146 matches
-
secundă. Creștin, desigur, dar epicurian înainte de toate: adică îndrăgostit de libertatea sa de a gândi, de a scrie, de a citi. De a trăi. 20. Un iepure fără blană și oase. Montaigne evoluează cât se poate de liber în câmpul nominalist, așa cum o făcuseră toți antiplatonicienii în frunte cu Diogene cinicul și Aristip cirenaicul. Existența unui real ireal dincolo de real i se pare un lucru extravagant. Nici cel al Ideilor, nici Paradis, iată formula sa religioasă, și nici transcendență, lectură verticală
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să construim ceva? Cum să faci să nu trăiești închis în solipsismul mental, în autism intelectual? Cum să procedezi pentru a-ți lua locul tău în lume? Răspuns: ca ființă a limbajului. Ca individ care crede în puterea verbului. Montaigne nominalist știe că, cuvântul nu reprezintă altceva decât un mijloc, o tehnică pentru a comunica. Semnificatul evoluează separat de semnificant, dar cele două instanțe țin de aceeași lectură imanentă a lumii. Om al cuvântului și al oralității, al verbului și al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este vorba de a apăra adevărul trădat, uitat contrariat: nimic nu-l descumpănește mai mult ca minciuna. Pentru un sceptic care nu crede în nimic, hotărârea de a apăra cu înverșunare adevărul contra minciunii face cât o profesiune de credință nominalistă: anti-idealist, opus existenței unor entități universale dincolo de cuvânt, necredincios în materie de idei generale privitoare la existența autonomă necrezând în realitățile singulare, reducând cuvintele la o convenție utilă și necesară pentru a sparge singurătatea ontologică, Montaigne devansează filosofia contemporană preocupată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sa. Ei proslăvesc Unul și Eternitatea? Montaigne celebrează ceea ce e Divers, Multiplu, Spart în bucăți, Fragmentat, precum și Timpul prezent. Ei o fac cu ajutorul cărților? Montaigne argumentează cu viața sa. Ei gîndesc dar nu trăiesc? Montaigne gândește și trăiește. Idealiști contra nominaliști, confruntarea este mereu de actualitate. 24. Un hapax existențial. în această ordine de idei, convertirea hedonistă a lui Montaigne se revelează în lumina unui eveniment autobiografic. El părăsește lumea mondenă pentru a se întoarce la lumea din turnul său - cărțile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o pregătire pentru moarte, desigur, dar și mai ales, ca pe cel mai plăcut mod cu putință de a profita de viață. întreaga autobiografie decurge din acest episod rândurile care urmează povestirii acestui accident sunt fundamentale pentru întreprinderea Eseurilor. Ca nominalist desăvârșit, Montaigne propune o lectură a vieții și apoi o povestire a ei - iar pentru aceasta, el caută să se descifreze pe sine însuși și cu aceeași ocazie, să se și edifice... 25. Dietetica trupului. Ce descoperă Montaigne în cursul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde humor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal nu există, pentru că există doar realitatea pe care o denumește ea. Mai târziu, și pe baza aceluiași principiu, unii vor afirma că nici conceptul de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
urmare, fascismul nu mai este cel tradițional. Și atunci ce este? Tinerii din taberele fasciste, tinerii din SAM1, tinerii ce sechestrează persoane și pun bombe în trenuri se numesc și sunt numiți „fasciști”: dar este vorba despre o definiție pur nominalistă. Ei sunt întru totul identici cu majoritatea celor de o vârstă cu ei. Din punct de vedere cultural, psihologic, somatic, repet, nu există nimic care să-i distingă de aceștia. Ceea ce îi deosebește este o „hotărâre” abstractă și apriorică ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Părintele Rodano) complimente de-a dreptul jenante aduse onestității, curățeniei, înțelegerii sale etc. În acest articol, Rodano mă numește „clerical”. Adică violează codul minimului respect între persoane civilizate. Acuza cuiva că aș fi „clerical” este una dintre acele acuze pur nominaliste ce pot fi întoarse la nesfârșit. Limbajul blând, înțelegător, dar nu lipsit de severitatea necesară al lui Rodano este într-adevăr profund ecleziastic: discursul său este, cu adevărat, o predică. Italieni (deci și Natalia), eu vă îndemn: aveți grijă de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
eu vreau să menționez un lucru care, dacă Îmi amintesc bine, este precizat de Corin, Însă În alți termeni, prea greu vizibili, și anume că modernismul târziu și postmodernismul timpuriu oferă fiecare o soluție la criză, dar soluția lor este nominalistă. Împăcarea lor cu criza dezontologizării, a descentrărilor de toate felurile stă sub semnul nominalismului și presupune Încă o nostalgie, nutrită cu oricâtă luciditate, după sens și după monocentrism. Or, senzația mea este că, propunând anarhetipul, Corin merge mai departe, căutând
