59 matches
-
Braga, Ovidiu Pecican și eu (o atașasem și pe Judith Meszáros, cu febra ei delirantă din poeme, fără ca autoarea să fi opus vreo rezistență). Fiecare dintre noi avea să producă texte în consecință: Corin Braga iniția o tetralogie halucinatorie intitulată Noctambulii (din care au apărut primele două volume, Claustrofobul și Hidra) și avea să publice, mai apoi, un jurnal de vise (Oniria), primul de acest gen din literatura română, Judith Meszáros publica volume de poezie în care "tehnica" delirului era elocventă
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
spectator. Emisiunea lui (a debutat la Profesiunea mea, cultura a lui Nicolae Manolescu) durează 5 minute. Are deja o vechime de 5 ani. Numărătoarea cărților a trecut de cifra 500. E, acum, la o oră nefericită, 9 dimineața. Boemii, cititorii, noctambulii abia se trezesc, nu apucă să deschidă televizorul, activii, energicii, bugetarii sînt în drum spre serviciu, elevii conștiincioși sînt la ore, chiulangiii în locuri de ei știute, așa că e o minune că audiența emisiunii rămîne totuși, dacă e să ne
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
Dej, măsoară cu pasul distanța de la Piața Sfîntu Gheorghe pînă la monumentul eroilor - cu cronometrul în mînă, să stabilească timpul de parcurs al cortegiului funerar de a doua zi. Un ofițer din arma geniu. Este noaptea, unu și treizeci... Privitorii, noctambulii din Piața Kilometrului 0 îl văd pe ofițer pătrunzînd în piață în pas de defilare, imitînd pasul militarilor care l-ar fi însoțit pe răposat a doua zi... un pas de paradă, care, acum, la unu noaptea, în tăcerea nopții
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
om este mai ticălos, cu atît este mai stimat. Nu va amestecați cu mulțimea din hanuri... Numărul paraziților este acolo infinit. Actori, măscărici, băieți efeminați, mauri lingușitori, efebi, pederaști, fete care cîntă și dansează, șarlatani, dansatoare din buric, vrăjitori, șantajiști, noctambuli, magicieni, pantomimi, cerșetori: aceasta e lumea care umple casele." Vorbele acestea de ocara, dar totuși mai curînd ispititoare pentru un om al veacului nostru, sedus lesne de diversitate și pitoresc, îi aparțin lui Richard de Devizes, un călugăr din Winchester
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
ziarele de marți, 18 curent, în România a avut loc un adevărat cutremur popular iscat de faptul că la o emisiune t.v. fotbalistul Gheorghe Hagi a declarat că va mai juca o dată în națională de fotbal a României. Cronicarul, noctambul, n-a observat că în București să fi ieșit populația în stradă pentru a scanda "Hagi, președinte!" sau pentru a sărbători în mod special evenimentul acestei declarații. Persoanele pe care le-a văzut Cronicarul pe strada cu acest prilej alcătuiau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
Noaptea de Sînziene fiind, estetic vorbind, un eșec notabil, deși autorul continua să creadă că e capodopera sa. Memoria îl înșela pe autorul nostru și cînd notează "cu mare precizie" că în vara lui 1938, întîlnindu-se cu Cioran, ca doi noctambuli singuratici pe un bulevard bucureștean, autorul Schimbării la față a României i-ar fi spus că, aici, în România, nu se poate crea nimic valabil, condamnați la un etern anonimat datorită destinului de ignorare a limbii române și că o
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
noaptea pe străzi, chiar dacă afară e urgie. Într-un astfel de rond nocturn, el întâlnește o altă figură destul de exotică: un bătrân, Ghiță Negrotei, cu viziuni de folclorist exaltat și cu un frate, Leo, despre care vorbește întruna. Din întâlnirea noctambulilor rezultă și a doua particularitate a lui Babis. E atât de mic de statură, încât poate fi numit (într-un mod absolut incorect politic) un pitic. N-ar trebui să dăm atenție acestui aspect, dacă el n-ar fi, totuși
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
spulberat. Vara 1917 Nu atingeți! "Atenție! Proaspăt vopsit!", - dar Sufletul, memoria nu mi-au fost atente, Încât - pătați mi-s obrajii verde-amar, Și brațele, și buzele, și ochii - în pete. Din toate izbânzile și nenorocirile Pe tine te iubeam mult, noctambul, Pentru că, împalidate luminile, Cu tine deveneau - mai albe ca albul. Și bezna mea, prietene, mă jur, Va ajunge, cumva, nu peste zile multe, Mai albă, decât aiurare, abajur, Decât tifonul alb bandajat pe frunte. Vara 1917 Cum mai jucai tu
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
