45 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > UMBRE DE SINGURĂTATE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Trec prin mine umbre de singurătate, Din apuse clipe-mi cântă rapsodii, Repertoriu-alintă, cu seninătate, Pașii mei noptatici printre poezii. Mai ascult o liră, chiar imaginară, Ce-mi aprinde veghea c-un fior ciudat. Din mormânt, iubirea ta incendiară Cerne-a sa cenușă sumbru, vinovat. Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană, Degete avide, lin, îl răscolesc. Căutând
UMBRE DE SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376201_a_377530]
-
vor și ei o bucată din ea. Turcii, persanii, cioroii în cearșafuri, noii sahibi ai Londrei, toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art, deshidratați de căldura din autocare, înghesuindu-se la cozile formate în fața intrărilor hotelurilor ad-hoc. Sunt gălăgioși și fericiți. E timpul lor... Acum trei ani pe vremea asta, eram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țipătul? Pe promenadele monoloagelor și pe aleile corale din Londra West urlătorii cântă și cântăreții urlă. Ele înfruntă respirația gurilor de aerisire ale saloanelor cu jocuri electronice deschise peste noapte, ale supermarket-urilor nopții, ale instalațiilor de încălzire din demisolurile noptaticului oraș. La fel ca locurile pe care le bântuie, urlătorii funcționează douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, zi și noapte, non-stop. Ei nu închid niciodată. Femeia cu picioare bronzate - Doamne, ce putere are - care zace prăbușită prin ganguri, la toate orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fratele, luând o gură îndestulătoare din sticla de pălincă, chipurile, autentic-ardelenească, adusă de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
luminau în seara caldă vâslele proptite-n valul / zâmbetului care scaldă / blând întunecata casă / când durerile te lasă...” Cum te simți micuță, tu, fire de tomnatic labirint?! Vezi speranță de trăire?! Vezi vreo șansă de-a zbura peste Nyxul îndărătnic, noptaticul și negriciosul spasm al neîndurărilor?! Nu, nimic din toate acestea. în așa clipe de luciditate, tu, iubită soră, m-ai strigat și „mi ai despărțit numele în silabe / așa cum mi-ai desface trupul / în Sărțile din care a fost făcut
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fi fost o farsă scăpată de sub control? — Prea bine gîndit pentru așa ceva. Sistemul de aer condiționat reasamblat... a fost treabă serioasă. Ne-am reîntîlnit cu Cabrera Într-o cameră aflată de cealaltă parte a palierului. Ușa dispăruse, suptă În văzduhul noptatic de un vîrtej de combustibil În flăcări. — Asta era camera nepoatei, Anne Hollinger, ne explică inspectorul, privind mohorît la carcasa golită de conținut. Continuă să vorbească pe un ton mai coborît; Îi dispăruse aerul de conferențiar la academia de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
logici 188. Oricine identifica, sub expresia eminesciana "[trece] albă regina nopții moartă", echivalentul luna, dar cine ar putea "traduce" în termeni exacți versurile lui Emil Botta Lebedele aurorei dalbe Au trecut prin somnul grădinilor (Eres), sau Pe ramurile tale, arbore noptatic, Văzui al veciilor porumbel singuratic, Ce, drăgăstos gângurind, aștepta (De caelo)? Metaforă este continuând formă sensibilizata a ideii estetice, a unei imagini indefinite (asemănătoare, în acest sens, rădăcinii operei, a "etimonului spiritual" pe care îl susține Spitzer 189) ce "provoacă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
aceea noaptea s-a trecut pe lista speciilor pe cale de dispariție, zilele artificiale lapovițează afară la orice apropiere, Mestecăniș tunelul noapte, refă-o! diferența în rău refacerea, întunericul față de noapte, avionul pasăre cu aripile înțepenite, pe capete tunel și mai noptatic orașul, roți sacadate Sadova, bere și cafea, fraților, bere, cafea, alune! integrame, cafea, bere! Sînpaul tîrg de pepeni "Marisia", anuarul Muzeului etnografic Tîrgu Mureș, Frasin mut cu șapte nimicuri, forma de pomană cumpărarea, îți vin peste genunchi ca să ajung la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
s-a furișat ceva negrăit de crud, ceva imposibil și contrar naturii. Aceeași atingere care m-a creat, lipindu-se de trupurile noastre ca o mantie de aur, prindea să ne furnice. Corpurile noastre goale începeau să se prelingă în noptatice colcăitoare pâraie de viermi, care se ridicau de pe noi ca niște pânze de aer, și am fost eu, și am fost noi, și iarăși am fost eu: o febrilă masă viermuindă ce se împletea și se despletea, infinită, iar în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Când m-am apropiat de casă, încă nu se întunecase, dar ziua se învăluise în acea lumină blândă, aburită, care, în miezul anotimpului de vară, celebrează apropierea unor amurguri care, cel puțin câteva zile, nu vor atinge nici un moment bezna noptatică. Luceafărul abia de era vizibil, și urma să strălucească solitar, încă multă vreme, în crepusculul prelungit. Marea era mai plată ca oricând, atât de nemișcată, cu valurile strunite de parcă ar fi fost conținută într-un bol imens, gata să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
