636 matches
-
peu familière au lecteur roumain), est traduit littéralement (" cidrul galben "), tandis que le syntagme " leș grands verres " est traduit par " paharele mari ". La difficulté de traduction la plus importante semble être, cependant, l'évocation dans le texte source du " trou normand ", usage de table constitué d'un petit verre d'eau-de-vie bu entre leș plats, afin de faciliter la digestion et de donner de l'appétit aux convives. Și le traducteur A recourt à une note de baș de page pour
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
montré que, à part leș questions d'ordre linguistique (signifiant, signifiance, sens, langue, parole), évoquées ci-dessous par Ladmiral, îl y a aussi des questions de nature culturelle, pas du tout négligeables (comme la difficulté de traduction créée par le " trou normand ").123 On peut remarquer donc que, entre autres, le discours sur cette " dichotomie traductologique " est soumis aux mêmes contingences que le concept de " traduction " dont nous avons parlé dans le premier sous-chapitre. Leș traductologues se situent souvent, de păr leur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
GLIKSOHN, Jean-Michel, L'expressionnisme littéraire, PUF, Paris, 1990. HOCQUARD, Emmanuel, Mă haie, P.O.L. Paris, 2001. IONESCO, Eugène, Exercices de conversation et de diction française pour leș étudiants américains, Gallimard, Théâtre V, Paris, 1963. DE MAUPASSANT, Guy, " La farce normande ", în Leș contes de la bécasse, Flammarion, Paris. MONTESQUIEU, Leș lettres persanes, Garnier, Paris, 1956. PAGNOL, Marcel, Le temps des secrets, Édition Pastorelly, Monte-Carlo, 1973. PRÉVERT, Jacques, Arbres, Gallimard, Paris, 1976. PROUST, Marcel, Le temps retrouvé. À la recherche du temps
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
journal des traducteurs/Meta : Translators' journal, vol. 27, no. 2, juin 1982, p. 196-206. 115 V. Antoine Berman, L'épreuve de l'étranger. Culture et traduction dans l'Allemagne romantique, op. cît., p. 15. 116 Guy de Maupassant, " La farce normande ", în Leș contes de la bécasse, Flammarion, Paris, p. 105. 117 Leș deux versions de traduction nous appartiennent. 118 Sur la question des sourciers et des ciblistes, voir également Sathya Rao, " Sujet et traduction. De la décision de Ladmiral à la pulsion
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
extravagante dintre Henric I și prințesa rusă Anna. Voiam să știu ce putea trimite ca zestre tatăl ei, vestitul Iaroslav cel Înțelept și cum făcea el să ajungă hergheliile de cai de la Kiev la ginerele său francez atacat de războinicii normanzi. Și care era distracția zilnică a Annei Iaroslavna în întunecoasele castele medievale, unde regreta atât de mult lipsa băilor rusești... Nu mă mai mulțumeam cu povestea tragică a morții ducelui de Orléans sub ferestrele frumoasei Isabeau. Nu, acum porneam în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însuși le-a putut provoca involuntar? Să lăsăm aceste întrebări fără răspuns. Înțelepciunea popoarelor compară ideile cu semințele care încolțesc dacă pămîntul și soarele le dau voie și trage concluzia că o scînteie nu poate da foc la o cîmpie normandă bine irigată. Are dreptate, dar se înșală asupra subiectelor: ideile nu se cuplează între ele, oamenii sînt cei care aderă la ele. Eu nu "rănesc" ideile, și contrariul ideilor mele nu mă rănește. În schimb se spune "a răni convingerile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Odobac, centenar, un nuc enorm de pe pământul său simbolizează ordinea moștenită. Natură posesivă, Ruja lui Cazacu, măritată cu Mitru Odobac, nepotul bătrânului, exprimă vederile ultimei generații, refractară rânduielilor date. În conflict ireconciliabil, părțile nu acceptă nici un compromis; întocmai ca țăranii normanzi ai lui Maupassant, eroii lui G. rămân neclintiți pe pozițiile lor. Înalt, taciturn, „uscat ca un schivnic”, bătrânul Odobac scapără priviri de stăpân necontrazis. La Ruja, fiica unui hoț de cai, feminității i se substituie o voință crâncenă. Neînduplecată, ea
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
cu Giovanni da Verrazano și cu Arcadia greacă. El ar deriva pur și simplu de la cuvântul micmac cadie care Însemnă fertil. Oricum ar fi, nucleul viitoarei Acadii este o modestă așezare Habitation Port Royal, Întemeiată În Nova Scotia de coloni normanzi la Începutul secolului al XVII-lea. Regiunea era stăpânită de francezi, făcea parte din Nouvelle France care se Întindea și pe teritoriul Québecului de astăzi. Numele Nova Scoția și New Brunswick aveau să apară mai târziu, când Franța a cedat
