223 matches
-
69), uitînd că tocmai androginia e condiția subtilității de spirit. La fel, autorul își reproșează atitudinea prea fățișă, de o directețe mergînd pînă la agasare, din cauza căreia prietenii îl ocolesc, cînd de fapt franchețea poate fi considerată un semn al nobleței de caracter. La fel, autorul își impută lipsa de tenacitate și delăsarea („Diem perdidi! Sufăr de akrasia. Știu ce vreau, știu ce am de făcut, dar mi-e lene și nu fac nimic - p. 54"), uitînd că tot ce-i
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
Laffont, 1982, al lui Jean Chevalier, Alain Geerbrant). La Baconsky "sentimentul dominant este pillatian, prin plenitudine, deși grădina de flori este a lui D. Anghel" observa Manolescu, în Istoria critică a literaturii române... analizînd chiar poezia aleasă de noi, aici. Nobleței atitudinii îi corespunde noblețea vocabularului nota criticul portetizându-l pe acest "mandarin al melancoliei", cum îl numea Eugen Simion, sau "elegiac estetizant", după Iorgulescu, sau un poet care "se confesează prin peisaj", cum observa Petru Poantă. Baconsky, după volumele anterioare, repudiate
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
CNSAS privitoare la membrii familiei Fărcășanu. Efectul neașteptat al cărții este că, deși intenția Piei Bader Fărcășanu a fost să aducă un omagiu lui Mihail Fărcășanu, adevăratul laureat al volumului e tocmai fratele, căci el primește pînă la urmă laurii nobleței omenești. De aceea, subtitlul cărții „Două destine: Mihail Fărcășanu și fratele său Nicolae“, trebuie reformulat prin inversarea protagoniștilor. Crucificatul Nicolae te cucerește într-o măsură mai mare decît cruciatul Mihail. {i deși istoricește au fost învinși, simbolic amîndoi au avut
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
nimerit de cum poate un autor să-și facă portretul din unghiul exclusiv al inspirării iraționale. De altfel, dacă volumul merită să fie citit e tocmai din aceste motiv: ai prilejul de a asista la o declarație de credință făcută în numele nobleței neomenești a poeziei. În rest, eterogen prin conținut și pestriț prin genurile atinse în paginile lui, volumul nu înduplecă ochiul cititorului. Filozofic vorbind, volumul suferă de platitudine speculativă, notele de lectură avînd netezimea previzibilă a poncifelor știute și răsștiute, Ilie
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
se prezenta diferit, unic, excepțional - pare să-și afunde rădăcinile anume în humusul modestei sale poziții în societate. În voința de a se evidenția, dublată de sentimentul inadecvării sociale, trebuie căutată și motivația adîncă a neîntreruptei lui insistențe asupra tematicii nobleței: a nobleței, în general, dar și asupra celei personale și a familiei sale. Dante își alege imediat un stil de viață coerent cu imaginea de om aparte și neintegrat, așa cum o percepe el sau cum ar vrea să fie. Îl
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
diferit, unic, excepțional - pare să-și afunde rădăcinile anume în humusul modestei sale poziții în societate. În voința de a se evidenția, dublată de sentimentul inadecvării sociale, trebuie căutată și motivația adîncă a neîntreruptei lui insistențe asupra tematicii nobleței: a nobleței, în general, dar și asupra celei personale și a familiei sale. Dante își alege imediat un stil de viață coerent cu imaginea de om aparte și neintegrat, așa cum o percepe el sau cum ar vrea să fie. Îl caracterizează între
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
avut parte în acea casă de ceva ce multora li se refuza. Au angajat un tâmplar care să amenajeze spațiul de sub scara monumentală. Un covor făcut la comandă, o măsuță englezească și două fotolii Ludovic al XVI-lea au dat noblețe cămăruței unde trona telefonul de perete, ceva mai mare de o jumătate de metru, solemn ca un ceas și ciudat ca un paratrăznet, dotat cu căști de lemn îmbrăcate în piele. Iar pentru ca niciun alt locatar al casei, în afara stăpânilor
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
și dacă știi să le vezi - găsești în ele minunea. În toate este fulgerul Dumnezeirii" (p. 179). Se desprinde o filosofie tolstoiană a vieții: Rostul nostru este să mergem armonios în direcția fatalității divine care ne pretinde tot mai multă nobleță", depășită însă pentru că nu respinge civilizația, ci propune ,dezvoltarea depozitului minunat pe care-l avem în noi, acel fior care a tresărit în monadă și care vibrează astăzi în manifestări de civilizație" (tot p. 179). E intrigat de revoluția literară
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
