152 matches
-
în discuțiile despre relația dintre Biserică și stat. Cele mai influente în epocă au fost însă gândirea sa filosofică și teologică. Tradițional, i se atribuie inițierea curentului nominalist oxfordian, deși în ultimii ani această teză este infirmată, considerându-se că nominalismul nu a fost niciodată un curent atât de dominant în Oxford: în paralel, erau extrem de active un curent augustinian și unul realist, cu care reprezentanții nominalismului au avut multe dispute. Ockhamismul s-a infiltrat însă mult mai sistematic la Paris
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
curentului nominalist oxfordian, deși în ultimii ani această teză este infirmată, considerându-se că nominalismul nu a fost niciodată un curent atât de dominant în Oxford: în paralel, erau extrem de active un curent augustinian și unul realist, cu care reprezentanții nominalismului au avut multe dispute. Ockhamismul s-a infiltrat însă mult mai sistematic la Paris, unde chiar reprezentanții augustinianismului îi adoptau filosofia naturală. În secolul al XV-lea are loc o renaștere a școlilor scolastice de gândire, odată cu divizarea facultăților după
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
unul teologic și reprezintă un efect al doctrinei creației. Una din consecințele principale ale Condamnării din 1277 a fost renunțarea la problema intermedierii. Cerul inteligibil nu mai este înțeles ca o succesiune de cauze intermediare și astfel se instaurează, odată cu nominalismul, o distanță între Dumnezeu și natură, un „gol” care nu mai poate fi recuperat nici prin apelul la universalii, nici la sferele lui Aristotel. Dumnezeu este omnipotent în mod necondiționat și nemijlocit astfel încât poate interveni în orice moment și loc.
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
a lui Dumnezeu. Cel de-al doilea este principiul „Briciului” lui Ockham” , conform căruia nu trebuie să multiplicăm entitățile mai mult decât este necesar. Acesta este în primul rând un principiu de economie a gândirii și el conduce direct la nominalismul ockhamian, conform căruia se poate respinge orice principiu realist în explicarea lucrurilor, singurele realități acceptate fiind substanțele individuale și calitățile individuale. Nu există în realitate nimic „comun” indivizilor. De altfel, Ockham nu respinge numai realitatea universaliilor cum ar fi genurile
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
fericit, în confortabilul cămin Frau Cotta - Ursula Cotta. În 1501, tatăl lui Luther, căruia îi mergeau afacerile, l-a trimis la Universitatea din Erfurt. Aici studiile erau axate pe teologie și filozofie, care era încă scolastică. Dar triumfase și aici nominalismul lui Occam și Luther a făcut aici cunoștință cu doctrina lui, după care papii și sinoadele puteau să greșească. Nu agrea scolastica dar a învățat puțină greacă, puțină ebraică și a citit principalii clasici latini și în special filozofia lui
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
exterioare apare imposibilă. Mult disputată a fost problema, dacă noțiunile generale - așa zisele "universalia" - au o existență reală, dispută ce datează din vremea lui Platon și Aristotel și atinge un punct culminant în evul mediu. Este vorba de opoziția dintre nominalism și realism. Prin nominalism se înțelege acea orientare care susținea că noțiunile generale sau categoriale (""universalia""), precum de exemplu "frumusețea", "binele", "viețuitoare" etc., nu ar fi decât nume ("nomina"). Invers, realismul susține existența universaliilor "ante rem", respectiv faptul că noțiunile
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
disputată a fost problema, dacă noțiunile generale - așa zisele "universalia" - au o existență reală, dispută ce datează din vremea lui Platon și Aristotel și atinge un punct culminant în evul mediu. Este vorba de opoziția dintre nominalism și realism. Prin nominalism se înțelege acea orientare care susținea că noțiunile generale sau categoriale (""universalia""), precum de exemplu "frumusețea", "binele", "viețuitoare" etc., nu ar fi decât nume ("nomina"). Invers, realismul susține existența universaliilor "ante rem", respectiv faptul că noțiunile își au existența pentru
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
susținea că noțiunile generale sau categoriale (""universalia""), precum de exemplu "frumusețea", "binele", "viețuitoare" etc., nu ar fi decât nume ("nomina"). Invers, realismul susține existența universaliilor "ante rem", respectiv faptul că noțiunile își au existența pentru sine, în felul ideilor platonice. Nominalismul este un curent sceptic, care contestă existența specifică, particulară a abstracțiunii. Noțiunea lui de realitate coincide în mod necesar cu realitatea perceptibilă a lucrurilor, a căror individualitate reprezintă realul față de ideea abstractă. Prin opoziție, realismul universaliilor pune accentul realității pe
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
