52 matches
-
is also found at Quintilian, designating a figure of meaning (Instituțio oratoria, ÎI, 11, 1). Quintilian refers more explicitly, after some hundreds of pages, to the term în question, stating that: "There is also what our modern rhetoricians call the noemă, a term which may be taken to mean every kind of conception, but is employed în the special sense of things which they wish to be understood, though they are not actually said, aș în the declamation where the sister
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
stilului. Transferarea rolului de narator de la o instanță la alta și de la o poveste la alta se transformă într-un joc subtil menit a marca trecerea într-o lume nouă. Romanul este alcătuit din 21 de capitole reprezentând 21 de noeme ale lumilor construite după 21 de planuri absurde. Structura psihică a naratorului rămâne mereu aceeași, indiferent de personajul în care se ascunde. Modernitatea perspectivei narative atinge apogeul în momentul abordării persoanei întâi plural care se adresează unui receptor de persoana
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
imagine, spre a fi înțeleasă și așa mai departe... - imaginea devine, dimpotrivă, un anume mod de a însufleți, intenționat, un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță generală). Realitatea psihică, concretă o vom numi noeză. Sensul, umplând realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice. * Act noetic. Intenționalitate, capacitate a spiritului de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență dintre percepție și imagine. Diferența dintre imagine-ficțiune și percepție provine din
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
de pildă termenul de „intenționalitate”, potrivit căruia conștiința omului e mereu orientată către ceva, neexistînd nici un moment în care să putem spune că mintea e neutră, adică atinsă de indolența atenției, cu gînduri posace de indiferență cognitivă, apoi relația dintre „noema” (obiect al gîndirii) și „noesis” (act al conștiinței), care e un alt fel de a spune că nu există subiect pur și obiect pur, ci doar cuplajul din care fiecare își trage identitatea, ceea ce îndreptățește afirmația că natura e un
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
mai departe... - imaginea devine,... atenție!... dimpotrivă, "anume manieră de a anima, de a însufleți în mod intențional un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță în general)." Realitatea psihică, concretă, o vom numi noeză. Sensul ce umple realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice... * Act noetic. Intenționalitate sau act noetic, capacitatea pe care o are spiritul de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență între percepție și imagine. Diferența
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
cât și membrilor Catedrei de Dirijat, generând o nouă orientare în metodica predării la nivel universitar în Conservatorul bucureștean. Pornind de la semiotica saussuriană, lingvistica lui L. Hjelmslev și R. Jakobson, fenomenologia husserliană, adâncind mecanismul conștiinței, al intenționalității, a noesei și noemei, maestrul Crăciun s-a angajat în cercetările sale de tip semiotic, semantic și hermeneutic cu scopul definirii unor realități - cum sunt cele ale „limbajului verbo-muzical”, „limbajul dirijoral”, „gestul dirijoral cu funcție de semn”, „analiza morfo-sintactică a partiturii”, „impulsul gestual - generator de
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
însuși! Cum să te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
însuși! Cum să te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
însuși! Cum să te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
modificare a realității obiective, care devine astfel o realitate instituită de conștiință. Husserl, ceva mai târziu, va reveni la relația dintre subiect și obiect pe altă cale, și va dezvolta o zonă de schimburi reciproce de conținut, între noeza și noema celor două tipuri de realități care se află în conjuncție; dar, la Husserl, se revine oarecum la orizontul static al cunoașterii, la esențializarea abstractă a acesteia, ca la un joc în care partenerii schimbă mingi, fără să fie pe teren
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
