450 matches
-
curriculumului”, pe care o auzim adesea; corectă ar fi expresia curriculi elementa, dar aceasta ar face și mai dificilă decriptarea semantică de către un învățător oarecare sau profesor, să zicem, de fizică). La plural, năstrușnicul cuvânt latin ia forma curricula - la nominativ, acuzativ și vocativ; ceea ce ne obligă să observăm că vorba „curriculumuri”, des folosită și ea, este cât se poate de nefericită. La genitiv plural, curriculum ia forma curriculÄrum. Prin urmare, când vorbim sau scriem despre componentele mai multor curricóla ar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Crezul nu pot rămâne niște texte colbăite, așteptând pe rafturile bibliotecilor ca un interpret deștept să le descopere noima. Rostirea Crezului plasează Numele lui Hristos - „mai presus de orice nume” (Flp. 2,9) - în cazul vocativ, iar nu acuzativ sau nominativ. Cu greu poate fi trasată limita între dimensiunea narativă și aspectul liturgic al Crezului. Nu este ușor să decidem dacă Crezul este o povestire sau o rugăciune. În orice caz, mărturia Scripturilor și a Crezului apostolic presupune mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apoi de Ioan Eriugena și Duns Scotul, socoteau la rândul lor că Întruparea Logosului divin s-ar fi putut petrece independent de drama căderii adamice. Fiecare corp subiectiv datorează Vieții transcendentale puterea nucleară de individuare (recursul oricărui gest la un nominativ „eu” și un acuzativ „mine”, după analiza făcută de Maine de Biran afirmației je peux). Unitatea lumii este filtrată transcendental în acest trup invizibil, gazdă a tuturor percepțiilor, văl invizibil care înmănunchează suma de puteri elementare ale corpului organic. De
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Irina; istorie; iubit; început; însemnat; Jan; Jasmina; joc; Leon; listă; Lișcă; Lorena; Luca; lume; mail; mama; Manuela; Marcel; mare; marinar; Marius; mașină; măreț; meu; Mihaela; mîndrie; morgă; name; naștere; natal; Natalia; necesar; necesitate; necunoscut; neîncredere; nemaiîntîlnit; Nicolae; Nicolas; noblețe; nominal; nominativ; nou; nou născut; nu este; nume de familie; numerar; numire; oameni; obiecte; obișnuință; Olea; Olesea; onoare; origine; pașaport; Paul; părinți; pecete; personalități; Petrică; pix; poet; pompos; povară; prestanță; prezentare; prieten; prietenie; pronume; pseudonim; rar; Răzvan; a recunoaște; renumit; rețetă; rezonanță
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
deși textul chirilic original era corect: f¨pnikΣlé¨l. Din neatenție și în absența oricărui fel de confruntări, colegii clujeni au crezut că au de-a face cu două substantive, unul feminin în vocativ (furnico) și al doilea masculin, la nominativ (leul), pe care, la transcriere, le-au separat prin virgulă! 120 În reputata serie Bible d'Aléxandrie, publicată la Editions du Cerf din Paris de aproape trei decenii sub direcția Margueritei Harl, volumul dedicat Cărții Iov nu a fost încă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stea la persoana a III-a singular (uneori, când subiectiva e introdusă prin câți sau cari în limba veche -, verbul din regentă stă la persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui îi place această piesă o mai poate vedea peste două zile.). Autoarea ajunge la concluzia că „din punct de vedere formal, gramatical, subiectul și predicatul se domină, așadar, reciproc, cu alte
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect și predicat numai dacă verbul distribuit are capacitatea de a se combina cu un nume în nominativ (altfel, avem propoziții fără subiect). În consecință, paralelismul dintre relația subiect predicat și relația substantiv atribut adjectival nu se poate susține, pentru că, deși acordul se realizează de la subiect spre predicat, predicatul impune și el o restricție formală subiectului, pe când atributul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem vecini. Ce, mă, n-ai dormit ieri? Unde-i lupul, moș Mihai? Ei, jupâneasă dragă, asta nu pot
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
arde focul în cămin. Eminescu, o. I 42. Domnu ... se plimbă încet, cu mâinile la spate, singur și trist. Sadoveanu, o. III 50.” Substantivul sau pronumele desemnând obiectul a cărui stare se exprimă prin numele predicativ circumstanțial poate sta în nominativ [= subiect] sau în acuzativ [= complement direct]. Subiect: Și cumătra Ioana o asculta evlavioasă. Mă culcam trist în casa pustie. Complement direct: Legumele le mâncam fierte [crude etc.] L-am lăsat [l am găsit] viu [rănit, mort]. Numele predicativ circumstanțial exprimat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
