56 matches
-
fapte ori evenimente. (Este ceea ce, în mod obișnuit, numim interpretare.) 3. Indiferent dacă teoria a fost elaborată reflexiv (doar pe baza unor minime date factuale) și anterior cercetării propriu-zise, cvasisimultan cu cercetarea (emergență) sau în urma efectuării acesteia, sociologii de orientare nomotetică se străduiesc să descopere legi și regularități generale, încercând extrapolări. Un exemplu elocvent de elaborare nomotetică este inferența de la eșantion la populație. Cei de orientare idiografică mizează pe unicitatea și irepetabilitatea faptelor, fenomenelor și evenimentelor social-istorice. (Nu întâmplător istoriografia este
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
elaborată reflexiv (doar pe baza unor minime date factuale) și anterior cercetării propriu-zise, cvasisimultan cu cercetarea (emergență) sau în urma efectuării acesteia, sociologii de orientare nomotetică se străduiesc să descopere legi și regularități generale, încercând extrapolări. Un exemplu elocvent de elaborare nomotetică este inferența de la eșantion la populație. Cei de orientare idiografică mizează pe unicitatea și irepetabilitatea faptelor, fenomenelor și evenimentelor social-istorice. (Nu întâmplător istoriografia este invocată mereu ca disciplină idiografică.) Tensiunea nomotetic-idiografic, care se suprapune în foarte mare măsură cu ceea ce
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în special în cazul interviului de grup), iar celălalt având ca sarcină înregistrarea reacțiilor verbale și de altă natură ale subiecților. 10. Sintetic vorbind, ancheta face parte din cadrul procedurilor care, în sens larg, poartă numele de cantitative, ținând de modelul nomotetic de abordare a realității, în vreme ce interviul este o metodă calitativă, fiind agreat ca metodă de investigație de sociologii de orientare comprehensiv-interpretativistă. Lucrul este evident relativ la fiecare moment al desfășurării cercetării cu aceste metode, începând cu construcția instrumentului de cercetare și
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Dar este mai mult decât atât. Validitatea de construct înseamnă și cum este validată, printr-o cercetare, o ipoteză, o teorie care stă în spatele conceptului și cum rezultatele obținute se înscriu într-un context teoretic mai larg (rețeaua de constructe nomotetice implicate). De aceea, ea presupune și (meta)analiza datelor obținute de diverși cercetători, cu diverse metode, în conformitate cu principiul „triangulației”, la care ne-am referit deja (în finalul capitolului despre specificul anchetei în context metodologic). Există un consens în rândul specialiștilor
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
implicați factorii psihologici, curativi și de profilaxie, definesc direcțiile majore de dezvoltare ale psihologiei clinice. Așadar, psihologia este "clinică" nu fiindcă se face în "clinică" (spital/policlinică), ci fiindcă se ocupă de factorii de sănătate și boală, într-o abordare nomotetică sau ideografică, indiferent de contextul în care sunt investigați (ex. Spitale/clinici, școli, companii, cabinete individuale etc.). Originea termenului de "clinic" se găsește în limba greacă "klinein/klinikos", unde se referă la "pat" sau la "a se întinde", ceea ce sugerează
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cît și în cele particulare. Cu toate acestea, compromisul lui Weber va fi din nou disecat. Hempel (1965) a arătat că nu este nici o diferență între tipurile ideale weberiene și legile cauzale ale abordării nomotetic-deductive a legii acoperitoare. O perspectivă nomotetică (sau nomologică) este o abordare în care analistul extrapolează legile generale pe baza regularităților empirice și a evenimentelor particulare (vezi cap. 3). Aceste legi acoperitoare sînt în schimb testate prin deducerea de ipoteze și confruntarea lor cu alte evenimente, comparabile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ei, ale relației educație-autoeducație. Și deși sunt de categorii diferite, constatăm că paradigmele propriu-zise ale științei educației susțin pe cele ale practicii ei, clarifică fondul conceptual, științific, explică contextul teoretic, epistemologic și devin modalități generale de abordare (ca expresie a nomoteticului, a generalului). După cum cele ale practicii educației oferă, prin cercetări inductive, analize prioritar calitative ale faptelor și actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prin cercetări inductive, analize prioritar calitative ale faptelor și actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică a ei, este necesar să sintetizăm câteva dintre notele sale esențiale, operație realizată anterior
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mental de căutare a particularităților schimbării, a tranziției de la o paradigmă nouă la alta în practica educației nu au evidențiat însă decât o cercetare asupra evoluției procesului schimbării, cu particularitățile specifice, cu trecerea de la idiografic (particular, fapte semnificative, acțiuni), la nomotetic (general, paradigme, metateorie). Ele ne-au evidențiat un aspect relevant: dacă analiza dificultăților care stau în fața eficienței și eficacității practicii educației nu este urmărită în timp, în contexte reale, variate și nu este însoțită de reflecții critice, nu pot fi