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a descentrărilor de toate felurile stă sub semnul nominalismului și presupune Încă o nostalgie, nutrită cu oricâtă luciditate, după sens și după monocentrism. Or, senzația mea este că, propunând anarhetipul, Corin merge mai departe, căutând o soluție dincolo de acest prag nominalist, În care rezolvarea crizei destructurării lumii și a omului care o locuiește nu mai păstrează nici un fel de nostalgii. Problema mea și limitele Înțelegerii mele apar În momentul În care, din câte precizează Corin, subhermeneutica pe care o propune nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aș opta pentru sacrificarea celei dintâi, Încercând să pledez astfel pentru statutul autoconstructiv al conținutului termenului). Nu știu cum vei face până la urmă, dar mă gândesc că ar fi binevenită precizarea asta, și anume că propunerea ta nu reprezintă o altă propunere nominalistă, ci depășește acest moment. Corin Braga: Impresia mea este că anarhetipul creează un cerc vicios, nu În sens peiorativ, ci În sensul unei perplexități constructive. Este Într-un fel celebrul paradox al mincinosului: nu poți să definești În termeni tari
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ori pulverizarea sensului spunând „Nimic nu mai este real”. Or, tu spui cu totul altceva decât nominalismul și altceva decât postmodernismul În sine. Pe această diferență, pe acel altceva cred că trebuie mers. Corin Braga: Da, termenul anarhetip nu e nominalist. Mihaela Ursa: Tocmai aici stă puterea lui. Este un concept de resuscitare. Corin Braga: Atunci ajungem la ceea ce spune Ștefan, și anume că, strategic vorbind, trebuie anunțat din start că anarhetipul se vrea dincolo. Iar noi cred că ne putem
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Genette, ci și acela al lui Paul Ricoeur, de fiecare dată provocînd o tensiune metodologică și conceptuală primenitoare. Ceea ce îl plasează pe Genette de la bun început pe picior de dezacord cu Goodman este însăși noțiunea de transcendență, respinsă de nominalistul anglo-saxon. Pentru Goodman, a citi Don Quijote al lui Cervantes sau a-l citi pe cel al lui Pierre Menard este același lucru. Genette, pe de altă parte, concepe o subtilă teorie a pluralității și diferenței chiar în înșelătoarea identitate, pe
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
impresia singulară pe care o receptăm din partea unui bolnav sau, mai exact spus, este simptomul clinic observat la bolnavul respectiv. Din acestea se va construi „structura alfabetică a bolii”. 2) Privirea clinică, sau observația, exercită asupra ființei bolnave o reducție nominalistă. Prin intermediul acesteia se extrage din câmpul observației clinice ceea ce este bolnav, alterat din punct de vedere patologic, în raport cu stările fiziologice ale normalului. Rezultatul va fi prezentat prin tabloul clinic care este expresia bolii și reprezintă o „configurație”, rezultat al unei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este prelungită de o alta, având același statut (de circulație externă exclusivă), Comparatisme et théorie de la littérature (1988), unde autorul propune insistent o reformă radicală a domeniului. Contraoferta sa presupune substituirea pozitivismului miop tradițional cu o orientare teoretofilă de nuanță nominalistă, abandonarea vânătorii de influențe în beneficiul identificării universaliilor, topoilor speculativi de mare circulație. Teoreticianul pledează pentru un ecumenism apt să răstoarne sensul polarității frustrante central/periferic și să transforme cultura într-o piață de valori cu liberă circulație în toate
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Un principiu al tensiunii polare ordonează matca originară astfel încât antinomiile de bază ale structurii lexicale portante opun periodic în cursul istoriei literaturilor sacrul și profanul, scrisul și oralitatea, autonomia și heteronomia ș.a.m.d. Opțiunile fundamentale ale lui M. sunt nominaliste, literale și culturale. Mai exact, autorul se ocupă exclusiv de realitatea termenilor care acoperă sfera literaturii, demonstrează că literalitatea predetermină originar literaritatea și insistă emfatic asupra legăturii genetice dintre literatură și cultură: aceasta din urmă impunându-se drept valoare primordială
