450 matches
-
naj-": "bliži" „mai apropiat” > "najbliži" „cel mai apropiat”. Sunt posibile trei construcții cu grupul de termeni dintre care se distinge unul prin atributul adjectival la superlativ: Dăm mai jos ca exemplu declinarea unuia dintre tipurile de adjective regulate: Observații: La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Pronumele de politețe este "Vi", scris de obicei cu inițială majusculă. Formele accentuate se folosesc: La instrumental, persoana
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
de la: Pe lângă cele simple (exemplele de mai sus) se mai formează adverbe și prin compunere: Adverbele de mod, de cantitate și unele de timp și de loc au grade de comparație. Comparativul de superioritate are forma comparativului adjectivelor corespunzătoare la nominativ neutru singular, iar superlativul relativ de superioritate se formează cu același prefix. Exemplu: "brzo" „repede” > "brže" „mai repede” > "najbže" „cel mai repede”. Câteva adverbe au drept comparativ alt cuvânt: "mnogo" „mult” - "više" „mai mult”, "malo" „puțin” - "manje", "loše = zlo" „rău
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
și eu” (subiect exprimat și prin pronume). Cu predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul „a exista” folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ, dacă este o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex. "Ja jesam vještac" „Eu chiar sunt vrăjitor”), ci și la alt caz. Cu verbul copulativ "biti" poate fi
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ, dacă este o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex. "Ja jesam vještac" „Eu chiar sunt vrăjitor”), ci și la alt caz. Cu verbul copulativ "biti" poate fi: Cu alte verbe copulative, de exemplu "postati" „a deveni”, numele predicativ poate fi la instrumental fără prepoziție: "Zidovi su postajali sve
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
iar la formele verbale la care se folosește participiul activ, acordul se face și în gen: "Gazdarica je ustala" „Stăpâna casei s-a sculat”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativă cu pronume demonstrativ ca subiect, care rămâne invariabil, la neutru nominativ singular, și predicatul nominal cu verbul copulativ "biti": "Ovo je moj drug" „Acesta e colegul/tovarășul meu”, "No, to bi bila lijepa parada!" „Ei, asta ar fi o paradă frumoasă!”. Complementul direct este în general la acuzativ, ca în română
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
a ceea ce numește complementul: "Čovjek ima snage onoliko koliko mora imati snage da bi izdržao do svojega kraja" „Omul are atâta putere, câtă putere trebuie să aibă ca să reziste până la sfârșitul său”. Complementul indirect poate fi la diferite cazuri, în afara nominativului și vocativului, în funcție de regimul verbului regent: În privința complementului circumstanțial de loc exprimat prin substantiv sau pronume, este de menționat folosirea cazurilor acuzativ și locativ. Primul se folosește cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc, al doilea - cu verbe care
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
secretul’: acceptat, și am început deîndată în țară, cu toate cheltuielile plătite, vorbeam fără să-mi pun deloc cercetarea brevetelor germane ca să refer asupra industriei probleme de gramatică, punând precum și a rapoartelor tehnice petrochimice Indoneziene în curs toate substantivele la nominativ și către armata de ocupație aliată de dezvoltate verbele la infinitiv. Turuiam, și spre (FIAT, BIOS și CIOS) care se ND: De unde și până unde mulțumirea lor, cu încetul îmi găseau la Munchen, Frankfurt/M și vorbeai o germană șvăbească
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
a păstrat foarte multe particularități gramaticale ale limbilor germanice mai vechi și se aseamănă cu norvegiana veche din perioada anterioară simplificărilor flexionare, asta datorită izolării sale față de țările scandinave. Islandeza modernă încă este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
i)jekaviană este în general comună standardelor muntenegrean și croat, dar cel muntenegrean normează grupul ije (pronunțat în două silabe) și în alte cuvinte decât cele în care este normat în croată. Exemple: Căderea consoanei /l/ la sfarsitul formei de nominativ singular a substantivelor masculine după /o/ este comună cu standardul sârbesc: "șo" ( "șo", "sol") „sare”. În unele graiuri, grupul vocalic "ao", prezent, de exemplu, la sfârșitul formei de masculin singular a participiului activ al verbelor, se reduce la "a", iar
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
considerate numai cele de mai sus. În limbile sârbă și croată, adjectivele demonstrative au aceleași forme ca și pronumele corespunzătoare, indicând trei grade de apropiere/depărtare. Formele lor sunt: Aceste adjective se declină ca adjectivele nepronominale, având, în afară de forma de nominativ (cea de mai sus), încă cinci forme cazuale. Gradele de apropiere/depărtare se pot ilustra cu următoarele exemple: Pe lângă aceste adjective demonstrative, în sârbă și croată mai sunt și altele, care nu au corespondente analoge în română: Mai există și
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
pentru pronume. Acestea se realizează cu prepoziții și ordinea cuvintelor. Există două articole: "la" (cel/cei/..ul) și "un" (un/o). Persoană a treia pronume reflexiv (el însuși, ea însăși) și posesivul reflexiv este "se". În LFN nu există cazuri (nominativ, genitiv, acuzativ...) iar pronumele devin posesive punându-le în fața substantivului posedat. "Pisică mea" poate fi exprimat că "me gato" sau "la gato de me." Nu există gen: "la fema, la om, la fia," si " la fio" (femeia, bărbatul, fata, băiatul
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
dintr-o coroană liberă și una sau mai multe rădăcini implantate în regiunea alveolara a oaselor maxilare (maxilar și mandibulă), și destinat îndeosebi la tăierea, la zdrobirea și la măcinarea alimentelor. Cuvântul românesc dinte este moștenit din limba latină: "dens" (nominativ), "dentis" (genitiv), iar la acuzativ: "dentem", având același sens ca și în limba română. În latină, provine din rădăcina indoeuropeană comună (reconstruită) "°d-", "°ed", "°denk" sau "°dent" („"a mușca"”, „"a mesteca"”), de unde au ieșit, între altele, cuvintele "όδούς" (odous), plural
