de mult dorit. Un act cultural (cum e facsimilarea manuscriselor eminesciene) nu poate fi substituit printr-un altul (cum ar fi, conform unor dorințe de contrapartidă, sprijinirea tinerilor poeți în editarea unui volum
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
piesa Mioara, Radu Vălimăreanu apără onoarea iubitei luptîndu-se în duel cu "craiul" spadasin Garnowski. Lupta are loc cu pistoale și Radu este grav rănit, pierzîndu-și un ochi. În Act venețian, Cellino îl provoacă la duel pe Contele Pietro Gralla. Fiind nobil, se pune în discuție dacă acesta să accepte provocarea luptînd cu mîna stîngă sau să fie reprezentat în duel de servitorul său. Este aleasă a doua soluție. Duelul are loc pe scenă și contele, care arbitrează, oprește lupta cînd Cellino
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
parte, continui să cultiv introspecțiile și retrospecțiile - sufletul și trecutul meu rămân cele două paradisuri cărora le tot sar gardul de zeci de ani. Asta nu m-a ajutat să mă eliberez de ursită, sunt tot bastardul unui ins vulgar; nobilii Karabetz se dovedesc a fi prea îndepărtați. Neutilizabili. Pot conchide: viața nu mi-a fost decât o înlănțuire de provizorate, de autorlâcuri, de milostiviri. Trebuie să mă consider de urgență recuperat și, indiferent de ce-mi vor rezerva în continuare
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
ajunsese să-l chinuiască pe Pasteur însuși, îmbolnăvindu-l de nervi. într-adevăr, suspectînd tot ce este în jurul tău, te simți încolțit, persecutat. în spitalele de boli nervoase, există o mulțime de maniaci ai microbilor. Pe timpul regilor magnifici ai Franței, nobilii și regii înșiși (Ludovic XIV, mai ales), miroseau îngrozitor. "îngrozitor", ni se pare nouă acum; de fapt, - citeam aceasta de curînd, într-o revistă care totuși nu e reacționară, - igiena, băile zilnice ale modernilor, pasta de dinți, săpunurile, parfumurile, făcînd
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
suferința fizică nu-l făcuse încă prizonierul casei sale, că-i o foarte neînsemnată răsplată pentru bunătatea și generozitatea ce i-au însoțit pașii în lunga aventură pe drumul cunoașterii vicisitudinilor pământești. Alexandru Vona venea dintr-o veche familie de nobili spanioli, a căror existență se pierdea undeva departe în negura evului mediu. Mi-a explicat o dată arborele său genealogic, gradul de rudenie cu Canetti și faptul că din familia sa nu mai trăia decât un frate, Jean, și un văr
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
de a fi, de lipsă de adecvare față de o artă complet nouă pentru publicul românesc. Recunoaște însă că au existat și unele momente în care mimica și expresivitatea gestului, a trupului, au comunicat mai mult, precum în momentul în care nobilul Tosa e atacat de efectul veninului, când „musculatura feței îi tresărea, mâinile i se zbăteau convulsiv”. O altă influență benefică a artei japoneze o vede autorul în domeniul artelor plastice, unde „pictura modernă e de multe ori influențată vădit de
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
țării, în vinele noastre curgea năvalnic sângele dezmoșteniților de altădată, destinul nostru se anunța fastuos! Dacă Lisa n-ar fi luat în serios povestea rocambolescă a refugiului în România, după revoluția bolșevică, a contelui și a contesei Komarovsky (născută Pavlovich) - nobilii mei genitori, cum mi se povestise -, aș fi rămas unul dintre numeroșii curtezani ce i se învârteau în jur ca niște muște amețite de iubire și de dorință. Perversiune candidă și fără consecințe, aventurile ei vremelnice îmi procurau bucurii necunoscute
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
m-a ascultat topită de emoție, încât, deseori, nici eu nu mai știam dacă mint sau nu. Când mă născusem, prematur - accident prevestitor de haos, în ceea ce mă privește -, prea bătrâni și prea obosiți să mai fugă din fața fatalității comuniste, nobilii Komarovsky se numeau Caraiman, dar poate că așa se numiseră din totdeauna. Trăiam la periferia Bucureștiului, într-o casă-vagon ridicată din ruinele unei case mai arătoasă bombardată de americani spre sfârșitul celui de al doilea război mondial. Taică-meu era