al cupolei și mă uitam la apă. Nu se zărea nimic pe întreaga întindere luminoasă, ușor vălurită, decât reflexe tremurânde ale luceafărului și ale lunii încă pitite. Cerul își păstra albastrul aburit, care nu se dizolvase încă în albastrul tenebros, noptatic. Vreo două gămălii de stele abia de se zăreau, eclipsate de lumina zimțuită a felinarului-luceafăr. M-am întors spre uscat. Acum devenisem conștient de aerul cald, de stâncile calde, după strania răcoare a casei mele. Stâncile continuau să se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
A, literatură, o vreme secretar al Filialei Uniunii Scriitorilor din Iași. La invitația acad. Valeriu D.Cotea va s crie un sonet-elogiu intitulat COTNARUL, pe care îl transcriem mai jos, din „Podgoria Cotnari”: Te beau cu teama de singurătate - ocnaș noptatic, vergură regină - Lăsarea ta de sânge îmi închină auz și văz esenței care bate. Prin cataractele din rădăcină, Cât cerul gurii cupe îndesate respiră muzica și nestemate în orb rozariu joacă o lumină. sentimentală și începe visul nuntaș cobor ca
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nu dă de văzut, ci ridică la vedere, dă veșnic lumină vederii. Vasile Voiculescu. Cine duce cerul mai departe A treia lume: splendoarea dintre lumi " Suntem tălmaci vremelnici ai celor nevăzute,/ Și-n seninătatea noastră se-ncheagă mărturii?/ Sau plămădim noptatici în gropile tăcute/ La rădăcina lumii doar negre bogății?"1. Întreaga poezie a lui V. Voiculescu pare să se scrie în căutarea unui răspuns la aceste întrebări metafizice. Răspuns imposibil de dat, căci el se retrage pe măsură ce atrage, se lasă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absența lucrurilor reale, în chiar dispariția oricăror semne în care sensul s-ar putea adăposti? "Dacă-am fi pus un soare crud să-i dea/ coroană, fața lumii-n haină nouă/ nu ne-ar fi ars, așa cum ne ardea/ acest noptatic limb lipsit de rouă:/ tărâm născut din nou, pustiu avid/ hrănind o neființă suverană,/ pe care-acum îl despărțea de vid/ doar propriul fum, ca o membrană./ Era chiar Locul însuși". Ceva încă semnifică, dintr-un adânc abia zvonit, ca o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decorativ în care vederea se îneacă, prinsă în pânza deasă a vizibilului ce sare în ochi? Vedere sufocată de propria intenție, dar nu iluminată până la orbire, saturată de lumina covârșitoare - insuportabilă - a dispariției, arsă până în golul întunecat al nevederii. Limbul noptatic e pragul dincolo de care nu mai e nimic de văzut, imaginea ultimă, fără un dincolo în care și-ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou. Iar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-i bine. Și nici frumos. Punct. Îți continuu după o zi, ieri a venit Radu Florescu pe la mine. Mă bucur evident cînd vine un poet, cînd sînt salvat de la pustiu de prezențe de acest fel. Am umblat aiurea pe drumurile noptatice ale Borcăi, deși era frig, după ce am jucat două ore tenis la sala de sport. O să vină și azi. Mai pălăvrăgim, mai ascultăm muzică. Apoi el se va reîntoarce la P. Neamț. A! Mi-a dat Dora albumul Nichita, deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că În tinerețea mea literară formatoare obișnuiam să le citesc amicilor mei din grupul nostru literar fragmente din Noul Testament În traducerea episcopului Lugojului și al Tatălui meu, dr. Ioan Bălan, mort În Închisoarea mănăstirii ortodoxe Căldărușani. Aveam pe atunci lungi, noptatice și Înflăcărate discuții, cu Nichita mai ales, pe ambii ne interesau nu numai problemele christice - pe el Îl mai chema, țineți minte, și Hristea! -, ci și cele pe care eu le adunam și numeam sub un titlu generic, cel de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ca să ne scoată din subsolurile Securității din Sighet, tata s-a predat și a fost ucis la trei zile în torturi, cum am mai spus. Dar a fost o clipă când tata s-a întâlnit cu mama, în acele subsoluri noptatice ale Securității, slab luminate, aveam doi ani și câteva luni și îmi amintesc și acum cu claritate cum m-a luat în brațe, avea barba mare și aspră și mi-a spus, cu lacrimile picurându-i pe mâinile mele: "Vai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sa niciodată - și atunci Dumnezeul lui Clare este precum cel recunoscut de Chatterton: nelimitat, infinit, insondabil.] Heccar and Gaira, an African eclogue / Heccar și Gaira, eglogă africană - "Tigrul cel răsunător"; "Arcași negri ai sălbăticiilor"; "chinurile arzătoare ale zilei"; "aburii întunecoși noptatice rouri distil[înd]"*; "crunte furtuni vu[ind]"; "Moartea înarip[ind] săgeata"; "nisipul însîngerat"; "chilia umbroasă" a Amintirii**; "sînge pururi dînd miasme". [*the dark vapours nightly dews distil[ing]: Ideea "distilării" ("rourilor", apelor sau a altor fenomene) apare obsedant în opera
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
locul din lucruri. În umbra zăpezii În umbra zăpezii apoi - umbră a tălpilor - oprind ziua de ieri și cea de azi și tot astfel până în limb hiperborean. Încât putea o clipă adia frunza-nghețată din arbori și pene de păsări noptatice peste arbori și suflet Hiberboreea începea atunci sticlind în propria-mi ființă. Cu ființe târzii născute din pântece târzii unduind lângă noapte în plină iarnă trupul meu se dezbrăca de piele intrând în lucruri strigând miazănoptea cu mâinile devenite ele
Poezii by Ștefan Melancu () [Corola-website/Imaginative/2597_a_3922]