o "noblețe a singurătății" (p. 451): "Împăcare este numele tău bătrânețe // în ceasul amurgului culeg legume / ud florile însetate de viață // cobor persienele aprind lumina / mă așez la masă fac socotelile zilei / marele câștig mi se repetă și acum: / singurătatea noblețele ei // și vine noaptea lungă visul / care amestecă sâni sidefii cu săculeți de tărâțe // împăcare este numele tău bătrânețe". Gândul la extincție este împăcat de însăși prețuirea tandră pe care poetul o are pentru vârsta la care se găsește, în
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
pofte sexuale nesatisfăcute, ca un adolescent, de vise nesănătoase. Putința de-a dialoga cu Balduin era minunată. Fiecare înțelegea despre ce vorbește celălalt. Tânărul cel urât întâlnea o ființă ce-i spunea ,da", cu ochii. Aristocratul autentic, eliberat de povara nobleței prin mizerie și singurătate, se întâlnea cu un principe, numai al spiritului, cu el (asta-i era convingerea). Celălalt îl privea, aproape amuzat. Nici el nu fusese lipsit de tulbureli, de impurități; acum însă poseda arma secretă, pentru a le
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
forma care se naște, în sânul ei. Și nu e de ajuns. Tema trebuie să fie nobilă. Nimic nu e mai nobil ca Omul. Zeii sunt chiar oamenii. Între oameni e o ierarhie, ca în Olimp. Poezia e exaltare a nobleței care se adăpostește în Om. În fine, i-am spus ceva în genul ăsta, mormăie doctorul... i-am citat poezii de Whitman... era ușor de văzut că nu era de acord, dar nu voia să mă jignească. Poate nici să
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
pur și simplu, de arta, virtuozitatea și inteligența unui muzician ca dirijorul Diego Fasolis. Cred că acest tip de spectacol - operă-teatru - este spectacolul timpului meu. Spectacolul total. Din toate punctele de vedere. Al inteligenței și al spiritualității artei pure. Al nobleței puse sub semnul muzicii și al poveștii. Al intuiției și talentului unui regizor care nu forțează nimic doar ca să fie vorba și despre el. Se cunosc prioritățile, accentele, importanța justă a fiecărui artist din trupă. Și relațiile corecte, care să
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței sale sufletești. Și nu Își imagina instrumentele de persuadare existente În subteranele temnițelor de la Stinche. Ar fi putut afla acest ultim secret și fără să cedeze nimic. Totuși, privirea bărbatului sugera că ar fi știut să reziste și la durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sincer: vroiam să mai strâng o dată În brațe acel corp mititel. Orice-ai spune, nu puteam rezista sentimentului ciudat pe care mi-l oferea nepotrivirea dintre noi. Cu tine și cu Reiko mă potrivesc de minune: aveți picioarele lungi, inspirați noblețe prin felul În care arătați, machiajul vostru arată impecabil, vă Îmbrăcați elegant. Așa mică de Înălțime, cu sânii și șoldurile imense În comparație cu lungimea picioarelor, cu trăsăturile ei ușor occidentale, Mie Îmi dă impresia unui animăluț fără apărare cu care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
genuin instinct uman. El e activat odată prin sine și a doua oară prin educație și cultură, din perspectiva interrelaționării Ilenei Popovici cu semenii. Genuinul este artistul însuși, lăuntrul sufletesc al Ilenei Popovici și în același timp condiție cardinală a nobleței în firesc și superbității feminine în simplitate. Da, distinsă doamnă Ileana Popovici, desigur că ne amintim de dumneavoastră, nu doar eu, nenumărați oameni cumsecade ce susțin ca certă concluzia că nimic din firea umană nu ține mai mult de înțelepciune
ILEANA POPOVICI. PERSONALITĂŢI CE-AU CĂLĂUZIT SPIRITUL LA RĂSCRUCE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364452_a_365781]
-
constă în a le păstra ca și o comoară neprețuită. Și primul lucru pe care trebuie să îl respectăm și să îl păstrăm cu sfințenie este însăși Viața din noi. Ea ne este dată de Dumnezeu pentru a urma „școala nobleței” prin golirea sinelui, (asta, însemnând și suferință uneori) și umplerea cu Duhul Său. Ca să putem înțelege că bucuria noastră nu poate fi deplină doar atunci când avem bucuria Domnului Isus, adică cea a libertății sufletești de sub toate fărădelegile și tentațiile acestei
DESPRE BUCURIA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368429_a_369758]
-
rezervor de "recunoaștere"a dependenței noastre de Dumnezeu ori a interdependenței umane, nu este menționată în tabloul marilor virtuți creștine, nu este nicidecum pentru că nu ar fi o virtute, ci pen �tru că ea este o culoare, o manifestare a nobleței sufletului omenesc, care înglobează multele virtuți. Ea se află prezentă, cu tot conținutul ei spiritual creștin, în ideea de mulțumire", cu care este tradus în românește termenul de "grația", sau de "euharistia"din textele la �tinești sau grecești, redând situația
