529 matches
-
ajuns la un acord cu Matilda, în noiembrie 1153, semnând Tratatul de la Wallingford, în care Ștefan îl recunoștea pe Henric, fiul Matildei, ca moștenitor-aparent al tronului în locul propriului său fiu, care murise în august. În loc ca Angevinii să guverneze printre normanzi, aceștia au condus Aquitania, terenurile care au fost dobândite prin căsătoria lui Henric al II-lea cu Eleanor de Aquitaine, și nu au considerat Anglia ca fiind casa lor primară decât dupa ce majoritatea dintre pământurile lor au fost pierdute
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
Nichifor al III-lea Botaniates (1078-1081): moneda conține atât de puțin aur încât devine albă. Dar de data aceasta, este vorba de o devalorizare impusă de un context dificil: o mare parte din Asia Mică este pierdută, jafurile turcilor și normanzilor i-au incitat pe bizantini să-și îngroape tezaurele, în timp ce statul trebuia să găsească cu ce să plătească mercenarii și tributurile. După cum mărturisesc cronicarii bizantini Nicefor Bryennius și Anna Comnena, casieriile statului bizantin erau goale, de unde necesitatea de a reduce
Nomisma () [Corola-website/Science/321877_a_323206]
-
876. Cu toate acestea, poziția bizantină în Sicilia s-a deteriorat, astfel încât la Siracuza a apărut Emiratul din Sicilia în 878. Catania a fost pierdută în 900 și fortăreața Taormina în 902. Sicilia a rămas sub controlul arab până la invazia normanzilor din 1071. Deși Sicilia a fost pierdută, generalul Nicefor Focas cel Bătrân a reușit să recucerească Taranto și cea mai mare parte din Calabria în 880. Creta a fost recucerită de către bizantini în 960 și a fost pierdută în 1204
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Bizantul pierde numeroase posesiuni în răsărit, în favoarea turcilor selgiucizi care, după victoria obținută după consumarea evenimentului ce este cunoscut în istorie sub numele de "lupta de la Manzikert", înaintează tot mai mult în Asia Mică. În apus, Imperiul își pierde, în favoarea normanzilor, posesiunile italiene: Bari cade la 16 aprilie 1071, Palermo e cucerit la 8 ianuarie 1072 de Robert Guiscard, ducele Apuliei și al Calabriei (1057-1085) În Peninsula Balcanică, pecenegii nord-dunăreni își întețesc atacurile, ajungând să controleze practic întreg teritoriul dintre Haemus
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
duce de Sorrento, strânsese o armată de mercenari normanzi și a trecut la asedierea Salerno. Guy i-a luat captivi pe membrii familiei asasinilor tatălui său și a negociat eliberarea lui Gisulf. În curând, orașul a capitulat, iar Guy și normanzii au prestat omagiu lui Gisulf, care le-a confirmat titlurile și posesiunile. Acest început al domniei sale i-a marcat caracterului său ulterior, Gisulf păstrând o mare ură la adresa amalfitanilor care inițiaseră omorârea tatălui său. Din motive necunoscute, el a ajuns
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
care le-a confirmat titlurile și posesiunile. Acest început al domniei sale i-a marcat caracterului său ulterior, Gisulf păstrând o mare ură la adresa amalfitanilor care inițiaseră omorârea tatălui său. Din motive necunoscute, el a ajuns să îi urască și pe normanzi, considerându-i barbari și întreaga sa domnie a fost un adversar al acestora. Dușmănia sa față de normanzi avea să îl coste în curând. Robert Guiscard a părăsit castelul său din Calabria și a capturat orașul Cosenza (aflat în stăpânirea celor
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
Gisulf păstrând o mare ură la adresa amalfitanilor care inițiaseră omorârea tatălui său. Din motive necunoscute, el a ajuns să îi urască și pe normanzi, considerându-i barbari și întreaga sa domnie a fost un adversar al acestora. Dușmănia sa față de normanzi avea să îl coste în curând. Robert Guiscard a părăsit castelul său din Calabria și a capturat orașul Cosenza (aflat în stăpânirea celor din Salerno) și împrejurimile acestuia. Imediat, Gisulf a stârnit mânia contelui Richard I de Aversa și doar
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
traversarea Rinului. "Piața veche" era prin secolul al V-lea un centru comercial, fiind legat direct prin strada "Hellweg" de malul Rinului. Pentru prima oară în anul 883 este amintit orașul în cronica "Regino von Prüm", când este cucerit de normanzi respectiv vikingi, care iernează aici. Prin poziția geografică favorabilă și o poziție strategică importantă a Duisburgului la confluarea căilor nautice a Rinului cu Ruhrul, a determinat deja în anul 740 instaurarea unei curți regale. În secolul al X-lea, din
Duisburg () [Corola-website/Science/304228_a_305557]