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]
-
ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci 18 cazuri împreună cu nominativul, care are desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga nu numai la rădăcini, ci și după alte sufixe, cum sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile sunt unul din mijloacele de
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
a trimite înainte, a descărca”), numită și de către gramaticienii timpurii, în fonologia sanscrită (""), este numele unui sunet, , scris în felul următor: este un alofon al fonemelor și în pauza de la sfârșitul unui enunț). Din moment ce este un sufix flexionar comun (la nominativ singular, persoana a II-a singular, etc.), visarga apare frecvent în textele sanscrite. În ordinea tradițională a sunetelor sanscrite, visarga împreună cu anusvăra apare între vocale și consoane oclusive. Pronunția exactă a visarga în textele vedice poate varia între diferitele Śăkhă
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
interpunere de alte foneme: "om - oameni", "roată - roți", "fată - fete", "steag - steaguri", "pijama - pijamale". În multe limbi substantivele își modifică forma după caz, marcînd astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
caz, marcînd astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de vocativ.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
-bună ziua!; Rumanio-România; Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto 1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil. 2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil. 2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul și acuzativul în același fel
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
posesive se formează adăugând a la acestea. Se declină ca și substantivele. 6. Verbele nu se modifică în funcție de număr sau persoană. 7. Adverbele derivate se formează adăugând e la rădăcină; gradele de comparație ca la adjective. 8. Toate prepozițiile cer nominativul, cu excepția cazurilor în care se indică o schimbare de direcție sau de stare. 9. Cuvintele se citesc cum se scriu. 10. Accentul cade pe penultima silabă. 11. Cuvintele compuse se formează prin simpla juxtapunere a rădăcinilor (cuvântul principal fiind pus
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
majoritatea limbilor le-au preluat din aceeași sursă, rămân neschimbate, adaptându-se doar ortografic, la nevoie. Derivatele se vor forma de la rădăcină pe baza regulilor gramaticii esperanto. 16. Literele a din articolul hotărât, și o de la sfârșitul substantivelor în singular nominativ pot fi înlocuite prin apostrof. În esperanto, derivarea ocupă un loc foarte important în formarea vocabularului. Limba esperanto este dotată cu mai multe afixe (sufixe și prefixe), care fac crearea de cuvinte noi foarte ușoară. Multe cuvinte care în majoritatea
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
reflexive, cel de reciprocitate și cele posesive), cuvinte care pot fi pronume sau adjective (majoritatea celor demonstrative și a celor interogative, o parte din cele relative, nehotărâte și generale) și unele cuvinte care pot fi numai adjective pronominale. Formele de nominativ și de acuzativ ale pronumelui personal sunt: Ca în română, există pronume pentru două grade diferite de adresare politicoasă: pronumele "maga" (la plural "maguk"), de la rădăcina "mag", corespunde aproximativ cu "dumneata", dar este mai frecvent folosit decât corespondentul românesc, deci
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
frecvent folosit decât corespondentul românesc, deci poate fi echivalat și cu „dumneavoastră”. Gradul superior de politețe este exprimat cu pronumele "ön" (plural "önök") „dumneavoastră”. Ca în limba română, persoana verbului este exprimată de desinența acestuia, de aceea pronumele personal la nominativ se folosește împreună cu verbul numai dacă se scoate în evidență persoana: "Beszéltem az igazgatóval." „Am vorbit cu directorul” - "Én beszéltem az igazgatóval." „Eu am vorbit cu directorul”. Numai pronumele personale de persoana a treia formează acuzativul ca substantivele, celelalte având
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
formează acuzativul ca substantivele, celelalte având forme neregulate. Celelalte cazuri ale pronumelor de politețe se formează ca cele ale substantivelor, aceste pronume având toate cazurile pe care le au substantivele. Însă aceleași cazuri ale celorlalte pronume nu se formează de la nominativ + o desinență cazuală, ci se folosesc desinențele, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Acestor forme le lipsesc cazurile translativ-factitiv, terminativ, formativ și esiv-formal: Forma de nominativ a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
substantivele. Însă aceleași cazuri ale celorlalte pronume nu se formează de la nominativ + o desinență cazuală, ci se folosesc desinențele, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Acestor forme le lipsesc cazurile translativ-factitiv, terminativ, formativ și esiv-formal: Forma de nominativ a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale din tabelul de mai sus, de aceeași persoană, pentru a întări persoana: Tehozzád jöttem" „La tine am venit”, Őtőle jövök" „De la el/ea vin” În acest caz, forma de
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale din tabelul de mai sus, de aceeași persoană, pentru a întări persoana: Tehozzád jöttem" „La tine am venit”, Őtőle jövök" „De la el/ea vin” În acest caz, forma de nominativ de persoana a treia plural se reduce la " ő": "Őtőlük jövök" „De la ei/ele vin”. Pronumele personale corespund și adjectivelor posesive din română, exprimând posesorul cu forma de nominativ, dar sunt folosite cu această funcție numai dacă se accentuează persoana
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]