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sau neintenționat, observabil sau neobservabil, situații și evenimente inopinate, interese particulare manifeste, atitudini și credințe vehiculate în școală) la un curriculum rațional, explicit, proiectat, adaptat realului și progresului formării educaților. Combinarea a diferitelor tipuri de curriculum. • Afirmarea relației între general (nomotetic) și particular (idiografic), între obiectiv și interpretativ, cu îmbinarea lor ca alternative în învățare și evaluare. • Respectarea relației cantitativ-calitativ în propunerea conținutului, a metodelor, a criteriilor de evaluare, a proceselor (accent pe semnificație și nu pe volum, pe învățare critică
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
interpretărilor datorită dinamicii fenomenelor, • asupra posibilității limitării la reflecții (ca etapă pregătitoare a cercetării propriu-zise) privind fenomenele studiate iar nu formularea de concluzii certe (ceea ce denotă relativism), • asupra trecerii de la subiectiv la obiectiv, de la idiografic (particular, fapt, caz, situație) la nomotetic (general, normativ). Constatăm că abordările în favoarea cercetării de tip pozitivist încă cedează cu dificultate în fața necesității de a găsi specificul științific al cercetării pedagogice, ca fiind de esență socioumană și predominant calitativă, iar pedagogia neputând fi decât o știință quasi-experimentală
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
profesionalismului. 9.2. Ce fel de cercetare pedagogică poate realiza educatorul practician? 9.2.1. De la cercetarea-acțiune la acțiunea-cercetare Tot mai mult încep să se afirme argumentele, după anii '90, în favoarea paradigmei priorității cercetării calitative față de cea cantitativă, experimentală, pozitivistă, nomotetică (Paquay, 2002, pp. 10-78; Van der Moren, 1996, pp. 80-82; Howe, 2003; Graby, 1998, pp. 6-10). În esență, recursul la valorizarea nevoii și varietății interpretării în educație, conturată după anii '70, ca reacție la depășirea abordării pozitiviste generalizate și la
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și interpretative ca stil și puternic influențate de fenomenologia clasică (Stevenson și Cooper, 1997Ă. Ceea ce este necesar în cercetarea din psihoterapie este un studiu intensiv al pacientului individual (sau grupelor de paciențiă astfel încît atât perspectiva idiografică cât și cea nomotetică să fie dezvoltate în cadrul unui pluralism metodologic. Aceasta nu înseamnă că metodele calitative înlocuiesc metodele cantitative mai tradiționale, ci că cele două abordări pot fi combinate în moduri complementare și sinergice. Rennie și Toukmanian (1992Ă argumentează că cele două feluri
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cu grad ridicat de precizie în raport cu situațiile de referință (Eysenck, 1968). De aici decurge că, pentru a spori valabilitatea evaluărilor diagnostico-prognostice, trebuie să luăm în considerație mai multe niveluri ierarhice ale sistemului personalității, nu numai unul, corelând în permanență planul nomotetic cu cel ideografic. În ceea ce privește natura factorilor determinanți ai diferitelor componente și trăsături ale sistemului personalității, se poate, de asemenea, afirma că cele în care ponderea principală revine eredității sunt mai stabile decât cele în care dominantă este influența mediului. Ca
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
aparte constă în această universalitate"188. Ajunși aici, mai observăm că ambițiile unei Mathesis universalis sunt trădate chiar de denumirile pe care filozoful francez le dă științelor, fiindcă, având în vedere modelul scientist al fizicii pe care o socotește "știința nomotetică par excellence"189 -, Comte vorbește despre "fizica cerului" (astronomia), "a pământului" (fizica), "a ființei organice" (chimia și biologia) și despre "fizica socială" (sociologia)190. Mai mult decât atât, el are în vedere fundamentarea unei "morale pozitive" sau a unei "religii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
A. Comte, op. cit., p. 281. 189 E. Becher, op. cit., p. 180. Becher operează aici cu o distincție a lui Windelband, care împarte științele în funcție de "caracterul formal al scopurilor pe care și le propun în cunoaștere". El vorbește astfel despre științe nomotetice și științe ideografice. Primele sunt științele naturii; ele formulează legi (Gesetzeswissenschaften) și vizează generalul, căutând "ceea ce există permanent". Celelalte sunt științele istorice; ele rețin evenimentele de însemnătate majoră (Ereigniswissenschaften) și vizează individualul, căutând doar "ceea ce a fost odată". H. Schnädelbach
