78 matches
-
în Moldova (după ce fugise întâi în Transilvania, în 1583, apoi în Polonia), de „moarte năpraznică”. O fiică a lui Mircea Ciobanul, Stana, a fost măritată cu Ivan Norocea, catolicul ce nădăjduia să-i aducă pe valahi sub ascultarea Bisericii Romei. Norocea (un combatant contra turcilor, mort înainte de 1600) a fost tatăl „Doamnei” Velica, iubita lui Mihai Viteazul, soție, însă, a lui Vlad, fiul pretendentului Miloș, și apoi a lui Fabio Genga. Și unii „Mihnești” și-au măritat fetele după fii de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai mulți copii... Și înșirarea ar putea continua (incluzând și situațiile în care istoricii vorbesc doar despre „urmași”: „urmașii” marelui vistier Oancea din Batiu, aventurier și hoț - mort, probabil, în luptele cu turcii din 1524 - au fost marele vornic Ivan Norocea și marele logofăt Ivan din Ruda254). Dar nu cred că mai este nevoie... Văduvele „autodeclarate” Ca Voievod, Petru Șchiopul (rămas văduv, căci Maria Amirali [coborâtoare dintr-un neam de italieni grecizați din insula Rhodos, care i-a făcut fratelui lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cele mai importante viraje livrești din anii de școală primară, când ideologia regimului nu putea fi atât de insinuantă. A urmat o copilărie „la insectar”, sub stricta supraveghere a educatorilor patriei: televiziunea populară, presa de partid și, mai ales, școala. Norocit cu o bibliotecă bine aprovizionată, acasă și la rude, Paul Cernat a cunoscut, pe lângă povara exercițiilor de lectură impuse, cumpenele fericite ale liberului-arbitru. Citind frenetic în acei ani, școlarul Cernat și-a creat, inevitabil, un ascendent față de profesorii defazați sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Teofana, au mai cântat și ceilalți creându-se o atmosferă de voie bună. S-au distrat pe cinste că nu le mai venea să plece. Sărbătoritul era în al noulea cer, mai ales că se și cam chefuise pentru că toți noroceau cu el și-l îndemnau la băut. De fapt nici ceilalți nu erau într-o stare mai bună. Teofana a socotit că este timpul să plece. S-a ridicat, s-a scuzat, și-a îmbrăcat paltonul în timp ce toți și în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
părinții tăi? Cheamă-i să vină și ei aici, îl îndeamnă Claudia. — Ei sunt cu nuntașii. Lasă-i acolo ca să-i antreneze că sunt gazde. Nu? — Bine spui. Și pe noi atât ne-au îndemnat să mâncăm, să bem, au norocit, deși nici nu ne cunosc. Servind din bunătățile aduse și continuând discuțiile, Claudia și Virgial au aflat întreaga poveste a Teofanei și s-au lămurit privind salba cu galbeni ce-o purta fina lor. Când vorbeau despre adopția ei, au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bisericești. Citește, rogu-te, „Carte lui Șărban Cantacuzino ce au scris la domnu Costandin vodă” la 14 octombrie 1741 (7250).” Plin de curiozitate, mă reped la scrisoare și citesc pe nerăsuflate: „De vreme că, din mila lui Dumnezeu, s-au norocit țara noastră cu măria ta a ne fi domn, crez că de obște bucurie va fi tuturor, dar mai ales mie, fiind izgonit din pământul mieu... M-au luat din Iași omul mării sale Grigorie vodă (Ghica n.n), cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Trupul meu cel muritor, Sufletul meu pentru tine El va fi răsplătitor. Lumea dar este făcută Spre pierzarea omenirei, M-am născut și eu într-însa Ca să fiu rob pătimirei. Eu m-am înșelat pre sinemi Zicând c-oi fi norocit. În sfârșit am cunoscut-o - Dar ce folos am cunoscut? 15 Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace, Nu mai pot trăi; A ta răutate Sufletul nu poate A mai suferi. Noroace, pentru tine {EminescuOpVI 396} Sufăr azi în lume
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