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
atingere cât de indirectă cu ea, cu viața ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul legat pe frunte... După câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Horăicelului, grandios și comic, cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei de spetează. Sprijinită de copac, botinele îi ieșeau de sub rochie, ca două ființe mici și impertinente. Dar Adela își acoperi cu rochia până și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
infanterist al bunului său tată, decedat pe front; a umflat-o cu o pompă achiziționată din talcioc și s-a băgat cu ea sub pătură. Presimțind că În dormitorul ei se Întâmplă lucruri necurate, Emma Weisser, soția lui de origine normandă, sub pretext că a uitat fierul de călcat În priză, s-a Învoit de la șeful de birou și s-a Întors acasă mai devreme ca de obicei. Năvălind În camera nupțială, Emma l-a surprins pe Otto chiar În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îmbrățișat religia creștină, sub influența lui Trantefoli și a intrat în serviciul lui Carol Magnul . Mai târziu el s-a răzvrătit împotriva împăratului și a trebuit să ia drumul pribegiei . A devenit astfel căpetenia uneia dintre acele bande de pirați normanzi care pustiiră în nenumarate rânduri Franța sub domnia degeneraților urmași ai lui Carol Magnul . Portretul pe care un vechi cronicar i-l face lui Carol Magnul , după o descriere a lui Ogier , este atât de pitoresc încât suntem ispitiți să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dar În mod științific. Îți dau un exemplu. Citesc aici, În primele eboșe, că exista sfera asta, cum se cheamă, de Magdeburg, două emisfere alipite, iar Înăuntrul lor se face vidul pneumatic. Se leagă de ele două perechi de cai normanzi, una Într-o parte și una În cealaltă, și trag Încoace, trag Încolo, iar cele două emisfere nu se despart. Bun, asta este o informație științifică. Dar dumneata trebuie să mi-o individualizezi dintre toate celelalte, mai puțin pitorești. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
castel, celebru în toată lumea, își datorează numele acestor pământuri defrișate și amenajate. Mai există și alte presupuneri, tot cu nuanță de legendă. Una dintre acestea s-a născut chiar înainte de anul 1000, după Hristos, și este legată de un cuceritor normand, care a ajuns în acele locuri și a înființat Normandia. Cert e că abia în anul 1032 este pentru prima dată menționat numele Versailles, într- un document al abației SaintPair de Chartres, contrasemnat, ca martor, de un oarecare Hugo de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
-și lapidar solicitarea: „Crimă cu erezie”. Pentru ca reușita să fie deplină, a propus ca loc al judecății orașul Rouen. Parisul era socotit ca nesigur. În componența tribunalului au intrat, pe lângă episcopul de Beauvais, cu asesorii lui, canonici englezi și normanzi, universitari parizieni și alții, toți favorabili fără rezerve ideii de condamnare. Despre eventualii apărători ai Jeannei, sau măcar simpatizanți, nu putea fi vorba. Așa stând lucrurile, Cauchon a avut toată libertatea și susținerea să pună în lucrare draconica-i operă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
jumătatea secetoasă a anului. Când s-a întors dintr-o expediție, l-a găsit pe bărbatul ei încurcat cu o vânzătoare. A treia e o fată bătrână. Urâtă, cu obrazul plin de pistrui mari, osoasă și greoaie ca un cal normand, dar deșteaptă, e "inteligența" grupului. Cu ani în urmă, s-ar fi bucurat de un interes discret din partea poliției din Asybaris, fiind suspectată de slăbiciuni orientate spre propriul sex. Nelly l-a invitat de câteva ori pe Julius să petreacă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o stație terminus. este și ceea ce resimțea Bernard cînd cobora, la sfîrșitul fiecărei luni, în stația Deauville-trouville, capătul de linie al unui traseu istoric, cel unind Parisul cu marea mînecii. Cu precizia unui orologiu nuclear, Bernard pleca spre aceste destinații normande în ultima vineri a fiecărei luni. în mod sistematic, opta la dus pentru un tren cît mai aproape de ora prînzului, astfel încît să ajungă pe malul oceanului încă în plină lumină. își petrecea apoi, în hotelul său preferat și pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor. Cei doi, supravegheați la început de argat, se dedaseră binișor la acest sport și colindau singuri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se atașase de un soi de garderob de nuc foarte înalt și cu multe sculpturi, care îi plăcea fiindcă era mare și umplea