pe Churcill prim-ministru. Era bun de gură, aferim, dar în războiul trecut acest Churchill fusese învins de turci la Galipoli. Și ce mare armată avea atunci Kemal Mustafa?! Pe la 11 noaptea comitetul se risipea. Mai rămînea Haikis care era noctambul, iar șeful gării bea o cafea cu rom înainte de a da o raită, cu felinarul în mînă, la triaj, printre mărfare. Fănică se ducea acasă după miezul nopții. Virginia îl aștepta în pat. Învățase să dea în cărți de la o
Noua ordine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7609_a_8934]
-
nu l-am oprit. (...) Pe vremea aceea eram încăpățânat și curajos și am continuat să aștept sub felinarul a cărui lumină slăbea ori creștea când și când, după palele de vânt. Străzile erau pustii la ora aceea, iar vântul rărise noctambulii. Doar câteva umbre grăbite însuflețeau orașul. Una dintre aceste umbre a trecut, în sfârșit, pe sub felinarul unde așteptam și mi-am dat seama brusc că era omul de care aveam nevoie. Era un bărbat între două vârste, nici prea frumos
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
ca un colecționar de groază (și nu mă gîndesc numaidecît la Fowles, mai întîi la Poe...), solomonarul de-o seamă cu vremea care s-a amuzat să le nască. El știe să le dea preț maiestuoaselor inutilități cu puteri de noctambul, puterile vieții ce le-a amprentat. Și recunoști, în adăpostul lui, atmosfera simbolistă, din ulița nemților cu coadă, unde galantare de vechituri se destramă sub desuete aduceri aminte, îmbogățită cu floare de sulf din ,oculta" suprarealiștilor. Ritualuri de vînătoare, implorări
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
dăulat. Du-te numaidecît, pînă nu iese bacceaua, hoașca: contez, nu e așa? Și porunci birjarului, să mîne. Vino poimîine la cimitir, îmi mai strigă cu capul afară, depărtîndu-se, iau cuvîntul." Un rîset general umplu văzduhul întunecat al celor zece noctambuli, iar cel cu țigarea aprinsă aruncă mucul departe și care schiță traiectoria unei stele căzătoare liliputane. " S-a mai văzut un hippy chel?" se interesă după aceea unul, tare, nu se vedea care pe care. Celălalt întîrzie cu răspunsul; pe
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
celui mai dens, trece înspre creșterea insesizabilă a zilei. Comutând persoana a III-a (a descripției neutre, detașate) cu a II-a, ca pentru a putea empatiza mai mult cu personajul său favorit, George Bălăiță surprinde în mișcările ușoare, de noctambul odihnit, ale lui Antipa clipele miraculoase ale acestei transformări: " Aprinzi o țigară. Felicia doarme, respirația este calmă, liniștitoare, te așezi în fotoliul Baroni. Este trecut de miezul nopții. În marele cosmos ceva s-a schimbat. Să prinzi esența acestei schimbări
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
acu În vestibulu dă la bucătărie și n-am auzit-o. Mă jurământez c-am ajuns la ieșire În stare avansată dă fierbere, cu materia cenușie făcută ventilator, iar transpirația Îmi lichefia d-acu plastronu care mi-l dase băiatu noctambul dă la Popolare. Ira să cicatrizez grandiroba la sponsorii mei, așa c-am trecut drept ca bolidu omenesc pân traficu ușor dă la șaișpe și ceva p.m., până am perdut cevașilea dân presiune. Orce-ar zice pozitivizmu, pă loc s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ce se comporta, tot timpul, ca și cum ar fi interpretat un dans extatic al Menadelor din Arcadia, captiva atenția tuturor, fie tineri, fie mai vârstnici, care o mâncau din ochi, rotindu-se în jurul ei, irepresibil atrași, așa cum, noaptea, sunt convocați fluturașii noctambuli de către lămpile fluorescente, distribuite printre palmierii Coastei de Azur: Ay, ay, ay! Superbă, nu? Ce zici, Profesore? o admiră bărbatul gonflabil, exhibându-și, fără nici o reținere, cu voce ridicată, impresiile lui de flăcău cioplit în dificile unghiuri. Ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