-
ca și pe parcursul primelor cruciade, regiuni în care au întemeiat diferite state și formațiuni statale. Originile familiei își au rădăcinile de la vikingii normanzi care s-au stabilit în regiunea Normandia din secolul al X-lea. Ei provin din Hiallt, un normand stabilit în Peninsula Cotentin, care a întemeiat orașul "Hialtus Villa" (Hauteville), de la care întreaga familie își trage numele. Primul personaj cunoscut al familiei Hauteville este Tancred de Hauteville. Până la moartea sa (survenită în jurul anului 1041), el a rămas un baron
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
teritoriu în schimbul incursiunilor de jaf. Rollo a primit teritoriul fertil și bogat Neustria, mai cunoscut cu numele Normandia. Danezii s-au creștinat și au adoptat franceza medievală ca limbă oficială în noul lor stat. Acțiunile de jaf au încetat, însă normanzii și-au menținut înclinația spre organizarea unor expediții militare în ținuturi îndepărtate, ceea ce s-a soldat în final cu întemeierea regatelor normande: al Angliei și al celui care incorpora Sicilia, sudul Italiei și Malta (aproximativ teritoriul pe care exista în
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
regatelor normande: al Angliei și al celui care incorpora Sicilia, sudul Italiei și Malta (aproximativ teritoriul pe care exista în sec. al XIX-lea regatul celor două Sicilii). În sec. al XI-lea, Anglia era un stat micanglo-saxonă. În 1066, normanzi conduși de Wilhelm Cuceritorul (franceză: Guillaume) îi înfrâng la Hastings pe saxonii lui Harold al II-lea. Wilhelm a devenit regele Angliei și duce al Normandiei și totodată cel mai puternic suveran din vest-european. Anglia a devenit un mare stat
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
de Califul din Egipt, iar în anul 1070 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului de Damasc și a celor trei sultanate, Cappadocia, Rum și Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizanț, într-un moment în care cumanii, pecenegii, maghiarii și normanzii atacau imperiul. În această situație, împărații bizantini au fost nevoiți, în mai multe rânduri, să ceară ajutor militar în Occident. Așa s-a născut inițiativa papalității de a organiza expediții în urma cărora scaunul apostolic și-ar fi mărit sfera de
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
format și au ajuns până la Constantinopol pe rute diferite. Primul care a sosit, în decembrie 1096, a fost grupul din Lorena, din Franța de Nord și Germania, condus de Godefroy de Bouillon. Al doilea sosit a fost un contigent de normanzi din sudul Italiei, condus de către ducele Boemund de Taranto și contele Tancret. Un al treilea grup a ajuns din sudul Franței, sub contele Raimond al IV-lea de Toulouse. Cel de-al patrulea era compus din francezi, normanzi și englezi
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
contigent de normanzi din sudul Italiei, condus de către ducele Boemund de Taranto și contele Tancret. Un al treilea grup a ajuns din sudul Franței, sub contele Raimond al IV-lea de Toulouse. Cel de-al patrulea era compus din francezi, normanzi și englezi, sub comanda ducelui Hugh de Vermandoi, a lui Robert Curthose de Normandia și a lui Stephen de Blois, sosind în mai 1097. Când au ajuns la Constantinopol, liderii cruciaților au fost supuși presiunilor de către împăratul Alexios I Comnen
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
proporție de circa 50%, dar această cifră scade la 6% în ceea ce privește vocabularul de bază. În lista Swadesh de 100 de cuvinte doar un singur cuvânt nu este din vocabularul de bază germanic inițial ("mountain" - „munte”, de origine franceză, adus de normanzi). Alt exemplu este cel la limbilor albaneză și greacă modernă. Albaneza a pierdut 90% din cuvintele de origine indo-europeană, mult mai multe decât greaca, dar dacă se ia în considerare lista Swadesh de 100 de cuvinte, procentajul este aproape egal
Listă Swadesh () [Corola-website/Science/306446_a_307775]
-
pe londonezi”. La acea vreme, Londra era cel mai mare oraș din Anglia; construcția Abației Westminster și a vechiului Palat Westminster din timpul lui Edward Confesorul îl însemnase drept centru al guvernării și, cu un prosper port, era important pentru normanzi în stabilirea controlului asupra teritoriului. Celelalte două castele din Londra - Castelul lui Baynard și Castelul lui Montfichet - au fost înființate în aceeași perioadă. Fortificația ce avea să fie mai târziu denumită „Turnul Londrei” a fost construită pe colțul sud-estic al
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