locul. . - Aș lua garderobul ăsta, dacă nu l-ați da așa de scump. . - Dar e o armoire normande, dragă domnule. . - Pardon, asta am vrut să zic și eu, armoire. - Normande, domnule! apăsa Sultana, ca și când calificativul "normand" reprezenta un caracter de teribilitate în sine. . - Dar dulapul ăsta? . - Vreți să spuneți bufetul breton? La enunțarea prețului, clientul se dezamăgea. Sultana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu multe sculpturi, care îi plăcea fiindcă era mare și umplea locul. . - Aș lua garderobul ăsta, dacă nu l-ați da așa de scump. . - Dar e o armoire normande, dragă domnule. . - Pardon, asta am vrut să zic și eu, armoire. - Normande, domnule! apăsa Sultana, ca și când calificativul "normand" reprezenta un caracter de teribilitate în sine. . - Dar dulapul ăsta? . - Vreți să spuneți bufetul breton? La enunțarea prețului, clientul se dezamăgea. Sultana îl stimula: - Gîndiți-vă și dumneavoastră! E un bufet breton. Un om cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cum să le reziști, cum să nu te lași prins în capcană și să identifici vinovatul pe baza unor presupuneri, poate înșelătoare? Și cum să uiți acea spaimă a supravegherii de care era cuprinsă brusc mama când, pe o plajă normandă, îmi povestea în șoaptă, cu o voce pe care spargerea valurilor la țărm o făcea și mai de neauzit, despre nebuniile megalomane ale unui Ceaușescu prins în vârtejul delirului său? Mama se temea și în Franța de urechea unui turnător
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
discuta cele mai importante probleme ale regiunii. Legile lui Ine din Wesex, referindu-se la drept (riht), erau invocate în fața conducătorului comitatului (shire-man)214. La sfârșitul perioadei anglo-saxone adunările Witena-Gemots și shire-gemots slăbesc, concomitent având loc consolidarea monarhiei. După cucerirea normandă (1066) în Anglia va fi sancționată prima Cartă de libertăți. La încoronare Henric I o făcea publică, această Cartă fiind semnată de trei episcopi și șase baroni din partea stărilor (5 august 1100). Se ridică întrebarea: ne aflăm în fața unui adevărat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
oricare alt loc din opera lui Shakespeare, se observă paradigma tragediei ca război de formule mentalitare. Subiectul piesei a fost preluat de dramaturg dintr-o veche culegere de cronici medievale Histories tragiques a unui oarecare autor saxon, din perioada cuceririi normande, ascuns în spatele pseudonimului de Saxo Grammaticus. Povestea narată acolo (ea însăși, probabil, derivată din legende scandinave) este foarte asemănătoare celei din textul shakespearian. Un personaj uzurpator își ucide fratele (rege), luîndu-i regatul prin forță. Mai mult, se căsătorește cu fosta
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
precizează că expresiile și cuvintele noastre produc posibile și imposibile care construiesc realitatea. CARE ESTE REALITATEA REALITĂȚII FIZICE? Scena se petrece la Caen, în timpul unui congres științific internațional 159. În ajun, participanții la congres au fost primiți de primarul capitalei normande cu discursuri și aperitive pe bază de calvados. A doua zi, ne regăsim așezați cîte șase la mesele cinei de gală. În fața fiecărei farfurii se află un păhărel cu un lichid de culoare maronie. Vecina din dreapta, colegă cu mine la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Carroll, nu sesizează, atunci când discută despre "paradoxul groazei", că are în vedere teroarea à la Ann Radcliffe sau că noțiunea sa de "art-horror" subîntinde estetica terifiantului gotic și post-gotic). În limbile romanice și în engleză (care, ca rezultat al invaziei normande din secolul al XI-lea, a fost romanizată considerabil), s-a păstrat dubletul latin terror/horror. Ultimul termen a fost substituit, în română, cu unul de origine slavă, groază (provenit din groza), dar care are același sens ca și horror
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ei în cultura populară contemporană (eroii mitici sunt interpretați de figuri iconice ale cinematografiei americane). Posterul filmului Beowulf (2007) Un "urmaș" de seamă al lui Beowulf este "cavalerul" din ciclul legendelor arthuriene. Apărută în secolul al XI-lea, după cucerirea normandă, literatura arthuriană este reprezentată de o serie de texte de factură istorică și romantică, narațiuni care răspundeau gusturilor nobililor francezi, stăpâni ai Angliei în acea vreme. Originare probabil din Marea Britanie, legendele arthuriene au circulat rapid și în alte spații: în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]