albe, n-are crize de disperare și, În genere, mîhnirea lui de a scrie Într-o limbă neformată și de a se manifesta Într-o literatură fără capodopere este contrazisă de versurile iritant de bine ticluite: „La toate-ai fost norocit: nu crez c-atît izbuteai, D-ai fi avut să formezi limba În care scriai; Dar veacul te-a ajutat: În vremea cînd te-ai născut, Stilul era curățit și drumul era făcut. Altfel e-n țară la noi: noi trebuie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de lacrimi nenorocit pieptul meu Sufletul supt sîn să bate ca la ceasul din sfîrșit.” Vine curînd și resemnarea superioară. Iubirea răscumpără toiul, În neființă poetul duce bucuria unei mari pasiuni: „Eu ș-atunci În neființă zic că oi fi norocit, Că le trag. le sufăr toate pentru ceea ce-am iubit...” În același stil este compusă și Scrisoarea către Zulnia, poem complex și profund. Este istoria unei pasiuni scrisă de un Tristan care-a pierdui pe holda lui. Regele Marc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un cuib, în tot cuibul, șapte ouă, în tot oul douăzeci și patru gălbenușuri; Am un copaci cu douăsprezece ramuri, în fiecare ramură câte patru cuiburi, în fiecare cuib câte șapte ouă, în fiecare ou câte douăzeci și patru de pui."444 Anul este "norocit", încă de la început, în prima zi de An Nou, de ramurile de pomi fructiferi, sub formă de sorcovă de obicei, meri și peri: "Sorcova / Vesela, / Peste vară / Primăvară, / Să-nfloriți, / Să mărgăriți: Ca un măr, / Ca un păr, / Ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plăcut, / Că pe mine m-ai urât / Și iute m-ai părăsit, / Că nu te-am văzut mai mult, / Da de-aș umbla lumea toată, / Tot dau peste tine-odată. / Am să cânt ș-am să muncesc, / Din nou să mă norocesc."230 Determinanții adjectivali, antepuși și postpuși, transformă "norocul" în procesualitate narativă, ilustrată de notațiile explicative: "Săracu, norocu meu, / L-o băut boii-n părău, / L-o băut un bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
17 martie, pentru a ieși vietățile din "lacra pământului" și închide pământul de Ziua Crucii, pe 14 septembrie,345 Aflat într-o permanentă comuniune cu schimbările timpului mitic, țăranul român "ține" cu strășnicie zilele șarpelui pentru a fi ocrotit și norocit de-a lungul anului. Prima sărbătoare, numită Alexiile, are loc în preajma echinocțiului de primăvară, când iese șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
1839), gios iscălitul, de la 1 iunie și până la sfârșitul lunii octombrie, nu numai că au făcut geognostică cercetare șirului munților aflători în Moldova, de la Dorna și pân la Valea de Tazlău, ci încă prin a<le> sale osteneli au fost norocit a face și descoperiri foarte însemnătoare care ar putea aduce țării folosuri atât de mari, încât abia să pot socoti și despre care iscălitul, în curând, va înfățoșa un proiect lămurit, doveditor"20. Fără a intra, aici, în detalierea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ai trecut. Nu-mi spune nimic: mă tem ca nu cumva nenorocirea ta să-mi pară prea mică și să-ți fac o nedreptate, căci ea este așa de mare cum o simți tu. Dar să nu te mâhnești: e norocit omul care a trecut prin o mare nenorocire, căci a scăpat de multe necazuri mici care mistuie mai rău decât durerea. (Moara cu noroc); Câte a dat Dumnezeu, Harap Alb-zise Sfânta Duminică − așa a trebuit să se întâmple și n-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce este, au secerat fără de vreme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumusețea neamului femeiesc. Dar pentru aceasta nici lacrimile sunt cu cale, nici întristarea cu dreptate. Că precum este mai norocit corăbierul acela, pe care vântul cel tare îl aduce cu grabă la liniște, decât acela ce cu mare liniște, făr-de-vânt, călătorește, așa fericit este și cela ce fără vreme, de moarte grabnică se mută la liniștea dumnezeeștii Fericiri. Zice înțeleptul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un nume mare care nici o dată nu va peri; dar a murit prea de vreme pentru proiectele sale cele mari ce le formase pentru fericirea nației rumânești. De la marele Traian și până [p. 318] la el rumânii nu s-au norocit ca din sânul lor să se nască alt om mai mare decât dânsul: cincisprezece veacuri au lucrat ca să facă mărirea lui. Vremile cele grele aduse pe toți rumânii într-o stare de suferiri amare; toți aștepta un mântuitor. Arătarea lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu drag de către oricine. Rumânii aibă a se mândrii cu eroul acesta care se