ale castelului, între zidul roman și Tamisa. Cucerirea normandă a Londrei s-a manifestat nu doar prin apariția unei noi clase conducătoare, ci în felul în care a fost structurat orașul. Au fost confiscate terenuri pentru a fi redistribuite între normanzi, care au adus și sute de evrei, din motive financiare. Evreii au sosit sub protecția directă a Coroanei, ca urmare comunitățile evreiești engleze se găseau adesea în jurul castelelor. Evreii foloseau Turnul drept refugiu atunci când erau amenințați de violențe antievreiești. Moartea
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
sudul Italiei și devenit primul conte de Trani. El a fost unul dintre cei mai proeminenți dintre cele 12 căpetenii de mercenari normanzi care au servit sub principele Guaimar al IV-lea de Salerno. Ca urmare a divizării Apuliei între normanzi în urma conciliului de la Melfi din 1042, Petru a obținut stăpânirea asupra Trani, cu toate că acesta încă se afla în posesia bizantinilor. În cadrul aceleiași divizări, fratele său Valter de Lesina a obținut Civitate. Petru a sosit probabil în Italia de sud în jurul
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
Apulia. În 1046, s-a înregistrat primul atac al său asupra Trani, el reușind să captureze suburbiile și împrejurimile, dar nu și cu orașul în sine, care era apărat de trupele bizantine de sub comanda lui Argyrus, un fost aliat al normanzilor. Locuitorii din Trani erau mai degrabă susținători ai bizantinilor decât ai invadatorilor normanzi. Tot în 1046, Petru a fost unul dintre candidații care să îi succeadă lui Guillaume "Braț de Fier". Potrivit lui Guglielmo de Apulia, deși el era candidatul cu
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
familiei Capuano din Amalfi. El a avut titlul bizantin de "sebastos" atunci când a fost ales ca duce al Republicii Amalfi în 1096, în opoziție cu suzeranitatea normandă. Sub conducerea lui Bohemund de Taranto și a lui Roger I al Siciliei, normanzii au atacat Amalfi, însă au fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a întâlnit cu războinici plecați pentru a participa la Prima cruciadă, convingându-l să se ralieze și el cruciadei în Țara Sfântă. În ceea ce îl privește pe
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a întâlnit cu războinici plecați pentru a participa la Prima cruciadă, convingându-l să se ralieze și el cruciadei în Țara Sfântă. În ceea ce îl privește pe Marin, după obținerea victoriei asupra normanzilor, a întărit sistemul de apărare a orașului și a adăugat trupe de sarazini în număr de 20.000, destinate flotei. De asemenea, a luat măsuri administrative, creând "ordo curialium", o curte a justiției și a recunoscut autonomia și caracterul democratic
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
trupe de sarazini în număr de 20.000, destinate flotei. De asemenea, a luat măsuri administrative, creând "ordo curialium", o curte a justiției și a recunoscut autonomia și caracterul democratic al cetățenilor orașului. Marin a fost până la urmă depus de către normanzi, în alianță cu unii dintre nobilii amalfitani, cândva între 1100 și 1110.
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
acoperă istoria Angliei evului mediu timpuriu, de la dispariția Angliei romane și apariția regatelor anglo-saxone în secolul al V-lea până la cucerirea ei de către normanzi în 1066. "Articole principale: Invaziile saxone, Bretania" Este destul de dificil de stabilit o cronologie corectă a evenimentelor dintre retragerea Romei din Britania, și întemeierea regatelor anglo-saxone. Geoffrey de Monmouth relatează în lucrarea sa, "Historia Regum Britanniae", plecarea trupelor romane din
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
, singular normand, este un termen folosit pentru a desemna un popor ale cărui origini aristocratice se regăsesc în urmașii vikingilor stabiliți în Normandia (regiune care se găsește partea nord-vestică a Franței de azi), care s-au creștinizat, s-au amestecat cu populația
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
amestecat cu populația locală, au adoptat limba normandă și, mai apoi, au exercitat un rol important politic și militar, care a culminat cu cucerirea Angliei în 1066, după Bătălia de la Hastings în care i-au învins pe anglo-saxoni. Termenul de "normanzi", așa cum este folosit astăzi, se referă mai ales la aristocrația militară a populației normande, iar numele de "normanzi" este o adaptare a cuvântului indicând originea nordică a acesteia, "Northmen" ori "Norsemen". i au jucat un rol important politic, militar și
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]