regulă enunțul propriu-zis al propoziției”. În manualele de gramatică uzuală a limbii latine, acest fenomen este considerat ca o determinare adverbială exprimată printr-un adjectiv ca atare(nu prin schimbarea categoriei gramaticale). În limba română, atributul predicativ stă fie în nominativ, fie în acuzativ obiect direct - ca și în latină: Când ochii tăi încă mari se uită dulci și galeși mă pierd. De n-ați spune cu dreptate,să vă vedem măritate. Sub raportul lexico-morfologic, atributul predicativ poate fi - ca și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că ,,poate fi definită ca fiind realizabilă printr-un nominativ subordonat ocurent într-o structură derivată”. Structurile derivate conținând predicatul suplimentar provin din structuri primare cu organizare internă diferită, și anume, din enunțuri cu raport de coordonare [ luna strălucește pe cer și (luna) este blândă și clară => luna strălucește pe
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cer blândă și clară] sau din enunțuri cu raporturi de subordonare [Ion crede că eu sunt inginer => Ion mă crede inginer]. La clasa de substituție a predicatului suplimentar Valeria Guțu Romalo notează substantive și pronume nu numai „fără prepoziție (în nominativ)” ca în s-a întors doctorița, ci și cu prepozițiile ca, drept, în, fără, printre etc. ca în vă credeam în vacanță; adjective fără prepoziție (se privesc nedumerite) sau - în vorbirea populară - cu prepozițiile (îl știe de viclean); verb la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subordonatei (Profesorii îl consideră / îl cred inteligent., Părinții îl vor / îl doresc medic.). „Complementul predicativ al obiectului, funcție cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ, reprezintă o clasă de substituție având ca termen prototipic substantivul neprepozițional cu o formă de nominativ - acuzativ, iar ca relație sintagmatică specifică, o relație obligatoriu ternară, implicând verbul - centru și un complement (de cele mai multe ori, direct, mai rar, indirect)”. Complementul predicativ al obiectului este cerut matricial de o subclasă de verbe trivalente, reprezentată prin verbe ca
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
formă elevată de gândire transversală, capabilă să-și inventeze motive pentru a se îndoi de ceea ce este evident, de a merge la rădăcini și de a aspira la întreg. Atunci se impune întrebarea: este posibilă o filozofie a tehnicii la nominativ? Se poate face din tehnică o problemă filozofică fundamentală care ne invită să reflectăm la ceea ce aceasta, cu transformările pe care le-a provocat, înseamnă pentru om și pentru autoreprezentarea sa culturală? Toți suntem familiarizați cu variata gamă de obiecte
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
asupra acestei întrebări: restabilirea științelor și artelor a contribuit la rafinarea moravurilor?) pe care Rousseau l-a prezentat în 1750 ca răspuns la întrebarea scoasă la concurs de Academia din Dijon. Este un exemplu elevat de filozofie a tehnicii la nominativ. Dar, chiar și fără a ne întoarce atât de mult în timp, este de ajuns să privim la expresiile majore ale filozofiei tehnicii în secolul XX: chiar și ele au avut acest caracter fundamental. Dacă ne gândim la considerațiile lui
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de interpretarea acestei schimbări, astfel încât aceasta să nu ducă la o lume fără de noi, la un regnum hominis lipsită de suveranul său. Inițierea unei astfel de interpretări este una dintre sarcinile cele mai urgente ale unei filozofii a tehnicii la nominativ. Capitolul 16 Nihilismul în Italia Omul obișnuit rătăcește în întuneric, filozoful se înșală la lumina soarelui. Dintr-o serie de motive pe care nu este posibil să le examinăm aici, cultura filozofică italiană a fost deosebit de sensibilă la captarea manifestărilor
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gândire) sau, în alte situații, elevii fiind solicitați să realizeze copieri ortografice cu sarcini lacunar formulate): cuvinte scrise incomplet în ceea ce privește forma de singular sau plural, articolul hotărât, acordul substantiv-adjectiv sau subiect predicat, cuvinte scrise cu forma din dicționar (substantivele la nominativ, nearticulat, verbele la infinitiv etc.) care trebuie transpuse în forma cerută de context, pentru ca în clasa a IV-a să se ajungă la explicațiile logice ale componenților verbali din ortograme date, în raport cu noțiunile gramaticale cunoscute de elevi. f) Un alt
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