îi sperie și toată știința lor se năruie și cartea nu-i mai interesează.“ Este inexplicabilă (și, într-un fel, înduioșătoare) insistența cu care un autor evoluează de câteva decenii în afara poeziei convins că este poet. Vulva prehensila Volumul de „noeme și dianoeme“ Claunul de neon publicat de Ion Antoniu (Palimpsest, București, 2006) reprezintă, în felul lui, o performanță. Textele din acest volum sunt pline de neologisme răsunătoare, dar nu transmit nici o emoție. Zdrăngănesc strident, ca niște tinichele lovite de copii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
surpriza este retrăită de fiecare dată, semn că între timp a reușit să-și reconstituie imaginea de sine pe aceleași coordonate. Același este modelul tuturor diferențelor flagrante dintre imaginea de sine și cea la care au acces ceilalți. Iubita ca noemă: este iubita ce apare pe fondul dorințe noastre de a iubi și care îmbracă, deseori în mod inconștient, urmându-și propriul interes (sau propriul destin de viitoare consoartă), haina tuturor dorințelor noastre; devine noema noesei pe care o avem despre
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care au acces ceilalți. Iubita ca noemă: este iubita ce apare pe fondul dorințe noastre de a iubi și care îmbracă, deseori în mod inconștient, urmându-și propriul interes (sau propriul destin de viitoare consoartă), haina tuturor dorințelor noastre; devine noema noesei pe care o avem despre iubire. Păcat că se ivește temporalitatea! Multe din căutările noastre sunt determinate de modul în care suntem dispuși în lume, de felul propriu de-a fi; deseori neliniști pe care le considerăm "metafizice" nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
puterea de a ne așeza vizavi de el în postura spectatorului adică a unei ființe funciarmente pasive cu privire la ceea ce îi este dat să contemple. Lucrurile stau astfel deoarece, așa cum sugerează primele noastre analize, sălașul operei nu este întâi de toate noema imaginară constituită dincolo de suport, ci subiectivitatea însăși, locul unde se formează în mod originar orice senzație și orice imagine, unde ele cresc de la sine și astfel se suportă ele însele, sucombând sub apăsarea ființei lor proprii. Fiecărui element obiectiv al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că tocmai am prezentat schema acesteia. Teoria pură a acestei comunicări și astfel pedagogia ca atare este filozofia primară. Aceasta ne arată, tocmai, că esența comunicării se identifică cu actualizarea fenomenologică a cunoașterii de comunicat, în noeza sa și în noema sa. Teza unei transmiteri a cunoștințelor care să se producă independent de aceasta, de deținerea ei și de reactivarea sa în relația învățător-învățăcel este absurdă. Un pedagog ignorant este un cerc pătrat. Ce cunoaștere trebuie să transmită Universitatea în această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca o „legătură logică”. Limbajul apare o dată cu „surprinderea” completă a obiectului în câmpul conștiinței reflexive. El corespunde cu ceea ce E. Husserl denumește „noeză”, prin care „conștiința percepe și integrează obiectul cunoașterii”. Actul perceperii conștiente a obiectului este pentru E. Husserl, „noemă”, iar exprimarea lui „noeză”. Acest aspect apare deosebit de pregnant dacă vom compara termenii psihologici cu termenii psihopatologiei, așa cum se poate vedea în continuare, în lista comparativă a termenilor grecești desemnând normalitatea și anormalitatea psihică. Grupa de termeni Psihologie (procese psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
La nivelul lingvisticului, noemele (care "reprezintă factori noționali") sînt convertite în seme (trăsături semantice relevante), care se întrunesc în sememe ce alcătuiesc semnificatul care se unește cu un semnificant. În acest model, există un paralelism și o corespondență între nivelul noemelor și cel al semelor 62 și între cel al denotatelor considerate inten-sional și cel al sememelor, încît trebuie presupus că ele sînt pe deplin disociabile numai din punctul de vedere al cercetării, iar nu și la nivelul conștiinței vorbitorului. În
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lucrare în care se ocupa de fenomenologia memoriei, " Într-o adevărată doctrină fenomenologică, chestiunea egologică indiferent de semnificația lui ego trebuie să vină după chestiunea intențională, care este în mod imperativ cea a corelației între act ("noeză") și corelatul vizat (noemă")."6 Dar, cum s-a precizat, judecata, înțeleasă ca act constitutiv (de fapt, orice act constitutiv este judicativ), este ea însăși vizată în orice sens al timpului (ipostază a timporizării). Fără constitutivitatea judicativă, timpul însuși nu ar avea vreun sens