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de execuție cu masca pe față privesc convoaiele trecând cu aceeași uniformă anonimă sfâșiat între idee și omul destrămat ochii deschiși văd și acum știai de mult că o să se întâmple se mai întâmplase cu alții mai inteligenți bogați și nobili ei aveau gută și mergeau la vânat adevărat tu aveai mătrăgună și mergeai la vânat trucat viețile întinate ale oamenilor și pâinea cea de toate zilele proțăpite în lăncile hăitașilor ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade tu construiai
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
de parca servește un scop și apoi e înlocuită. concret: de puține ori se întâmplă să ne păstrăm neștirbita admirația pentru aceeași persoană de-a lungul timpului; unii sunt eroii copilăriei și foarte probabil alții cei ai adolescenței. și deci nimic nobil în admirație, nu? servește până la urmă un interes și ea, mai ales dacă se materializează printr-o relație nemijlocita cu mentorul - să învăț ceva, ca să fiu mai aproape de ceea ce îmi doresc să fiu. Ei bine, domnule, eu te admir...Din
Câţiva dintre mentorii mei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82535_a_83860]
-
l-au împins spre delațiune "pasiunea ta pentru sânge, setea ta de răsplată, care ne-au relevat un caracter pe care nu-l cunoșteam și pe care nu-l aflaserăm încă la procese, tu care te-ai îmbibat de sângele nobililor, când pe cadavrul statului ai pus mâna pe prada luată de la consuli, când te-ai îngrășat cu șapte milioane de sesterți, când ai strălucit în demnitatea sacerdotală, în timp ce prăvăleai în aceiași catastrofă copii nevinovați, bătrâni iluștri, femei remarcabile..." Acuzatorul, senatorul
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei cu iz prepuțian, în special! De aici, din deșteptăciune și noblețe, parcă văd întreg poporul român pus la patru ace, cu papion și frac, oricând și oriunde zâmbind! De! Bine ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei cu iz prepuțian, în special! De aici, din deșteptăciune și noblețe, parcă văd întreg poporul român pus la patru ace, cu papion și frac, oricând și oriunde zâmbind! De! Bine ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
1663). Un incunabul în patrimoniul B.J.T. „Războaiele austro-turce au distrus mare parte din patrimoniul din Banat. Fatalitatea istoriei... În Ardeal în schimb, există trei biblioteci de patrimoniu: la Târgu Mureș, la Alba Iulia și la Sibiu. Fiecare aparținea câte unui nobil avut, iar cei trei concurau între ei. Așa se face că Batthyaneum din Alba Iulia are 500 de incunabule și alte valori inestimabile”, explică cu umor fatalitatea istoriei romancierul Paul-Eugen Banciu, directorul Bibliotecii Județene Timiș. Și totuși, Secția de Patrimoniu
Agenda2003-26-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281183_a_282512]
-
2 roți de metal, așezate liniar și prinse cu un cadru de lemn, fără bare pentru ținerea mâinilor. Se stătea pe o pernă atașată de cadru și bicicleta era pusă în mișcare împingând cu picioarele în pământ! În 1816, un nobil german a adus în atenția lumii prima bicicletă cu un sistem de condus, care avea ghidon, prins de roata din față, astfel încât să permită virajul. Baronul von Drais a inventat o „mașină de mers“ cu ajutorul căreia se putea deplasa prin
Agenda2004-18-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282359_a_283688]
-
corupția era în floare... La 26 de ani, Iosif al II-lea face incognito(!) prima sa vizită în Banat, luându-și numele de contele Falkenstein și însoțit de cumnatul său Albert de Saxa și de contele Nositz, secretarul împăratului. Acești nobili aveau un regim de viață spartan, dă asigurări profesorul Medeleț; călătoreau călare, nu cu poștalionul, și plecau în fiecare dimineață la ora 4. În 30 de zile a dat ocol călare întregului Banat, ca să vadă starea economică, militară și administrativă
Agenda2003-44-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281663_a_282992]
-
sa venire în Dalmația, bănățeanul a fost întâmpinat ca un patriarh. „De parcă m-au luat în arendă, povestește Dositej. Dacă prânzeam la unul, atunci neapărat trebuia să cinez la un altul. “ La Modra, în Slovacia, a fost primit în casa nobilului Francisc Takacs, prim-vicepreședinte al județului Bratislava. Cu episcopul Leon Duca s-a împrietenit atât de mult încât acesta i-a devenit mecena. Germanul Braitkopf i-a tipărit cărțile gratuit. La Londra, a locuit la Leyard, care l-a ajutat
Agenda2003-47-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281730_a_283059]