S-ar părea că omul, când a răsădit fiecare dintre copacii aceștia în locul de-aici, le-a spus: «Tu nu ești tu!» Și ca să nu uite, ca să nu doarmă, li s-a dăruit iluminația nocturnă cu lumină electrică... Bieți copaci noctambuli! Nu, nu; cu mine nu merge același joc ca în cazul vostru!“ Se ridică și-ncepu să bată străzile ca un somnambul. XX Avea oare să facă sau nu călătoria aceea? O anunțase deja, mai întâi lui Rosarito, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să mă oprească exasperată maman. Acum dânsa, pierzând nopțile la televizor, pare să se obosească mai rău decât mine, eu care verile bucureștene le pierdeam pe străzile stropite proaspăt după ora două. Așa am descoperit un fel de complicitate a noctambulilor. Bătrânul care lăsase mașina să stropească singură peluza șade la rigolă, gol până la brâu, sorbind dintr-o sticlă de vin, atât de bine camuflat în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu m-ar fi putut găsi cu ajutorul soneriei. Adresa o luase ea de la Ilie, dar uitase să întrebe și de numele de familie, numele de pe uși erau toate străine, așa că a trebuit să aștepte să se ivească unul din vecinii noctambuli, eventual avocatul cu garajul sub ferestrele mele, să-l întrebe de un tânăr Tudor. LAVRIC, silabisește pe un ton ce-mi pare admirativ, ridicându-se într-un cot pe podea - ce nume-i ăsta? Nu știu, zic, chiar multă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
patul-barcă, cu capul mai jos ca trupul. Caseta a tăcut, dar tot nu-i liniște deplină. Un zumzet mă conduce spre sufragerie, unde spre dimineață Zina se încălzește cu muzica latino. Hola! țipă la vederea mea, cu aerul străin de noctambul și probabil cu capul mărit de părul răvășit. La televizor evoluează, într-un fum roșiatic, un gitan cu pălăria de fetru căzută mai jos de jumătatea feței. Ea stă în capul patului, în locul obișnuit al lui Anton, cu gambele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
venind expresia asta?) Urcând pe scări, mă simt ca și cum aș avea catalige prinse de picioare. De pe fereastra din dreptul platformei scărilor pot distinge terasele caselor din partea de jos a grădinii noastre, cu ochii lor orbi care-ți dau fiori. Un noctambul aprinde lumina În bucătărie și camera se aprinde cu o flacără de culoarea șofranului, ca un băț de chibrit. Ferestrele oferă o priveliște destul de bună asupra nivelului de bogăție al celor dinăuntru: zona În care locuim noi se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
oricât ne-ar șoca cruzimea expresiei. Pe străzile pe unde aveau să treacă automobilele și camioanele nu se zărea nici un suflet, nici măcar unul, îmbrăcat civil. În ce privește restul orașului, informațiile primite în mod continuu nu variau, nici un grup, nici o mișcare suspectă, noctambulii care se întorceau acasă sau plecaseră de acasă nu păreau oameni de temut, nu aveau steaguri pe umăr, nici nu ascundeau sticle cu benzină cu capătul unei cârpe ieșind din gât, nu făceau moriști cu măciuci sau lanțuri de bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa defilare a mizeriilor omenești și încercă să uite, plimbându-se pe marele Bulevard, năpădit acum de noctambuli hălăduind fără grabă, privind vitrinele unde se oferea tot ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini de lux își deschidea porțile o prăvălie cu lenjerie intimă feminină, mai încolo o farmacie, apoi un restaurant, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
consumatori, vreo cât de mică tulburare. De regulă, centrele de vacanță tradiționale se Înșiră pe un ax mergând de la stilul «familial» (Mini Club, Kid’s Club, servicii de creșă) până la stilul «tineret» (surf, funboard, skateboard și role, seri animate pentru noctambuli, nerecomandate celor sub 12 ani). Prin clientela În mare parte familială, prin importanța pe care-o capătă aici divertismentul sexual eliberat de contextul obișnuit al «agățatului», centrul naturist de la Cap d’Agde scapă În largă măsură acestei dihotomii. Se deosebește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
orchestrei, programate întotdeauna așa de târziu ca să poată participa și cei ce peste zi lucrează. Cel mai bine ar fi s‑o luăm acum pe Kärntnerstrasse unde‑i o circulație nebună, gâfâie Sophie, și să ne pierdem în mulțimea de noctambuli (care sunt pe‑acolo). Nu putem să ne pierdem în nici o mulțime, pentru că noi suntem deasupra maselor oriunde ne‑am afla (Anna). Nu trebuie să ne ascundem, ci să dăm totul pe față, deoarece astfel ne arătăm credincioși principiilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
târziu. Locuia undeva pe strada Regală, singur, într-un hotel plin de prostituate. Avea și alte ciudățenii. Se șoptea în clasă și pe coridoare că obișnuia să se plimbe, mereu singur, pe stradă, la ore târzii, fiindcă era, se pare, noctambul. Uneori, venea la liceu cu bluza de la pijama sub haină. Nu era o neglijență. I se irita pielea la gât atât de tare, încît nu mai suporta gulerul cămășii. Dar încerca să ascundă asta punîndu-și cravată la pijama. Cei care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]