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două reducții ce urmează a fi operate dar numai după o pregătire a condițiilor lor "descriptive" de posibilitate nu reduc, propriu-zis, ceva la altceva, acest altceva fiind "subiectivitatea transcendentală" sau un "element a priori" al acesteia, cogito-ul unei cogitații, "noema și noesa" unui act intențional etc. Reducțiile readuc faptele gândirii, rostirii și făptuirii, "formate" judicativ, la unitatea lor originară logos-ul formal ca timp, întâi, apoi logos-ul ca atare -, unitate preeminentă față de aceste fapte și tocmai de aceea expusă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
În Ideen I, el susține că logica se concentrează pe structura formală a judecății, S este P, dar că fenomenologia (sa) extinde orizontul de sensuri ale formulei în cauză. Aceasta devine "nucleu noematic" adică se află în centrul "judecatului" ca noemă a actului judecății (de a judeca) structurând alte elemente care participă la noema judecății, toate de natură afectivă, practică, evaluativă, nu propriu-zis "logică". "Același 'S este P' care formează nucleul noematic poate fi 'conținutul' unei certitudini, al unei evaluări a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății, S este P, dar că fenomenologia (sa) extinde orizontul de sensuri ale formulei în cauză. Aceasta devine "nucleu noematic" adică se află în centrul "judecatului" ca noemă a actului judecății (de a judeca) structurând alte elemente care participă la noema judecății, toate de natură afectivă, practică, evaluativă, nu propriu-zis "logică". "Același 'S este P' care formează nucleul noematic poate fi 'conținutul' unei certitudini, al unei evaluări a posibilului sau al unei conjecturi etc. În noemă, acest mucleu 'S este P
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alte elemente care participă la noema judecății, toate de natură afectivă, practică, evaluativă, nu propriu-zis "logică". "Același 'S este P' care formează nucleul noematic poate fi 'conținutul' unei certitudini, al unei evaluări a posibilului sau al unei conjecturi etc. În noemă, acest mucleu 'S este P' nu rămâne izolat."7 Dar certitudinea, posibilul, conjectura etc. de-naturează, cumva, sensul judecății ca "nucleu noematic"? Mai bine zis, ca formă logică ordonatoare în întreg orizontul gândirii, rostirii și făptuirii? Desigur, nu! Odată încheiate cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândirea și toate activitățile spiritului. Abstracte silogisme sunt contrapunctate de secvențe lirice, împrumutate sau create de Mai Știutor, definițiile severe sunt agrementate cu expresii familiare, impersonalitatea aridă suportă constant cenzura omenescului. În ultima analiză, amândoi discută deosebirile dintre „noesă” și „noemă” (în termeni husserlieni), simplu spus, între cunoașterea intelectuală și cea artistică, între filosofie și poezie, forme ale spiritului care „prind” același „lucru”: „un unic”, vibrant și, implicit, liric. Poezia o face „prin mijloace unice”: „arătându-se, ea trece cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
URL : http://facultateadefilosofie.files.wordpress.com/2010/05/studii-de-filosofie-2005.pdf . SĂVULESCU, Geo, " Schița filosofiei lui Lucian Blaga ", consulté le 9 octobre 2011, URL : http://www.savulescu-md.ro/documente/limbajul%20inconstientului/schita a filosofiei lui blaga.pdf. SĂVULESCU, Geo, " Expunere critică a cunoașterii luciferice ", în Noemă, vol. VII, 2008 p. 163-176, consulté le 9 octobre 2011, URL : http://www.noema.crifst.ro/doc/200801 14.pdf. STEICIUC, Elena-Brândușa, " Le chant de la terre et des étoiles ", în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant de la terre et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lui Lucian Blaga ", consulté le 9 octobre 2011, URL : http://www.savulescu-md.ro/documente/limbajul%20inconstientului/schita a filosofiei lui blaga.pdf. SĂVULESCU, Geo, " Expunere critică a cunoașterii luciferice ", în Noemă, vol. VII, 2008 p. 163-176, consulté le 9 octobre 2011, URL : http://www.noema.crifst.ro/doc/200801 14.pdf. STEICIUC, Elena-Brândușa, " Le chant de la terre et des étoiles ", în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant de la terre et des étoiles, hors-série de la revue Sud, articles de G. Astalos, E. B. Steiciuc et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]