-
10 000 de cavaleri din Burgundia, Anglia, statele germane și Ungaria - ce aveau să înfrunte cu bine cunoscutele rezultate dezastruoase armata otomană la Nicopole. Participant la eveniment, cavalerul cruciat german Peter von Rez consemnează prezența castelanului de Timișoara, alături de ceilalți nobili europeni, la dramatica expediție. La 25 octombrie 1397, Sigismund convoacă la Timișoara Dieta Ungariei, în vederea strângerii de fonduri pentru consolidarea apărării regatului la granița sud-estică, aspect cu atât mai important cu cât, pentru prima oară în istoria statului maghiar, la
Agenda2003-48-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281758_a_283087]
-
10 000 de cavaleri din Burgundia, Anglia, statele germane și Ungaria - ce aveau să înfrunte cu bine cunoscutele rezultate dezastruoase armata otomană la Nicopole. Participant la eveniment, cavalerul cruciat german Peter von Rez consemnează prezența castelanului de Timișoara, alături de ceilalți nobili europeni, la dramatica expediție. La 25 octombrie 1397, Sigismund convoacă la Timișoara Dieta Ungariei, în vederea strângerii de fonduri pentru consolidarea apărării regatului la granița sud-estică, aspect cu atât mai important cu cât, pentru prima oară în istoria statului maghiar, la
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
molime, mamele obișnuiau să plieze păpuși de hârtie („anesama-ningyo“), care erau frecate de corpul copilului ca să preia boala, apoi erau aruncate în foc sau în apa unui râu, pentru a îndepărta beteșugul de la casa bolnavului. „Locuitorii Japoniei au preluat de la nobilii din perioada 794-1194 și obiceiul de a-și oferi unul altuia cadouri cu palma acoperită de o porțiune din mâneca kimonoului sau pe bucăți de hârtie pliate în zigzag, din care, ulterior, au evoluat evantaiele pliate („ogi“). De atunci datează
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
și funcție administrativă, pălăria a reprezentat și o proclamație politică, de emancipare națională. Este cunoscut cazul pălăriei olandeze, pe care o putem vedea în picturile semnate de Bruegel, Velasquez și frații Le Nain. În timpul războiului de eliberare de sub dominația spaniolă, nobilii și burghezii olandezi au luptat cot la cot cu țăranii, în acțiuni de gherilă, ca în Rezistența franceză de mai târziu. Așa se explică de ce orășenii au adoptat „pălăria poporului de jos“. Pălăria a fost, după aceea, înfrumusețată cu pene
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
fiind de Castelul Chillon de pe Lacul Geneva Pe lângă frumusețea peisajelor oferite de lanțul muntos al Alpilor, Elveția mai are multe de arătat turiștilor care se hotărăsc să viziteze această țară. Unele dintre aceste frumuseți sunt palatele sau castelele vechi, casele nobililor sau domeniile amenajate cândva pentru înalta societate. Acestea nu impresionează neapărat prin grandoare, ci mai ales prin eleganță și bun-gust, fiind adevărate bijuterii arhitecturale. Indiferent dacă sunt situate în marile orașe sau în peisajul rural, de obicei sunt amplasate în mijlocul
Agenda2004-22-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282486_a_283815]
-
chiar kaizerului Iosif al II-lea, habsburgul opinând că ele au fost făcute de către „die liebe Natur” - draga Natură. Drumurile nu erau altceva decât simple urme de roți pe care porneau alte căruțe, într-un ciclu nesfârșit. Călătorii mai puțini nobili împărtășeau și ei părerea imperială pentru că, întrebați fiind de „șoselele” de aici, clătinau din cap și răspundeau: „Pun lut peste lut și asta numesc șosea”. În forma lui mai dezvoltată, drumul bănățean avea săpate pe ambele margini șanțuri care-l
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
rezidită în secolul al XVI-lea (1564) de doamna Zamfira, fiica domnitorului Moisă Vodă (1529-1530), care s-a refugiat în Transilvania după ce tatăl său fusese răpus în lupta de la Viișoara, în încercarea de a-și recăpăta tronul Munteniei. Căsătorită cu nobilul Stanislav Nisowsky, domnița Zamfira a continuat să întrețină legături cu țara în care se născuse, „învrednicindu-se cu ridicarea frumoasei mănăstiri“ hațegane, sub oblăduirea căreia a luat ființă apoi o școală românească. Un timp, mănăstirea a fost ridicată la rang
Agenda2004-37-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282878_a_284207]