luptă ca un leu pentru pricina cea sfântă a dezrobirei și a slobozeniei lor. Aducă-și aminte de ceea ce poate face o nație unită când este norocită ca să se nască dintr-ânsa un nou mare nu-și uite niciodată că țărânei celei scumpe a lui Mihaiu Viteazu, pomenirei lui celei mărite, și aducerii aminte de faptele sale cele slăvite, sunt datori a-i înălța un monument la care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și se va rafina în reflecția istorică românească sub forma unui "mesianism statal", axat pe ideea forță potrivit căreia mântuirea politică a românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură norociți de a forma un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ci despre o continuitate multidimensională, de ordin nominal, lingvistic și cultural: "Acești lăcuitori romani, cu toate că până târziu au fost supuși la felurimi de nații barbare, nu s-au clătit din Dacia patria lor, până când scăpând de tot jugul strein, se norociră însfârșit a-și dobândi slobozenia lor cea dorită. Cu adevărat prin amestecarea cu atâtea nații barbare ce au stăruit pe pământul lor, s-au schimbat mult, cu toate acestea păstrară numele, limba, obiceiurile, năravurile și alte trăsuri caracteristice de strălucitul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se naște aice un copil; de va fi fată, va fi o rea; de va fi ficior, are s-o ieaie pe fata cea de suflet a boierului istuia și are să-i mănânce toată averea. În nădejdea că băiatul va fi norocit la boier, părinții Își vând copilul boierului. Acesta vrea să-l piardă În omăt (era noapte, ger), Însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui (că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se Împluse
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
se naște aice un copil; de va fi fată, va fi o rea; de va fi ficior, are s-o ieaie pe fata cea de suflet a boierului istuia și are să-i mănânce toată averea." În nădejdea că băiatul "va fi norocit" la boier, părinții își vând copilul boierului. Acesta vrea să-l piardă în omăt ("era noapte, ger"), însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui ("că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se împluse
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
un nume mare care nici o dată nu va peri; dar a murit prea de vreme pentru proiectele sale cele mari ce le formase pentru fericirea nației rumânești. De la marele Traian și până [p. 318] la el rumânii nu s-au norocit ca din sânul lor să se nască alt om mai mare decât dânsul: cincisprezece veacuri au lucrat ca să facă mărirea lui. Vremile cele grele aduse pe toți rumânii într-o stare de suferiri amare; toți aștepta un mântuitor. Arătarea lui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu drag de către oricine. Rumânii aibă a se mândrii cu eroul acesta care se luptă ca un leu pentru pricina cea sfântă a dezrobirei și a slobozeniei lor. Aducă-și aminte de ceea ce poate face o nație unită când este norocită ca să se nască dintr-ânsa un nou mare nu-și uite niciodată că țărânei celei scumpe a lui Mihaiu Viteazu, pomenirei lui celei mărite, și aducerii aminte de faptele sale cele slăvite, sunt datori a-i înălța un monument la care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și se va rafina în reflecția istorică românească sub forma unui "mesianism statal", axat pe ideea forță potrivit căreia mântuirea politică a românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură norociți de a forma un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ci despre o continuitate multidimensională, de ordin nominal, lingvistic și cultural: "Acești lăcuitori romani, cu toate că până târziu au fost supuși la felurimi de nații barbare, nu s-au clătit din Dacia patria lor, până când scăpând de tot jugul strein, se norociră însfârșit a-și dobândi slobozenia lor cea dorită. Cu adevărat prin amestecarea cu atâtea nații barbare ce au stăruit pe pământul lor, s-au schimbat mult, cu toate acestea păstrară numele, limba, obiceiurile, năravurile și alte trăsuri caracteristice de strălucitul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]