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să identificăm unele structuri ale personalității în curs de cristalizare, și mai ușor educabile, precum și posibilitatea de a sugera cadrelor didactice, ca în analiza pe care o fac activităților elevilor, poziția lor teoretică și practică să nu derive din enunțurile nomotetice (de origine behavioristă) care definesc personalitatea ca o structură cu proprietăți universale, cât din enunțurile teoriilor idiografice, născute din aspectele clinice ale activității școlare, concrete. Acestea văd personalitatea într-o perspectivă dinamică, ca un tot structurat, ca o organizare perfectibilă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
și gândirea, memoria și imaginația, motivația și voința celui ce învață deși definite ca structuri specifice, nonparalele, au și un fond comun, tot așa și conștiința că învățarea este unică se supune unei metafizici a comunului. Unind abordarea de tip nomotetic (H.J. Eysenck, R.B. Cattell), cu cea de tip idografic ( G. Allport, C. Rogers), specifice oricărei personalități, ajungem la o reprezentare globală și posibil transferabilă a stratificării învățării umane. Ipoteze fructuoase în domeniul epistemologiei genetice și al psihosociocognitivității conduc la ideea
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
doilea rând, faptul că personalitățile noastre sunt compuse dintr-o mulțime de caracteristici diferite și, în al treilea rând, faptul că aceste caracteristici rămân stabile o perioada mare de timp cu alte cuvinte, sunt destul de constante. Abordarea idiografîcă și abordarea nomotetică Allport considera că teoriile personalității sunt de două tipuri principale. O abordare adoptată de unii psihologi presupune studierea fiecărei persoane în parte și analiza modalităților individuale în care se manifestă personalitățile oamenilor. Aceasta este cunoscută sub denumirea de abordare idiografîcă
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
individuale în care se manifestă personalitățile oamenilor. Aceasta este cunoscută sub denumirea de abordare idiografîcă a personalității. Alți psihologi au analizat felul în care personalitățile oamenilor pot fi încadrate în anumite tipuri, făcând posibilă comparația, prin ceea ce se numește abordare nomotetică. In acest capitol, vom prezenta exemple din fiecare tip de teorie. Teoriile personalității au apărut, în general, ca urmare a implicării în activități clinice a psihologilor care s-au ocupai de pacienți cu diverse probleme psihice. Există, în principiu, trei
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
subiectivism, impresionism și de nereliabilitate. - Investigarea constrângerilor vieții cotidiene. Cercetarea calitativă urmărește în mai mare măsură decât cea cantitativă cunoașterea acestor constrângeri, făcând apel la viziunea emică, ideografică și la studiul de caz. Cercetarea cantitativă studiază adesea viața socială indirect, nomotetic sau etic, bazându-și concluziile pe calcule statistice și probabilistice, pe un număr mare de cazuri și pe eșantionare. - Asigurarea descrierilor ample constituie, după Howard S. Becker (1993), cel de-al cincilea criteriu de demarcație a cercetărilor calitative față de cele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
asemenea modele pentru cercetarea explorativă. Prejudiciul apare numai cînd partizanii acestora pretind că abordarea lor permite evaluări "mai fundamentale" decît abordarea empiric-umanistă". Această poziție rațională (formulată și altminteri: Noi căutăm un echilibru, o metodă care va combina cunoașterea despre oameni ["nomotetică", a legilor generale] cu o înțelegere a lor ["ideografică", a structurii, a "focarului" personalității])120 ar fi putut să dea totuși de gîndit adepților radicali ai thnicilor actuale, cum este, de pildă, cunoscutul psiholog francez Maurice Reuchlin. Aceasta a eliminat
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai bună piatră de poticnire a nomoteticii, pentru a face prin aceasta atentă rațiunea, care în speculația abstractă nu observă ușor pașii greșiți asupra momentelor în determinarea principiilor ei"268. Kant consideră că ele sunt dovada pretențiilor deșarte ale rațiunii de a accede la o cunoaștere metafizică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
studiu ale diferitelor ?tiin?e nu s�nt antinomice. Ar fi nimerit deci s? nu facem distinc?ie �ntre ele dec�ț �n privin?a metodei. Unele (?tiin?ele naturii), fiindc? urm?resc s? stabileasc? legi universale, au preten?îi nomotetice. Altele (?tiin?ele spiritului), care vizeaz? s? dea seama de fapte istorice singulare, se mul?umesc s? le descrie; ele nu pot fi dec�ț idiografice. Astfel, ?tiin?ele se disting unele de altele nu prin con?inut, ci prin
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
umesc s? le descrie; ele nu pot fi dec�ț idiografice. Astfel, ?tiin?ele se disting unele de altele nu prin con?inut, ci prin modul �n care �?i trateaz? obiectul. Windelband conchidea c? psihologia trebuie a?ezat? printre disciplinele nomotetice, ea neput�nd servi că fundament ?tiin?elor spiritului. La r�ndul s?u, Rickert sus?ine c? realitatea empiric? poate admite demersuri diferite, care trimit �ns? la dou? atitudini ?tiin?ifice fundamentale, la dou? mari moduri de cunoa?tere
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]