savanți, dar este de dorit să le selecționeze cu prudență pe cele incluse În ediția sa. Numele filologilor se dau după abrevierile sem nalate În notae. Dacă ajunge să fie citat un nume nou, se folosește În forma latinească, la nominativ, numai pentru filologii care sînt numiți În mod obișnuit așa (e.g., Victorius, și nu Vettori, Camerarius, și nu Kammer meister, Perizonius, și nu Voorbroek), dar se scrie Bentley, Haupt, și nu Bentleius, Hauptius. Se declină Însă În formă latinească numele
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de insuficiență mentală, adică la starea de "imbecilitate" (la ambele sexe). "Imbecilul", prin urmare, era la început o persoană care nu purta baston, un im-baculum, un om "fără baston". Iată seria derivatelor: imbaculum > imbecillum (la acuzativ) > imbecillus sau imbecillis (la nominativ) > "imbecil". †††††† Profetul Mahomed a impus spălatul pe corp, spălatul pe dinți și folosirea parfumurilor. După Cecilia Caragea, op.cit. (v. Biblografia). ** Moda din anii '70-'80 era de fapt o revenire la moda din prima jumătate a secolului XIX. În tabloul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fără adăugarea unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor sufixe specializate sau nespecializate (Arvăteasca, Drăghioaia, Baranca, Voineasa, Ilioara, Arnăuți, Văcăroi, Moțăței, Văcușari, Mîrșani, Dicuțari, Bădești) ori prin determinanți în nominativ, în genitiv sau în acuzativ, care exprimă posesiunea, apartenența sau alte relații sociale (Pădu rea Gigîrtu, Hanu Despinii, Bîrîca lu Ivan, Fîntîna Ivantiștilor, Vîlceaua lu Sandu, Ulița de la Nae). Formarea antroponimelor de la toponime se realizează pe baza unui singur model
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
german got. - gotic gr. - grec i.e. - indoeuropean ind. - indian irl. - irlandez isl. - islandez it. - italian înv. - învechit lat. - latin let. - leton lit. - lituanian lusj. - lusaciana de jos luss. - lusaciana de sus m. - masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație nom. - nominativ nord. - nordic pers. - persan pol. - polon pop. - popular port. - portughez pref. - prefix prep. - prepoziție prus. - prusian răd. - rădăcină reg. - regional rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav sp. - spaniol subst. - substantiv sued. - suedez
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sintagmă a celui de al doilea termen, care semantic era subiectul posesor, s-a ajuns ca formele subordonate de obiect posedat, Zeus și Jovis, să preia sensul întregii sintagme, cel de stăpân absolut al pământului, și să devină formă de nominativ. Italiana continuă, cu aceeași valoare absolută, pe Giove, formă de vocativ. A existat și zeificarea directă, nemijlocită sintagmatic, a obiectelor sau lucrurilor. Astfel, în antichitatea greacă γη,γα, γαια (pământul, solul, lumea, țară, stăpânire etc.) era concomitent Γη, dor. Γα
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scris. Acest contrast traduce diferența dintre registre în ceea ce privește "planificarea lingvistică" a enunțului. În limba vorbită, locutorul optează pentru cea mai comodă formă a relativului, cea care nu pune probleme de acord în gen și număr. Dintre formele la caz direct, nominativul ocupă locul privilegiat, ceea ce corespunde accesibilității marcate a poziției sintactice de subiect (v. infra, 3.1). 2.4.1. Concurența dintre care și ce Distribuția lui care și ce în relativele cu antecedent depinde și de natura semantică a antecedentului
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
construcție din corpusul de 359 de relative în care am testat ierarhia accesibilității, am introdus în plus funcțiile atribut și apoziție. Antecedentul apoziție este destul de bine reprezentat în tiparul RIS. În plus, având în vedere că apoziția este nume în nominativ în toate construcțiile din corpus, procentul obținut ar putea fi adăugat categoriei S(ubiect), pentru că, din perspectiva procesării, apoziția în nominativ este la fel de accesibilă ca și subiectul. Adaosul procentelor respective la categoria SS nu modifică rezultatul final, aceasta rămânând oricum
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
Antecedentul apoziție este destul de bine reprezentat în tiparul RIS. În plus, având în vedere că apoziția este nume în nominativ în toate construcțiile din corpus, procentul obținut ar putea fi adăugat categoriei S(ubiect), pentru că, din perspectiva procesării, apoziția în nominativ este la fel de accesibilă ca și subiectul. Adaosul procentelor respective la categoria SS nu modifică rezultatul final, aceasta rămânând oricum a doua opțiune în procesarea joncțiunii relative. Rezultatele sunt cuprinse în Tabelul 4. Rezultatele noastre confirmă ipoteza ierarhiei organizate după principiul
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]