a transmodernismului, deși premisele unui enunț sunt identificate de către Theodor Codreanu în preocupările sale care datează încă din 1984, în preocupările lui Radu Enescu (istoricul și criticul literar) care "reproșa postmodernismului dezexistențializarea și dezontologizarea limbajului și așezarea lui sub semnul nominalismului și formalismului 10. Criticul opunea acestor primejdii culturale o posibilă perspectivă "transmodernistă", ale cărei semne le identifica deja în revalorificarea poeziei lui Ion Barbu, iar la contemporani în lirica recuperatoare de sacru a lui Adrian Popescu sau în lirica recuperatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intuiției o inoculează În acest gen de obiecție: că ar exista „o gândire care gândește” și o „gândire gândită”. Pentru a-și susține punctul de vedere, el recurge la un argument mai vechi, ce apăruse În disputa dintre realism și nominalism. Potrivit lui Duns Scot, intuiția este criteriul infailibil al adevărului, fundamentul certitudinii, excluzând orice Îndoială; căci, de exemplu, dacă nu e sigur că văd un perete alb la o anumită distanță, e absolut sigur că văd. Argumentul cogito-ului cartezian se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
lucide. De altfel, finalitatea ei era una de luciditate, adică de transparență, de contemplație intelectual-afectivă. Erau două tipuri de gândire ce corespundeau fiecare câte unei structuri mintale: una mai logică, mai discursivă, mai pozitivă, legată de ceea ce se numea atunci „nominalism”, de fapt, raportabilă la Aristotel, cealaltă mai imaginativă, mai intuitivă, mai „poetică”, legată de ceea ce se numea atunci „realism”, de fapt, raportabilă la Platon. Ideea de „iraționalism medieval” e un nonsens tot așa de grosolan ca și cea despre obiceiul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Corin, Însă În alți termeni, prea greu vizibili, și anume că modernismul târziu și postmodernismul timpuriu oferă fiecare o soluție la criză, dar soluția lor este nominalistă. Împăcarea lor cu criza dezontologizării, a descentrărilor de toate felurile stă sub semnul nominalismului și presupune Încă o nostalgie, nutrită cu oricâtă luciditate, după sens și după monocentrism. Or, senzația mea este că, propunând anarhetipul, Corin merge mai departe, căutând o soluție dincolo de acest prag nominalist, În care rezolvarea crizei destructurării lumii și a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aminteam mai la Început, existentă deja În text, și anume că viziunea postmodernă este una nominalistă. Postmodernismul se Împacă cu fragmentarismul și cu lipsa ori pulverizarea sensului spunând „Nimic nu mai este real”. Or, tu spui cu totul altceva decât nominalismul și altceva decât postmodernismul În sine. Pe această diferență, pe acel altceva cred că trebuie mers. Corin Braga: Da, termenul anarhetip nu e nominalist. Mihaela Ursa: Tocmai aici stă puterea lui. Este un concept de resuscitare. Corin Braga: Atunci ajungem
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Liber. Evident, istoria oficială a filosofiei îl ignoră. Uneori îl citează vag, doar pentru a reține numele călugărilor radicali și de a recicla mișcarea într-un tablou al epocii intelectuale în care-i pus în rând cu alte sensibilități - realism, nominalism, occamism, averroism, tomism... Frații și Surorile Spiritului Liber desemnează un anumit număr de bărbați și de femei care propovăduiesc într-o relativă clandestinitate - este de înțeles... - vreme de patru secole: din secolul al XIII-lea de la Sfântul Bonaventura până în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o viață trăită fără a avea de dat socoteală nimănui altcuiva decât sieși. Cu aceste două excepții antice, uneori disimulate, ascunse, uitate - le sunt preferate mașinile de război platoniciene și aristoteliciene, numai bune pentru adâncirea albiei creștine - Montaigne împărtășește un nominalism radical. Or, nominalismul este una din componentele esențiale ale oricărui hedonism: când Ideile există, ele rezidă într-un Cer de unde ele amenință asemenea unor divinități ale răului. Lectura verticală a lunii transformă întotdeauna pământul într-o vale a plângerii, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fără a avea de dat socoteală nimănui altcuiva decât sieși. Cu aceste două excepții antice, uneori disimulate, ascunse, uitate - le sunt preferate mașinile de război platoniciene și aristoteliciene, numai bune pentru adâncirea albiei creștine - Montaigne împărtășește un nominalism radical. Or, nominalismul este una din componentele esențiale ale oricărui hedonism: când Ideile există, ele rezidă într-un Cer de unde ele amenință asemenea unor divinități ale răului. Lectura verticală a lunii transformă întotdeauna pământul într-o vale a plângerii, spre deosebire de perspectiva orizontală fastă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
inclusiv de teama glumelor de tot soiul, să adauge definiției sale: „și cu unghiile plate”... Felinarul lui Montaigne luminează lumea reală, realitatea fragmentată, diversă, multiplă, unduitoare, ea iluminează fluxul și descoperă fluviul ca adevăr al lunii. Dar niciodată Ideile... Acestui nominalism îi vom adăuga și încrederea absolută în natură; cinicilor și lui Montaigne le plac animalele și dau, fiecare cu bestiariul său, lecții oamenilor invitându-i să prefere calea imitării naturii în locul sirenelor culturii și ale artificiului. Peștele masturbator, șoricelul amator