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
cu o formulare blagiană, „Să auzi neauzitul”ne găsim cufundați într-o zonă nepoetică în care limbajul devine prea slobod, cu imagini prozaice și formulări stânjenitoare. Se denaturează și se demistifică puritatea și frumusețea actului iubirii, se ajunge la macularea nobleței erotismului ca sentiment înălțător uman. Dacă în „Distih II”se imaginează o dublă biografie, cu „el înfometat, iar ea, sursă de hrană”, în „A fost odată”se ajunge la eludarea minimei decențe în favoarea unui stil neartistic.(„Dragostea a fost odată
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
chipului cu inima; exprimarea a tot ce are de spus, cu voioșie și într-o formă neasemănător de plăcută prin rostirea cu nevinovate greșeli a limbii române, căreia efectul intonațional aparte îi dă culoarea veseliei și o anume suzeranitate a nobleței predominate de amabilitate. Câtă plăcere insufla întâlnirea cu distinsa Reiko-san și cât e de lungă neasemănarea dintre ea și multe pretinse doamne care exersează gesturile oneroase, ca virtute! Am întâlnit-o în inima verii acesteia a anului 2013, încinse peste
REIKO-SAN. CONVORBIRI AFECTIVE DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366624_a_367953]
-
să bați într-un lemn! Noblețea e o artă a umanului, zugrăvită, dăltuită, vibrată în fire, iar cei pe care-i înzestrează poartă în tot gloria umanului. Lumea-i cu atât mai bună, cu cât e mai sădită cu florile nobleței umane. Dacă s-ar dărui comori spirituale la din ce în ce mai puțini oameni, lumea s-ar risipi, dacă s-ar împărți la cât mai mulți, lumea s-ar aduna. Dar noblețea nu se dă, noblețea se are sau nu se are! E
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
a patra cereri a Rugăciunii Domnului. Sfântul Ioan Casian (+ 430) în prima convorbire cu avva Isaac[39] despre Păinea spre ființă sau de toate zilele, arată că „Păinea noastră cea spre ființă [epiousion] dă-ne-o nouă astăzi” înseamnă calitatea nobleței și ființei ei, prin care e mai presus de toate ființele, iar în înălțimea măreției și sfințirii ei întrece toate făpturile; iar cea de-a doua exprimă însușirea folosului și utilității ei. Căci atunci când spune „cea de toate zilele”, arată
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
un număr impresionant de eseuri teologice, teosofice, istorice, eseu-documentar, revuistice, filologice, menite să așeze pe noi fundamente valorile spiritual-umane, să deschidă noi orizonturi nevoii de apropiere a omului de Dumnezeu. În cuvinte simple, dar îmbrăcate în haina erudiției și a nobleței sale, scriitorul Stelian Gomboș și-a prezentat HARnica trudă sintetizată în cele două cărți, dorindu-și din suflet ca acestea să devină prilej de meditație, de căutare și, de ce nu, de regăsire și pace spirituală. " Stelian Gomboș prezintă în lucrare
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
pe șantierele de construcție, oglindită în ochii mei ca "munca de jos", un fel de "abnegație" pentru o muncă înrobitoare, drept răspuns la lozinca răsunătoare a PCR-ului. Autorul pune altă culoare privită din cu totul alt unghi, cel al nobleței și al devenirii ca om. Având spiritul dreptății, implicarea socială, uneori a mers până în pragul sacrificiului de sine și nu de puține ori s-a împotrivit regimului comunist, dar, din fericire, nu a suferit consecințe: „Nu mă suportau din cauza atitudinii
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
la prima zbatere ușoară de fluture, în apa de sub limba poftei de cireașă năzdrăvană, în grăuntele de pe ciocălăul dulce de cucuruz, la marea desfătare a mușcăturii din mărul discordiei, la miracolul gurii căscate în așteptarea unei pere mălăiețe, în contemplarea nobleței din aurul gutuii și, o!, da!, în dulcea amețeală din boabele de struguri ce saltă arcușul pe coarda întinsă și trezește dorul flăcăului de-o hârjoană printr-o claie de fân cu o Ileană bălaie a cărei singură zestre sunt
MIROASE A TOAMNĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355014_a_356343]
-
Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Puțină veșnicie Îmi place mult ca să cultiv sonetul, Melonul, redingota și lorgnonul, Cu eleganță să-nvârtesc bastonul, Să fac pe prințul, sau pe baronetul. Sunt realist, apreciez bontonul; Noblețele se făuresc cu-ncetul, Sunt ucenic, nu am ajuns poetul Ce poate să înfrunte „Babilonul”. Lumini, sonorități, mereu mă cheamă. Prin vreme ce-a trecut, ce va să vie. Îmi place-al toamnei clopot de aramă, În primăvară - pomii cochilie
PUŢINĂ VEŞNICIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356518_a_357847]