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ca repere ale unei „formări umaniste”, se schimbă oare ceva în destinația tristei noastre derive? Analfabeți la capitolul liturghie, ideologii știu să debiteze sloganuri, și nu stări de spirit. Seducția ambiguitățiitc "Seducția ambiguității" Poate că totul a început cu relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în opera lui Husserl fără a înțelege o boabă din fenomenologia donației, recapitulată duminical în fiecare Euharistie. Compătimesc aici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ispita formalizării logico-matematice a întregii experiențe umane. Atunci, voința de sistem a început să împietrească sapiența filozofilor. „Centrul” nu mai este un miez, pentru că lumea devine o suprafață. Cerul a dispărut în numele unei noi cosmologii. Cuvântul a sărăcit, în urma revoluției nominaliste. Patosul fierbinte al vieții trebuia „obiectivat” în limitele reprezentării logicii deductive. Drept urmare, și istoria trebuia să-și piardă coerența narativă, devenind pură cronologie. Era nevoie deci de o intervenție. Eseul și generozitatea diletantătc "Eseul și generozitatea diletantă" Emanciparea subiectivității auctoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a permis nașterea științei moderne și, în cele din urmă, reacția ateismului ideologic împotriva tradiției creștine 1. La fel de puțin discutată este genealogia „teologiei seculare” care a condus la fetișizarea științei naturale în secolul al XVII-lea. Putem vedea în voluntarismul nominalist premisele spirituale ale „morții lui Dumnezeu”? Firește, Gott ist todt! Gott bleibt todt! rămâne, de la Nietzsche încoace, un model greu de ignorat în interpretarea modernității 2, dar această proclamație trebuie corect înțeleasă în termeni istorici. Cititorul rămâne cu impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
participant la simpozioane sau congrese, ca moderator la mese rotunde sau coeditor al unor antologii critice consacrate problemei. Sinteza lui C. asupra modernității împlinește două dintre tendințele definitorii ale producției sale de anatomist și de istoric al formelor culturale: înclinarea nominalistă și, paralel, un perspectivism deschis către presiunile contextuale - în sens larg ideologice - exercitate asupra creației în diferite epoci. În ultima variantă, incluzând toate cele cinci chipuri, cartea pune ordine într-un domeniu unde pare a se fi înstăpânit babilonia (adică
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
a exalta prin aceasta o nivelare egalitaristă arbitrară. În operele lui Grotius și Hobbes, ideea de proprietate dobândește accente net juridice, justificând un voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație epistemologică generală, confirmată de succesul nominaliștilor. În cunoscutul său eseu sociologic despre nașterea modernității, Louis Dumont afirma, între altele, că revoluția nominalistă a fost promotoarea de facto a individualismului civic european 1. La rândul său, John Milbank indică consecințele profunde ale „revoluției” lui Duns Scotus (1265-1308
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
proprietate dobândește accente net juridice, justificând un voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație epistemologică generală, confirmată de succesul nominaliștilor. În cunoscutul său eseu sociologic despre nașterea modernității, Louis Dumont afirma, între altele, că revoluția nominalistă a fost promotoarea de facto a individualismului civic european 1. La rândul său, John Milbank indică consecințele profunde ale „revoluției” lui Duns Scotus (1265-1308) pentru discuția metafizică a relației lui Dumnezeu cu natura creată (definită ca potentia ordinata, deci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se trag din istoria greco-latină a gândirii științifice și filosofice, mai precis din operele presocratice, de la sofism la scepticism sau pyrronism, cum ar fi Topicele și Retorica lui Aristotel sau textele lui Cicero, și mai ales tradiția platoniciană. Scrierile marilor nominaliști medievali, de la Abelard la Guillaume d'Ockam, pun bazele unei epistemologii teologice, ca apoi Montaigne, Bacon, Giambatista Vico, Locke, Condillac să fie martorii dezvoltării epistemologiei constructiviste în secolele următore. Se pot evoca momentele "moderne" ale epistemologiei constructiviste, cu principalul protagonist
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
care postulează existența unor suprastructuri, certitudini, esențe, realități independente de și în afara indivizilor și totuși reproduse de aceștia; identitatea apare ca existență în sine, ca realitate apriorică, ca structură. 8 O poziție ce ar putea fi denumită fie non-realistă, fie nominalistă sau chiar individualistă, cunoscută în mod curent în teoriile sociale ale identității sub denumirea generică de constructivism și care postulează că existența sau realitatea este produsă de conștiințele individuale; identitatea apare ca produs al sinelui, ca reprezentare independentă existentă în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mișcătoare ale nepăsării sau urii, de a rămâne înfipt ca un țăruș de oțel în miezul certitudinilor. Dar după cutremur, cutreierat și hăituit de spaime, savantul și-a vândut cărțile: De imitatio Christi, Utopia lui Morus, pe Duns Scott și nominaliștii arabi, eseurile lui Montaigne, Divanul lui Cantemir, și multe altele. Într-o noapte însă, bântuit de muzica unei idei, întinde mâna într-un raft, după o carte. Atunci golul s-a prăbușit peste el ca un zid uriaș, izbit de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]