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ele nu-s decât niște false ocazii dat fiind că sunt înscrise în Istorie, de a exploata slăbiciunea oamenilor de a te juca cu frica lor, cu angoasele lor, cu mizeria lor, atâta vreme cât sunt lipsite de repere și de certitudini. Nominalismul duce la război contra idealismelor, el acționează asemeni calului troian în istoria filosofiei oficiale... Definind adevărul ca pe un moment într-o mișcare, atrăgând atenția asupra fluxului care durează vreme îndelungată și nu în apogeul orbitor al clipei, Montaigne inventează
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
când, în Eseuri, sunt condamnați creștinii care distrug civilizațiile din Lumea Nouă, în 1492, constatăm și eroarea afirmației că Montaigne ar fi sceptic, că ar manifesta un anumit pyrrhonism, că merge în direcția unor confuzii al valorilor care anunță nihilismul. Nominalismul său de război nu-l împiedică să se bată pentru ideea sa despre adevăr. Știind, bineînțeles, că această idee va fi depășită mai târziu, cu trecerea timpului. Pentru că adevărul adevărurilor este timpul care trece. în această lume în care totul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Marie de Gournay, și biblioteca lui Montaigne calomniată, și colonialismul, și Eseurile, și libertinii erudiți, și religia, prima teză feministă, traducătoare, și materialismul, și medicina, melancolic, memoria sa, și moartea, moartea sa, moartea omului, și munca sa, și natura, și nominalismul, personaj decalat, și perspectivismul, și plăcerea și Platon, portretul său fizic, pretinsa lui calitate de nobil, și prietenia, primar, și procreația, și pulsiunea morții, rămășițele lui pământești, și realitatea, și redactarea Eseurilor, și regele, și relativismul, revendicarea sa de către libertini
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
respins - ideea că Autorul acestei lumi ar fi un „mare Înșelător” (deceptor potentissimus). Critici față de precaritatea poziției lui Blumenberg au fost numeroase, și Amos Funkenstein, printre alții, a demonstrat că filozofia lui Descartes n-ar fi fost conceptibilă fără influența nominalismului medieval tîrziu, mai precis a acelui nominalism care, după opinia lui Blumenberg, constituie ultima „recădere” a Occidentului În gnosticism. Pe lîngă acestea, Blumenberg uită cu desăvîrșire că ideile Reformei reprezintă confirmarea totală a doctrinei augustiniene a păcatului sexual originar și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi un „mare Înșelător” (deceptor potentissimus). Critici față de precaritatea poziției lui Blumenberg au fost numeroase, și Amos Funkenstein, printre alții, a demonstrat că filozofia lui Descartes n-ar fi fost conceptibilă fără influența nominalismului medieval tîrziu, mai precis a acelui nominalism care, după opinia lui Blumenberg, constituie ultima „recădere” a Occidentului În gnosticism. Pe lîngă acestea, Blumenberg uită cu desăvîrșire că ideile Reformei reprezintă confirmarea totală a doctrinei augustiniene a păcatului sexual originar și a predestinării, doctrină pe care, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
autorul recomandă ca entitățile să ia în considerare toate cheltuielile angajate Și tot ceea ce datorează (Colasse, 2005). Costul istoric este costul de origine evaluat, măsurat Și înregistrat la intrarea activelor Și crearea datoriilor, fiind consecința a două principii fundamentale: principiul nominalismului monetar Și principiul prudenței (Feleagă, Feleagă, 2007). Principiul nominalismului monetar ignoră fluctuațiile de valoare ale etalonului monetar Și solicită evaluarea bunurilor achiziționate cu titlu oneros la cost de achiziție, a bunurilor obținute din producție proprie la cost de producție, a
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
cheltuielile angajate Și tot ceea ce datorează (Colasse, 2005). Costul istoric este costul de origine evaluat, măsurat Și înregistrat la intrarea activelor Și crearea datoriilor, fiind consecința a două principii fundamentale: principiul nominalismului monetar Și principiul prudenței (Feleagă, Feleagă, 2007). Principiul nominalismului monetar ignoră fluctuațiile de valoare ale etalonului monetar Și solicită evaluarea bunurilor achiziționate cu titlu oneros la cost de achiziție, a bunurilor obținute din producție proprie la cost de producție, a creanțelor Și a datoriilor la valoarea nominală. Odată stabilit
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
legături și referințe simbolice. Fascinați de reușita individuală, ariviști și cinici, incapabili de sacrificii, necrezând în nimic decât în bani, și mai ales nu în Lege, expresie a voinței generale. O singură evanghelie: egoul. Egoiști buni la inimă. Sunt aceiași. "Nominalismul este calea regală a materialismului. La drept vorbind, este o cale care nu duce decât la sine" (Althusser). Inaptitudinea pentru punerea în ordine: ființe "conștiente de ambiguitatea realului", preferând spiritului de sistem eclectismul, acționând cu suplețe în situații neclare, eliberate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]